8,628 matches
-
i-au atras atenția cărțile cu coperte colorate și imaginile lor zărite prin geamul mare. Mama îl trage grăbita de mână mică: ”hai să mergem!” și el rămâne cu gâtul ușor sucit în urmă, cu privirea agățata. Apoi continuă să pășească repede pe urmele mamei sale. După câțiva pași se oprește din nou. De data asta a văzut o frunză adusă de vânt chiar la picioarele sale. Se apleacă după ea,curios. Nu pune mâna!” îi spune femeia pe un ton
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
i-au atras atenția cărțile cu coperte colorate și imaginile lor zărite prin geamul mare. Mama îl trage grăbita de mână mică: ”hai să mergem!” și el rămâne cu gâtul ușor sucit în urmă, cu privirea agățata. Apoi continuă să pășească repede pe urmele mamei sale. După câțiva pași se oprește din nou. De data asta a văzut o frunză adusă de vânt chiar la picioarele sale. Se apleacă după ea,curios. Nu pune mâna!” îi spune femeia pe un ton
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
nopți de insomnie, Muguri de speranță, netezind cărarea... Dincolo de toate?! Conul de lumină Ce mi-ar izbăvi frica pentru mâine Și mi-ar dărui oaza de hodină, Loc pentru popas, care să m-aline... Undeva, acolo, este pace poate... Și pășesc pe cioburi de nădejdi pierdute Să-mi găsesc iubirea, dincolo de toate, Alergând prin temeri, încă nedurute! Dincolo’’ e bine! Greul, e aici! Ce-ar putea să fie, altceva mai rău!? Vălul deznădejdii, dacă îl ridici, Afli poate-acolo, puntea peste
PĂRERI PERSONALE-VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360680_a_362009]
-
noi Și visul răni vii ne produce. Fugim de fantome trecute Și dăm peste palide fete, Privirea și gură sunt mute, Nu-i nimeni pe-aici să ne-nvete. Constrânși între ceasuri și bani Uităm că avem doar o viață, Pășim furișați prin castani În toamna cea tristă, semeața. Ne-ascundem în sufletul plin De farmecul zilei de ieri, Dar vin răsărituri, mai vin, Pe urme de pași și poveri. Simple operații aritmetice Iubirea ta plus neiubirea mea este egal cu
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
vorba despre două tinere talente: Dore Emil Codruț, 7 ani și Bârlog Florin, 5 ani, care au adus la Târgoviște în decurs de un an, opt premii naționale și internaționale. Evenimentul a continuat cu lectură poeziilor Simonei Dogănoiu. Tânără a pășit cu această ocazie, în mod oficial printre mânuitorii condeiului. Volumul sau de debut, intitulat „Despre noi”, a fost oferit celor prezenți, iar spre satisfacția acestui colectiv temerar, domnul Vlădut Andreescu a premiat 40 dintre cei mai activi voluntari. Cu domnia sa
LA TÂRGOVIŞTE FUNCŢIONEAZĂ CEL MAI PUTERNIC CENTRU “EUROPE DIRECT” DIN ROMÂNIA de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360711_a_362040]
-
MANSARDA LA PARIS CU VEDERE SPRE MOARTE (teatru), 2005 - OMUL CU O SINGURĂ ARIPA (teatru), 2006 - ISTORIA COMUNISMULUI POVESTITA PENTRU BOLNAVII MINTAL (teatru), Paralelă 45, 2007 - IMAGINEAZĂ-ȚI CĂ EȘTI DUMNEZEU (teatru), 2008 - OCCIDENT EXPRESS & DESPRE SENZAȚIA DE ELASTICITATE CÎND PĂȘIM PESTE CADAVRE (teatru), 2009 la Editură Humanitas - MAȘINĂRIA CEHOV & DESPRE FRAGILITATEA PESCĂRUȘILOR ÎMPĂIAȚI (teatru), 2008 Piese editate în limba franceză - TROIS NUITS AVEC MADOX, 1995, Éditions LANSMAN - LEȘ PARTITIONS FRAUDULEUSE, 1995, Éditions CRATER - THÉÂTRE DÉCOMPOSÉ ou L'HOMME POUBELLE, 1996
MATEI VISNIEC de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360709_a_362038]
-
mi-ați furat Să bat câmpii, e... dreptul meu omenesc... Lăsați-mă să mai cred într-un lucru curat, Să cred că-s iubit și să vreau să iubesc... Lăsați-mă să mă mint... Așa e normal, Ca să pot să pășesc înc-un pas mai departe... Să mă-mbăt cu nectarul din golu-mi pocal Ca să pot să mai fac, înc-un pas, către moarte... Lăsați-mă prost ! Sunt om, deci sunt laș... De ce să mă chinui, pentru că știu ?!... Mai am pân-ajung să
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
ca să plece Și-abia de-i zărești fluturarea-i de-aripe, Dar clipă cu clipă, e viața ce trece Și...toată viața-i făcută din clipe ! Și-atunci când în graba de-a vrea cât mai mult Ca orbii pe-alături de clipe pășim Pedeapsă mai mare ca timpul pierdut Nu este pe lume.... Și știm, dar greșim ! Și clipa pierdută pedeapsa își cere, Și plata orbirii cu toții o știm, Dar suntem nevolnici și fără putere Și-n graba de-a vrea, greșim și
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
