3,729 matches
-
Italia și Germania au fost aliate, Rommel și-a temperat disprețul inițial față de soldații italieni când a realizat că lipsa succeselor acestora în bătălie era cauzată în principal de proasta conducere și dotare tehnică și că atunci când acestea se îmbunătățeau, ostașii italieni deveneau ușor egalii forțelor germane. După război, Rommel a rămas la comanda batalionului iar între anii 1929-1933 a fost instructor la Școala de Infanterie din Dresda. Din 1935 până în 1938 Rommel a fost instructor la Academia de Război din
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
au încordat economia și a precipitat declinul lent în a doua perioadă intermediară în timpul dinastiilor XIII- XIV. În timpul acestui declin, coloniștii canaaniți au început să preia controlul regiunii Deltei, în cele din urmă venind la putere în Egipt, ca Hyksoși. Ostașii mercenari hiksoși au primit de la nomarhi mari loturi de pământ și puteau să se grupeze mai temeinic în cete și formații militare care să cucerească treptat orașele și nomele. Cunoaștem nume de regi hiksoși și ele par a fi de
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
credință și de iubire. Revenit la Lunca, Apostol Bologa se logodește cu Ilona, dându-și seama că o iubește. Deoarece este folosit la munca de cancelarie, el consideră că situația sa este încă acceptabilă. În zilele de dinaintea Paștelui, mai mulți ostași români din Armata Austro-Ungară încep să dezerteze, iar comandanții militari dispun arestarea și spânzurarea țăranilor surprinși în apropierea frontului, acuzându-i pe nedrept de spionaj. Bologa este chemat într-o seară la sediul comandamentului de divizie din Făget și numit
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
austriecilor, domnitorul Mihai Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea Cetățuia. El a lăsat de pază la Curtea Domnească aproximativ 200 de slujitori comandați de baș-bulubașul Stoian Sârbul. Acest incident este povestit cu multe amănunte și în cronici. Ostașii austrieci și moldoveni ajunși în oraș și fiind înfrigurați de gerul aspru s-au repezit să bea vinul de prin cârciumi, lăcomindu-se să jefuiască, înainte de a câștiga victoria . Trupele austriece s-au îndreptat spre Curtea Domnească, unde Stoian Sârbul
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
Mănăstirii Cetățuia. Înăuntru, slujitorii trăgeau clopotele pentru a-i chema pe tătari în ajutor. Convinși de marele vistiernic și de trimisul turc, pe la orele 5 seara, au sosit din toate părțile călăreții tătari. Din târg s-au alăturat 500 de ostași moldoveni împrăștiați de frig pe la casele lor, precum și negustorii și slujitorii domnești, chemați de domnitor. Atacați de tătari, austriecii au renunțat să mai asedieze Cetățuia și au coborât la podul de peste heleșteul aflat între mănăstirile Cetățuia și Frumoasa. Deși austriecii
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
chemați de domnitor. Atacați de tătari, austriecii au renunțat să mai asedieze Cetățuia și au coborât la podul de peste heleșteul aflat între mănăstirile Cetățuia și Frumoasa. Deși austriecii foloseau puști, iar tătarii foloseau săgețile și arcanele, în spatele austriecilor au ieșit ostașii aflați la Cetățuie purtând năframe albe la braț, pentru a se deosebi de cătanele moldovenești trădătoare. Lupta a durat cam trei ore, tătarii lovind năprasnic și despuind pe morți și pe răniți. Cătanele austriece au început să se retragă în
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
omoplate"". Ziarul "Liberalul" din 30 martie 1886 făcea o descriere a monumentului, cerând repararea acestuia . La 1 mai 1900, după scrierile vremii, sindicaliștii ieșeni s-au grupat lânga Crucea lui Ferentz, au blestemat războaiele și au aprins lumânări, solidari cu ostașii răposați din toate semințiile . În același an, Primăria a decis ca cei 3.000 de metri pătrați din jurul monumentului să fie împrejmuiți, pentru o mai bună conservare. După încheierea celor două războaie mondiale a avut loc o creștere semnificativă a
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
linii mari, următoarea: ajuns la 44 î.e.n. stăpân pe o parte a moștenirii teritoriale a lui Burebista, Coson intră în legături cu Brutus care, în Macedonia, se pregătea de luptă împotriva triumvirilor. Probabil că regele get îi dăduse lui Brutus ostași, primind în schimb bani buni de aur cu numele lui, dar cu figurația luată de pe monedele generalului roman. În bătălia de la Philippi însă (42 î.e.n.), Brutus e învins și se sinucide. Dobândind de la Octavian iertare pentru neinspirata alianță cu dușmanul
Cotiso () [Corola-website/Science/302113_a_303442]
-
