3,831 matches
-
și neînfricat spre vaporul care își desprindea deja ancora de țărm. În salturi aproape simultane, am ajuns lângă ostașii noștri. Bacurile erau bombardate de avioane. Servanții bateriei de 4 tunuri aeriene, amplasate pe covertă, unde se aflau și cei mai mulți dintre ostași, ne apărau, ținând avioanele la distanță. Strânși ca albinele într-un stup, când în exterior condițiile sunt cu totul nefavorabile, ne uitam unul la altul parcă rostind în gând aceeași rugăciune de mulțumire lui Dumnezeu și de încredere că ne
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
căimăcănia și boierii țării, i s-au închinat lui predându-i cheile țării. El s-a așezat cu curtea și oastea sa în Mănăstirea Frumoasa, la 3 septembrie 1740. Tot atunci a venit și feldmareșalul Rusiei, Minih, cu mulțime de ostași la Iași. La 10 septembrie 1740 acesta s-a retras în Basarabia trecând Prutul pe la Zagoroncea, fiind însoțit și de Mitropolitul Antonie. Totuși Mitropolitul s-a întors înapoi la Iași, dar a fost chemat din nou de către feldmareșal la Hotin
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
valori istoric documentare, ce ne amintește de trecutul poporului nostru și de geniul creator român. Aducem supremul omagiu personalităților ce ne asigură transmiterea lor posterității. Semnătură indescifrabilă 7 septembrie 1979 În amintirea eroicului sacrificiu al lui Iordache Olimpius și a ostașilor săi, în apărarea acestei mănăstiri contra asediatorilor turci, în anul răscoalei grecești (1821). George Hurmuziadis - scriitor grec, Atena 19 iulie 1980 Și la Secu, ca și în alte lăcașuri cu rezonanță ale Moldovei, pământul mustește de istorie și grandoare. Oasele
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
elementele dirigente ale unui popor. E știința de carte? Vom avea o biurocrație cultă, dar poate cam pedantă. E onestitatea? Vom avea funcționari onești și de bun-simț, căci aproape toți oamenii în adevăr onești au mult bun-simț. E tăria fizică? Ostașul va domni în stat atunci. E slugărnicia? Vom avea [parte] de ciocoi și de canalii. E burghezia? Specula. E boierul? Mândrie și greociune. E străinul? Corupție și vicleșug. 77 {EminescuOpXV 78} ÎNCEPUTUL REGENERĂRII 2285 Organele conștiinței naționale, puține fiind la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
serviciu străin, mai mult spre folosul unor vecini slăbănogi decât pentru întărirea propriei puteri. Sub flamurele lui Alesandru cel Mare locuitorii traco-ilirici ai munților au cucerit Asia și Africa pentru... greci. În timpul romanilor mulți iliri, după o viață strălucită de ostași, s-au suit pe tronul împăraților romani, lucrând pentru... romani. Și-n timpul cel mai nou pașii și soldații din poporul albanejilor, urmașii acelor oștiri ilirice și epirote, în fruntea cărora Alexandru a cucerit Persia, cu cari regele Pyrrhos contesta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o groapă, au cărat paie, de pe miriștea de alături, au făcut un mic stog, au aruncat leșul Miroiului deasupra, au aprins torța, au scuipat, pe șofer și pe ajutor, după care și-au continuat, marșul de luptă, alături de marea de ostași, care cucerea, terenul, de sub talpa hitleriștilor, palmă cu palmă. La două ore după întâmplare, românii au întors armele împotriva germanilor. Și marea distrugere de vieți omenești a continuat. A continuat, până când, cunoaște lumea întreagă, că, cea de a doua mare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și micul Maricel. De nu departe de Moscova, trupele invadatoare au fost date peste cap. A început sfârșitul. În haos,în debandadă,în distrugeri de toate felurile și categoriile. În sfârtecătura de armată în care se aflau și cei câțiva ostași amețiți de situație, se găsea și Maricel Dumistrăcel. Pumnii de ostași,întâlniți, ici și colea, erau, rând pe rând, adunați, și făcuți convoi în formă de omidă, care se târa, se tot târa, nimeni dintre ei neștiind, unde și pentru