curățate de vegetație și acoperită parțial cu pietriș, care avea să devină în curând o importantă ... VII. CERCELUL, de Liviu Gogu , publicat în Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012. Deschise poarta, care-i zgârie timpanele cu scârțâitul ei prelung, păși în curte, după care o închise cu același zgomot neplăcut. De fiecare dată când trecea prin deschizătura acesteia, își amintea că trebuie să-i ungă balamalele, dar uita aproape instantaneu, ca să-și reamintescă la următoarea operațiune similară. „Hai că azi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
octombrie, la ora respectivă este deja întuneric. Astăzi însă e sâmbătă - zi scurtă de lucru - iar el nădăjduiește că , printre multele treburi de bărbat, pe care le ... Citește mai mult Deschise poarta, care-i zgârie timpanele cu scârțâitul ei prelung, păși în curte, după care o închise cu același zgomot neplăcut. De fiecare dată când trecea prin deschizătura acesteia, își amintea că trebuie să-i ungă balamalele, dar uita aproape instantaneu, ca să-și reamintescă la următoarea operațiune similară. „Hai că azi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PRIMA ZĂPADĂ Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului mă-nfior ca o prima zăpadă așa de mult vreau să te sărut încât buzele pășesc tot mai aproape de tine să-ți atingă chipul privirea ta își face loc prin ceață mă caută nu te lăsa păcălit sunt eu atârnată de umbra ta ușoară prea tăcută să simți vreau să-ți spăl ochii poate mă vezi
PRIMA ZĂPADĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360761_a_362090]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Scriitori > CERCELUL Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Deschise poarta, care-i zgârie timpanele cu scârțâitul ei prelung, păși în curte, după care o închise cu același zgomot neplăcut. De fiecare dată când trecea prin deschizătura acesteia, își amintea că trebuie să-i ungă balamalele, dar uita aproape instantaneu, ca să-și reamintescă la următoarea operațiune similară. „Hai că azi
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
apoi bluza de trening bleumarin , ce-i ținea loc de giacă subțire de toamnă și o atârnă de același cui, peste geantă. Din verandă, pe o ușă din lemn, lăcuită și nu prea înaltă (Matei trebuia să aplece capul când pășea prin deschizătura ei), situată deasupra a două trepte turnate din ciment, se intră într-un hol interior, lung și îngust, ce se termină, la capătul celălalt, printr-o altă ușă, care dă în spatele casei, spre curtea păsărilor. Pe părțile laterale
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
într-o micuță bucătărie de iarnă. Din camera bunicii se aud voci, din care, preponderent răzbate cea a lui Costel - fiul său de șase ani, unicul, deocamdată ... - Sărut mâna, mamaie! salută el, după ce deschise ușa camerei cu pricina, fără a păși înăuntru însă. - Să trăiești, mamă! Veniși? - Da!... Tu ce faci aici, mă piticule? își îndreptă Matei atenția și spre puiul de om, ce stătea cocoțat pe marginea patului, ca și bătrâna, de altfel. - Nu sunt pitic ... uite ce mare m-
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
nu s-a mai trezit, răspunse femeia. Hai în casă! mai rosti ea. Reuși să se urnească și porni spre ușa larg deschisă, din cadrul căreia dispăruse femeia pe care-o zărise acolo, cu câteva clipe mai devreme. Ica îl însoțește, pășind agale alături de el, cuprinzându-l cu brațul drept pe după mijloc, într-un gest simbolic de susținere. Pătrunseră în antreul devenit pentru moment capelă, iar mirosul puternic de ceară topită și tămâie, îi reînvie lui Matei pentru câteva clipe, imagini vechi
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
Orizont > Document > ECHINOCȚIUL DE TOAMNĂ Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În fiecare an, la începutul ultimei decade a lunii septembrie (22-23 septembrie) atenția ne este îndreptată spre momentul în care pășim în toamna astronomică. Acesta este momentul echinocțiului de toamnă, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180°. Viața omului se desfășoară sub influența semnelor și a simbolurilor. Din cele mai vechi timpuri, omul și-a dat seama că organismul
ECHINOCŢIUL DE TOAMNĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360057_a_361386]
-
deși știai dinainte/ că țărmul acesta sunt eu însămi”. Poeta Luminița Petcu realizează o veritabilă artă, îmbinând elementele de filozofie cu cele din sfera esteticului întro inălțatoare confesiune lirică. Poeziile exprimă dureri profunde însă în absența cauzalității. În sobru marș Pășesc prin timp Îmbătrânind îndoiala sub mine (Eșesc, Rameel ) Poeziile lui Rameel conduc la ideea că existența umană este o inițiere, iar sacrul și profanul sunt cele două modalități de a fi în lume. Omul, cu toată îndârjirea sa, nu poate