elan eroic temerar și o dăruire supremă, Leonidas a condus mica lui trupă la un atac disperat, pătrunzând vijelios în tabăra persană și devastând. Lupta, de o intensitate și dezlănțuire rar întâlnită, a provocat asiaticilor pierderi imense, atât în rândul ostașilor cât și al comandanților. Chiar doi frați ai lui Xerxes au căzut în luptă. Înconjurați de movilele trupurilor inamice, împreună cu eroicul lor rege și comandant, și-au dat viața toți luptătorii greci. Fapta lui Leonidas și a ostașilor săi a
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
în rândul ostașilor cât și al comandanților. Chiar doi frați ai lui Xerxes au căzut în luptă. Înconjurați de movilele trupurilor inamice, împreună cu eroicul lor rege și comandant, și-au dat viața toți luptătorii greci. Fapta lui Leonidas și a ostașilor săi a impresionat întreaga lume antică, precum și posteritatea, astfel că atunci când se amintește de Termopile, sau de un război al grecilor oricine fuge cu gândul la acei eroi legendari. Sparta însăși, care prin lege trebuia să reprime orice sentimente de
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
trebuia să reprime orice sentimente de glorificare individuală, i-a ridicat lui Leonidas, pe locul luptei, un mormânt de piatră reprezentând un leu. Versurile lui Simonides, săpate în piatră, par a fi un ultim mesaj din partea neasemuitului Leonidas și al ostașilor săi: Sacrificiul suprem de la Termopile a avut darul de a zdruncina încrederea aramtei invadatoare și de a înaripa curajul grecilor pentru luptele următoare. Trecând umiliți de Termopile, perșii au cucerit și incendiat Thespia, Plateea și Atena, dar victoriile navale ale
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
Răspundea de masa voievodului și de servirea acestuia la ospețe, de aprovizionarea cu alimente. Răspundea de magaziile și depozitele domnești. În Moldova exista și "jitnicerul", care se ocupa de depozitele de grâne. Pregătea pâinea pentru domn și pentru slujitorii sau ostașii cu rație zilnică de pâine. În secolul al XVII-lea a devenit mebru al sfatului. Se ocupa cu aprovizionarea și distribuirea rațiilor de carne. Avea grija grajdurilor și a cailor domnești. A apărut în secolul al XVI-lea și se
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
, bogată și complexă, se întinde pe o perioadă documentată de timp de mai bine de 2.500 de ani. Începând cu secolul al VIII-lea înaintea erei noastre, corăbiile grecești purtând familii întregi de negustori, meșteșugari, ostași și marinari intră în marea denumită de Sciți "Axaina" (albastru întunecat) și o denumesc "Pontos Euxeinos" ("euxeinos" însemnând în grecă "primitoare"). Zona gurilor Dunării, prin posibilitățile sale comerciale, le atrage atenția, și coloniști veniți din Marea Egee și de pe coasta de
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
înfrîngere militară a României în acest război. După cinci zile, în urma gravelor pierderi suferite, tânărul stat român a trebuit să se retragă din întregul teritoriu al Dobrogei. În această bătălie, conform prevederilor lui C. Dobrogeanu-Gherea cu trei ani mai devreme, ostașii români măcelăriți (inclusiv o parte din răniți și din prizonieri) de armata bulgară îndoctrinată cu ura față de "ocupantul român", au plătit un sângeros tribut pentru politica de extindere teritorială voită de cercurile politice și militare bucureștene în 1913. Autoritățile și
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
frontul din sudul Moldovei, de la Mărăști, Mărășești și Oituz, spulberând mitul invincibilității armatelor Kaiserului, au permis Dobrogei să rămână măcar parțial în componența României, în ciuda revendicărilor Bulgariei. La aceste momente de epopee militară și-au adus o importantă contribuție și ostașii Diviziei a 9-a Constanța. Din păcate, retragerea Rusiei din război a izolat total România în fața puterilor centrale. În ciuda victoriilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz care au permis menținerea unei ""Românii Libere"" în teritoriul Moldovei dintre Carpați, Siret și Prut
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
avea să devină prima zi a bătăliei), Xerxes s-a hotărât în sfârșit să atace trupele aliate ale grecilor. Pentru început a trimis mezii și cisienii în luptă, să-i ia pe greci prizonieri și să-i aducă în fața sa. Ostașii lui Xerxes au pornit un asalt frontal asupra pozițiilor grecești. Aliații se luptau în fața zidului focian, în cea mai îngustă parte a strâmtorii. Puține detalii despre tactică au rămas; Diodorus spune că „oamenii stăteau umăr la umăr” și că grecii
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
nechibzuitului ei soț. Între 415 și 411 î.Hr. Sofocle a scris capodopera Electra (Greacă veche: Ἠλέκτρα), reluând vechea legendă tratată de Eschil în tragedia „"Orestia"”. Sofocle creează o nouă Electra, dotată cu însușiri asemănătoare profilului Antigonei: curaj, hotărâre etc. Viteazul ostaș Aiax (Greacă veche: Αἴας), a cărui onoare de luptător a fost știrbită de compatrioți, a hotărât să se răzbune. Orbit de această dorință, el se aruncă, într-un moment de nebunie, asupra unei turme de oi pe care le sfârtecă