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fost date peste cap. A început sfârșitul. În haos,în debandadă,în distrugeri de toate felurile și categoriile. În sfârtecătura de armată în care se aflau și cei câțiva ostași amețiți de situație, se găsea și Maricel Dumistrăcel. Pumnii de ostași,întâlniți, ici și colea, erau, rând pe rând, adunați, și făcuți convoi în formă de omidă, care se târa, se tot târa, nimeni dintre ei neștiind, unde și pentru ce se duce, până ce omida a ajuns, undeva, când, i s-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în absența sa. Bună dimineața, dragi tovarăși! Ce mai faci, Sandule?... Dar tu, Miroane?... Noroc, Ceaușescule! Adică, Niculae... își salută Dej colaboratorii și, lăsându-și șapca în cuier, se îndreptă spre locul său din celălalt capăt al mesei. Cei trei ostași de seamă ai partidului puseră capăt discuției și se grăbiră să răspundă la salut, dând să se ridice în picioare. Dej le făcu semn să se așeze la loc și îl pofti pe Nando pe scaunul din stânga sa (pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o palmă grea în tăblia biroului, de făcu scrumiera pusă peste hârtii să salte în aer și să-și împrăștie scrumul peste planurile cadastrale. Foarte just, tovarășe prim-vice, ezact așa e cum ziceți dumneavoastră!... se grăbi să aprobe, ca un ostaș de nădejde al partidului, secretarul de partid al comunei. Dar cum paștele mă-sii să-i facem, dacă alde Ilie al lui Păstârnac și alții ca el..., că mai este și alții..., le bagă-n cap vărăștenilor că, după ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în acea dimineață pe acolo. Așa ceva nu i-ar fi trecut nimănui prin minte că s-ar fi putut întâmpla cu niște bravi ostași ai glorioasei Armate Roșii eliberatoare. Toată întâmplarea avea ceva supranatural și mitologic și era greu de crezut, dacă nu s-ar fi petrecut chiar aievea: o haită de lupi pe care foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie, socotind după toate semnele, precum craii de la răsărit), numărând și renumărând cizmele și petele de sânge și clipind des din ochi din cauza unui tic nervos, pe care nu și-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi duceau singure. Acum, ațipea din când în când și Iahuben. Toropeala aceasta fugară îl mai încălzea. Trezit din ea, îi era mai frig. De la o vreme nu-l mai putu ține treaz nimic, nici noaptea înstelată, nici deprinderea de ostaș, nici statura dreaptă pe taurul pestriț a lui Auta, nici chiar mersul. Picioarele soldaților au totdeauna această însușire minunată de a ști să meargă și singure chiar când stăpânul lor e obosit și când somnul cu neputință de alungat toarnă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poate că Auta a avut dreptate: având arme, ar fi fost ucis înainte de a le întrebuința. Să vadă ce va fi de acum încolo. Deocamdată era în viață. Nimeni nu părea să râvnească la viața lui. Iahuben era bărbat și ostaș vechi. Mai fusese luat o dată rob și scăpase. Va scăpa și acum. De ce să se vaiete? Va aștepta și se va gândi cum să scape. Dimineața era frumoasă. Soarele se ridica spre cer, ieșind din nisipuri. Era încă răcoare și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
drepte și lungi, așteptau pornirea, din marginea satului jefuit de tot ce se mai putea jefui, ieșeau călări pe tauri voinici Auta și Iahuben, având între ei pe Agbongbotile și pe Mai-Baka. În urma lor, pe alți tauri, veneau alți trei ostași. Puarem nu mai putea să aibă încredere în trei robi păziți de un singur soldat. CAPITOLUL VIII De la plecarea atlanților din oaza pustiită trecuseră câteva luni. Fără a socoti femeile, Puarem sporise numărul robilor luați până la numărul soldaților aduși cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Sfânt, pe care-l cunoștea oricine. Iahuben porunci oprirea. Cu un singur pas aducîndu-și piciorul stâng lângă cel drept, soldații se opriră toți în aceeași clipită. Coifurile lor străluceau. Străinii își lăsară îndeletnicirile, venind să privească. Surâdeau. Iahuben le strigă ostașilor cu glasul său puternic: - Soldați, lăsați armele aici și veți veni până diseară să aduceți altele! Dar un ajutor de sutaș zise: - Nu ne-ai spus că vom pleca. Noi fără arme nu ne întoarcem. Tu ne-ai mințit, acum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și din care sutașul n-a înțeles mare lucru îl încînta deosebit de mult. Se și vedea conducând oștile de robi, ca un nou Puarem. Își făcea acum fel de fel de planuri. Gusta dinainte plăcerea de a fi iubit de ostașii săi, cum Puarem nu se putea lăuda că este. Își aduse aminte de cei doi robi nevinovați uciși din porunca cruzimii unui preot. Da, Auta știe ce spune! se gândi Iahuben. Robii trebuie răzbunați. În mintea lui se alcătui repede
