3,706 matches
-
brânza, pentru a-i simți efectul aromatic, energizant și binefăcător. Păstrez și astăzi în râșnița dinților mei, undeva, în niște celule decrepite, senzația campestră a melanjului dintre cele două alimente, ca o reminiscență aluvionară a unor clipe din viața mea păcătoasă, trecătoare și inutilă. Și mă întreb acum, la apusul existenței mele ticăloase, nedumerit și înfricoșat: Unde am greșit, Doamne? Și cu ce? Când? Eram șase copii nevinovați, lipsiți de apărare, ca puii de prepeliță ai lui Brătescu-Voinești, alături de mama, cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și ascultător, gata-gata, să-și căsăpească progenitura de dragul Tău... Noroc de berbecul ăla rătăcit pe-acolo, care-și prinsese coarnele în stufăriș... Sărmanul Isac! Cum e posibil, Doamne? Chiar așa, "BUNULE", spune-mi și mie, te rog, mie cea mai păcătoasă și nevrednică vertebrată din multitudinea de universuri și galaxii pe care le-ai împroșcat în spațiul infinit, precum țăranul român arunca, altădată, sub brazda roditoare, sămânța de grâu, luată cu mâna dreaptă, din traista ce-i atârna de gât -, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
afirme că mamele lor erau femei de moravuri ușoare, că tații lor erau hoți și adulteri, că se practicau orgii sexuale în casă, de obicei incestuoase, că profesorii lor au fost niște demagogi care i-au înșelat, că preoții erau păcătoși și veroși, iar societatea care i-a format-decăzută moral și spiritual. Evident că deținuții erau astfel obligați să mintă și să inventeze acuze la adresa familiei și modelelor, iar în timp s-a ajuns la grozăvii greu de închipuit, de tipul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
liliecii; nu omorâți șopârla, nici năpârca, dar omorâți cărăbușii; grăpați iarba în fiecare primăvară și detalia foloasele ce le aduce o singură pereche de rândunele... Apăreau și „Gânduri răzlețe”: viața e un timp de pregătire pentru veșnicie; numai un om păcătos se teme de moarte. Din cugetări, doar acestea: „Lucrul cel mai scump e cinstea; dar ce folos. Unii o vând prea ieftin”; „Setea de mărire este întocmai ca râia, cu cât o scarpini mai tare, cu atât de mănâncă mai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
eternă; ea nu se repetă, ci va lua sfârșit într-o zi printr-o ekpyrosis și un cataclism eshatologic”, sau „atât la iranieni cât și la evrei și la creștini, «istoria» atribuită Universului este limitată, sfârșitul lumii coincide cu aneantizarea păcătoșilor, reînvierea morților și victoria eternității asupra timpului”. Altfel spus, avem de-a face cu clasica partiție între ciclicitate 1 și linearitate a timpului, convertite în cadru dramatic și umanizat ca simultaneitate/contemporaneitate, respectiv succesiune. La Wikander: „În India, timpul ciclic
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în numele libertății), la o formulare de dragul căreia nimeni nu-i dispus a-și pune viața în pericol. Cum ar spune Péguy, drumul este mereu de la mistică la politică. Dacă Domnul le iartă și le uită pe toate, el vrea mîntuirea păcătosului nu pieirea lui. Greu, dacă nu imposibil, este pentru noi a ierta, a ne ierta pe noi și între noi. Una după alta sînt tălmăcite treptele iertării. "Greșiților noștri le iertăm greu, sau dacă iertăm, nu uităm. (Și iertare fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
urât la păpușă, dând din cap ușor, ca și cum m-aș fi consolat singur. Sarah o duse din nou la ureche de parcă asta i-ar fi cerut să facă. M-am abținut să i-o smulg din brațe (îi simțeam mirosul păcătos) atunci când se ridică în capul oaselor ca să asculte mai bine ce îi spunea păpușa. Apoi încuviință și se uită din nou spre mine. - Terby zice că nu e viu ca oamenii - iar acum ea chicoti - ci ca un Terby. Strânse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
datând de acum o mie de ani, fără măcar o privire aruncată asupra celor ce s-au mai întâmplat între timp la Nazaret sau în împrejurimi. Este oare o atitudine evanghelică aceea care constă în a închide ochii asupra sorții păcătoșilor după răspândirea Veștii cele bune? Neîndoielnic, tropismul himerelor nu compensează incultura mea teologică, dar un vechi angajament "ideologic" nu reprezintă un impediment în a observa avatarurile unei mari promisiuni. Să nu vină nimeni să-mi spună că după ce, ca orfan