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
și armatele lor) au trecut de partea aliaților Spania și Britania. Pentru a sprijini Rusia și Prusia împotriva francezilor au trebuit alcătuite noi trupe. Bătălia de la Waterloo din anul 1815 a pus până la urmă capăt succeselor lui Napoleon. În Wiesbaden, ostașii din oraș căzuți la Waterloo sunt comemorați prin monumentul din piața Luiza ("Luisenplatz" ). Timpurile de înflorire ale Wiesbadenului și transformarea sa într-un oraș balnear de categorie mondială au început în sec. XIX. În continuă dezvoltare, orașul a devenit încă
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
orașului. "Luisenplatz" (piața Luisei) este construită în stil clasic. La unul din capetele ei se află biserica catolică Sf. Bonifațiu în stil neogotic, cu 2 turnuri de 68 m înălțime, construită între 1844-1849. În această piață se află și monumentul ostașilor din Wiesbaden căzuți în bătălia de la Waterloo (1815) împotriva lui Napoleon. O stradă principală, cu zonă verde în mijloc și clădiri de locuințe cu fațade frumos împodobite, este "Rheinstraße" (strada Rinului). Aici se mai află: Gara. A fost construită între
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
aprilie 1457 - merge la Suceava și pe locul ce se chema câmpia Direptății, lângă cetatea de scaun, întreabă pe toți de față, dacă le este cu voie să le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveți, ostași și „toată țara” proclamară pe Ștefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul părinților și strămoșilor lui. Ioan de Hunedoara l-a sprijinit pe fiul lui Bogdan al II-lea, Ștefan cel Mare, pe scaunul Moldovei. Nu a reușit însă
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
lui Ștefan cu Sigismund, fratele mai mic al regelui Poloniei. Pretextul oficial al campaniei poloneze din Moldova din 1497 era eliberarea cetăților Chilia și Cetatea Albă. Asediul Sucevei a eșuat. În același timp, Ștefan a fost ajutat de 2000 de ostași turci și de 12000 de ostași maghiari. În fața presiunilor militare și diplomatice, Ioan Albert al Poloniei a abandonat planul de înlăturare a domnitorului moldovean. Pe drumul de retragere, Ștefan l-a atacat pe regele polonez la Codrii Cosminului în 26
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
mic al regelui Poloniei. Pretextul oficial al campaniei poloneze din Moldova din 1497 era eliberarea cetăților Chilia și Cetatea Albă. Asediul Sucevei a eșuat. În același timp, Ștefan a fost ajutat de 2000 de ostași turci și de 12000 de ostași maghiari. În fața presiunilor militare și diplomatice, Ioan Albert al Poloniei a abandonat planul de înlăturare a domnitorului moldovean. Pe drumul de retragere, Ștefan l-a atacat pe regele polonez la Codrii Cosminului în 26 octombrie 1497. Ca represalii, în anul
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
pentru prima dată într-un document din 1429 când domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun confirmă unui vornic dreptul de a stăpâni un șir de sate printre care și Făleștii. Toponimul provine din cuvântul "Fală", însemnând în Evul Mediu "slavă". Un ostaș "fălit" pentru vitejia sa, putea întemeia o nouă moșie "fălească", urmașii săi se puteau denumi Fălescu, iar oamenii de acolo erau "Făleștii" (în limba slavonă "Falevici"). A doua mențiune datează cu anii 70-80 ai sec. XVII, conținând și denumirea de
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
Fălești e înregistrat cu o populație de 4426 de suflete, dintre care bărbați - 2180, iar femei - 2246. La 30 iunie 1940 (pentru timp de un an), apoi din nou la 26 martie 1944, trupele sovietice au intrat în oraș. În urma ostașilor români și germani care au trecut Prutul în vara anului 1941, au apărut "domnii" ofițeri care au deportat în Transnistria majoritatea Evreilor rămași în oraș, sub motivul că ar fi susținut invazia sovietică (de fapt, cei care o susținuseră, fugiseră
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
și germani care au trecut Prutul în vara anului 1941, au apărut "domnii" ofițeri care au deportat în Transnistria majoritatea Evreilor rămași în oraș, sub motivul că ar fi susținut invazia sovietică (de fapt, cei care o susținuseră, fugiseră). În urma ostașilor ruși au apărut "tovarășii" de la Народный комиссариат внутренних дел-NKVD care atât în 1940, cât și în 1944, au "curățat" orașul de toți "nedoriții" printre care foștii slujbași ai administrației românești, negustorii, așa-zișii "chiaburi", popii, credincioșii cei mai de vază
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]