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
peste-a vremi-mpărăție Aiurîd întreabă lumea: - Și aceia-s muritori? Colo unde stau Carpații cu de stânci înnalte coaste, Unde paltinii pe dealuri se înșir ca mândră oaste, Munții țeapăna lor frunte o suiau n-albastre bolți; Stau tăcuți ostașii Romei, ridicând fruntea lor lată, Strălucitele lor coifuri, la stîncimea detunată, Unde ultima cetate ridica-n nori a ei colți. Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltă, Parc-auzi a Mării-negre și a Dunării revoltă Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
icoani, viind, Preoții lin și în veștminte Cântând a cărților cuvinte. În urmă vin ca-ntr-un prohod Tineri, femei, copii, norod; Dar nu-i prohod - sfințire de-apă, Pe uliți lumea să nu-ncapă; Se scurg încet - tarra bumbum, Ostașii vin în marș acum, Naintea lor tambur-major, Voinic el calcă din picior Și tobe tare-n tact ei bat Și pașii sună apăsat; Lucesc și armele în șir, Frumos stindarde se deșir; Ei trec mereu tarra bumbum Și dup-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ieșit din caldă baie. Ici una oacheșă se-ntinde-a lene În brațu-unui bărbat ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n-a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă - Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc - ș-o spun
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țărmuri pe negrele corăbii. Când peste lumea toată domnea a nopții slavă Ei prea cu molcomișul și fără de gâlceavă Intrară în cetate... oricare repezi Și începur-în toții a da și a snopi. Tăiau bătrâni și tineri, din mic până la mare, Ostași în floarea Vârstei și tinere fecioare... Și[-s] chiote, blesteme din inimă, rărunchi. 20Prin porțile cetății curgeau pân în genunchi Șiroaele de sânge... pe pruncii cei de țâță Ii aruncau în flăcări, să nu rămîe viță Și urmă de Troada
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fin și gingaș tort Lăsând să cadă-n flăcări, șoptește-adînc: "E mort! Brigbelu se repede-n fereastă și privește. O mare de lumină pe-o clipă îl orbește, El vede mii de facle lucind și mii de suliți, Mulțimea și ostașii se-mping vuind pe uliți, Iar negre tac de-asupra a capiștelor bolți Ș-ale cetății ziduri c-un turn la orice colț. S-a strecurat mulțimea și sala-i iar pustie. Prin ea Brigbelu singur îmbla ca o stafie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Socoteala unei vedre, Universul cristaliză Hexacontetraedre! {EminescuOpIV 537} 79. UN CÎNE-I OMENIREA... (cca 1879) Un cîne-i omenirea, cu o căldare veche De coada lui legată... și nu-ntrebați de ce? Noaptea ca și poeții îți urlă la ureche Ca un ostaș de gardă el latră-n trecători. Ca tinerii la baluri e Don Juan de stradă, Se hîrîe în ură, se pupă-n promenadă, Ca omul are patimi, ca ei este zelos De-a îmmulți nainte tot neamu-i păcătos. Dar omul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
speriat: Ce s-a Întâmplat? Aha, ai visat urât, bine că ai adormit, te-am obosit, hai dormi și să Înveți bine puiule! Apoi rosti cu iubire și ca o reminiscență din viața lui de jandar’: S-a-nțeles comanda, ostaș?! În acest timp, Va stătea la stânga bunicului Ghiorghi, care citea „jornalu’”, și ziarul era plin cu cele câteva litere Învățate În ziua aceia fără a bănui câte bucurii poate aduce În viața ... „cartea”! Peste satul cu bunic se așternuse o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să mai precizez, să-ți mai spun? Să scriu cât mai multe cuvinte cu literele astea, spunea copilul. Victor era mulțumit și Încheia cu un: Succes și spor la treabă, atenție, ochii măriți și ...fără inadvertențe! S-a-nțeles comanda, ostaș?! Întocmai șî la timp!, Își imita Valerică tatăl, arătându-i bucuros că În vorbirea sa Își pot găsi locul și „vorbi orășănești”, deși ardea de dorința de a-i spune un universal ... alișpranchi! Cu coada ochiului, Victor Îi observa oboseala
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]