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Ce sunt? De unde vin?/ Încotro mă-ndrept? Care e scopul?”, concluzionând asupra egalității în fața morții. Omul profan, din dorința de a accepta moartea, a transformat-o în rit de trecere și tocmai această Trecere îi induce nesiguranță: „Toți condamnați parcă/ Pășim spre hăul/ În marele necunoscut.” Milenium exprimă apatia, descrie o lume care pare să-și fi pierdut sacralitatea, atingând apogeul atunci când imaginea Sacrului, Divinului este redusă la aceeași condiție finită ca cea a omului profan: „Manifestarea Providenței / Cârjă obosită, culcată
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
-n vâltoare mereu m-a susținut Catifeaua de pe floare și-al vieții conținut! Dacă ochii vei închide, din albastrul blând O lacrimă va curge peste tristul gând. Viața fără tine, îmi este amară Simt singurătatea ce inima-mi omoară. Oriunde pășesc mă lovesc de... spini Sufletu-mi rănesc oamenii haini. Cu sete de iubire am pășit prin viață. Purtam căldura-n suflet, dar unii, sloi de gheață. Hrana sufletească cea dulce, minunată, Ne-a fost doar Iubirea cu vraja neuitată! De
TE ÎNSOŢESC, IUBITE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360093_a_361422]
-
vei închide, din albastrul blând O lacrimă va curge peste tristul gând. Viața fără tine, îmi este amară Simt singurătatea ce inima-mi omoară. Oriunde pășesc mă lovesc de... spini Sufletu-mi rănesc oamenii haini. Cu sete de iubire am pășit prin viață. Purtam căldura-n suflet, dar unii, sloi de gheață. Hrana sufletească cea dulce, minunată, Ne-a fost doar Iubirea cu vraja neuitată! De s-ar întoarce timpul... atât de trecător, În pasăre albastră m-aș transforma și-n
TE ÎNSOŢESC, IUBITE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360093_a_361422]
-
doar pe tine. N-aș vrea ca să consideri, că sunt un râu, Dacă am aruncat câte-o privire, Acolo jos, la tine și te-am văzut, ei bine, Nu mai era treaba mea, cu-altcineva. Pe-un drum, poti sa pășești în doi, Dar nu-i o regulă, ce poate să rămână scrisă. Dacă vreunul, se abate de la el, Sau daca soarta face, cum sunt eu, Ca să te pierd, inseamna c-așa vrut D-zeu. Știu că ai trăit cam greu
PENTRU TINE de COSTI POP în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360121_a_361450]
-
istețimea sa. Și, deodată, Buburuza se înălță și se așeză pe spatele motanului. - Spuneai că vrei să fii prietenul meu, Zonzonel? îl întrebă curioasă. - Desigur! Și dacă vrei să te convingi că sentimentele mele sunt sincere, uite, te las să pășești pe blănița mea. Am să te plimb prin toată grădinița încât o să vadă și florile cât îmi ești de dragă. Buburuza emoționată de ceea ce auzi, scutură din aripi de bucurie, simțind că are un amic așa puternic, astfel că, pentru
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
se desfășura în toată splendoarea în fața ochilor mei însetați de cunoaștere. Singură pe drum, cu bagajul în suflet, cu mâinile goale pentru a putea cerceta, simți, descoperi; plină de dorințe, gânduri, speranțe. Văd oameni asemeni mie, umblând pe drumurile lor, pășind grav sau cu teamă prin aceeași roua a dimineții, încălziți de acelasi soare magnific. Nu înțeleg însă de ce unii se opresc mereu să adune și să care cu ei, în loc să contemple, să înțeleagă, să se mire de toate frumusețile din
AM FOST SI EU, IN VACANTA PE PAMANT... de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360165_a_361494]
-
i-au atras atenția cărțile cu coperte colorate și imaginile lor zărite prin geamul mare. Mama îl trage grăbita de mână mică: ”hai să mergem!” și el rămâne cu gâtul ușor sucit în urmă, cu privirea agățata. Apoi continuă să pășească repede pe urmele mamei sale. După câțiva pași se oprește din nou. De data asta a văzut o frunză adusă de vânt chiar la picioarele sale. Se apleacă după ea,curios. Nu pune mâna!” îi spune femeia pe un ton
FRICA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360155_a_361484]
-
și bunătatea Creatorului lor prin intermediul naturii. După un timp cei doi ajunseră în fața unei case spațioase, învelită cu tablă, bine îngrijită, cu un gard de fier. Ioan ca unul ce dădea impresia că mai fusese pe acolo deschise poarta și pășiră pe aleea betonată spre ușa acelei case. După ce Ioan sună la sonerie, ușa se deschise și în prag apăru Relu, un bărbat cu chelie și cu o privire foarte iscoditoare, de asemenea fața lui avea imprimată pe ea ceva viclean
O RAZĂ DE SPERANȚĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360149_a_361478]