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sinea mea această întrebare (de ce am opri profețiile la Isus?). Discipolii lui Hasan al-Banna (fondatorul, în Egipt, al Fraților Musulmani, în 1928) nu mi-au adresat niciuna. Cred că am suscitat în ei un pic de compasiune pentru rătăcirile mele păcătos, eu nu voi fi totuși pedepsit în imediat -, dar nicio curiozitate. Așa cum o arată și denumirea, curentul intitulat "islamul este soluția" nu-și pune probleme inutile și nu are pentru periferiile orașelor noastre, de unde te poți aproviziona cu gadgeturi utile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
torturi, veșmântul galben al celor condamnați să fie arși de vii: creștinătatea e un poncif, n-a făcut onoare doctrinei fondatorului său. Acestui "scandal" de care teologul îl exonerează pe Dumnezeul său, preferând să i-l impute unei creaturi lamentabil păcătoase, nu-i lipsește nimic pentru a ne întrista, dar n-ar trebui să scandalizeze peste măsură odată admis animalul-om drept ceea ce e, ce a fost și ce va fi. E, fără îndoială, vexant pentru amorul propriu, dar trebuie vai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
asupra mea, fiindu-mi împotrivă atâtea puteri! Eu, cu curtea mea, am făcut ce am putut, și s-a întâmplat ca mai sus. Care lucru judec că a fost voia lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pe mine ca pe un păcătos, să fie lăudat numele său”. Dacă pierderile în oameni ar fi fost atât de mari, cum lasă să se creadă unele izvoare, este de neînțeles de ce Ștefan cel Mare nu s-a plâns în fața venețienilor și a papei de marile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a scris în 1467 la porunca domnului, pentru mânăstirea sa de la Putna, de către diaconul Nicodim. În același an, 1467, a fost copiat un Minei, cu însemnarea “Această lună august a scris-o Ștefan voievod, domn al țării Moldovei, cu mâna păcătosului Casian”. Casian a mai copiat în 1467 și un Minei pe luna noiembrie. Cum exista un Minei pentru fiecare lună, e de presupus că au existat la Putna și alte minee, nu doar trei. Vorbind despre grija, pe care domnul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domn Ion Ștefan, domn a toată țara Moldovei, a făcut și a scris și a ferecat acest Tetraevanghel pentru mănăstirea sa de la Putna, în al 30 și 2-lea an al domniei lui și în timpul arhimandritului Paisie Scurtul, cu mâna păcătosului așa-zis Paladie, în anul 6977 (1499) și s-a început în luna septembrie 3 și s-a sfârșit în martie 23”. Copierea manuscriselor nu se limitează doar la cărțile absolut necesare oficierii cultului, cum sunt Mineele și Tetravanghelul. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în anul 6977 (1499) și s-a început în luna septembrie 3 și s-a sfârșit în martie 23”. Copierea manuscriselor nu se limitează doar la cărțile absolut necesare oficierii cultului, cum sunt Mineele și Tetravanghelul. În 1470, „Eu, mult păcătosul Chiriac, am scris acest zlataust” pentru Ștefan voievod în mănăstirea sa Putna. Este vorba de Cuvântările Sfântului Ioan Gură de Aur, manuscris care s-a păstrat la Putna. O altă copiere se va face în 1486, aflată acum la Moscova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împiedică pe șarpe să-l devoreze. Balada întărește din nou sugestia: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca sfântul soare”. Devo¬rarea parțială a lui Mistricean este de fapt anularea condiției umane, descrisă adesea drept carne păcătoasă. În colinde aceasta se va scutura singură de pe oase ca efect al otrăvii ofidiene și va fi înlocuită de către moldovean, personajul adjuvant, cu veșminte de mătase, ca semn al inițierii în lumea imaterială a arhetipurilor. Plecat să vâneze „păsărele gălbioare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
deseori a stresat-o, dar nici o clipă nu poate fi acuzată că m-ar fi fost potrivnică. E un joc sinistru, nu-i așa, cititorul cu greu suportă un asemenea subiect. Marele noroc al literaturii ? Că este scrisă de oameni păcătoși, serafimii nu sunt capabili să scrie nici măcar un poem minor Mi-a plăcut fără rezerve cartea ta de poeme "Ținutul Klarei", apărută prin 2005 parcă, o carte importantă pentru tine și pentru zestrea poetică a generației noastre. Exorcistul din poet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe Dumnezeu de-un picior și brusc o taie spre al nouălea cer. Ce să mai vorbim, lumea scriitorilor colcăie de orgolii. Marele noroc al literaturii, nu numai a celei de azi, ci dintotdeauna, este că este scrisă de oameni păcătoși, serafimii nu sunt capabili să scrie nici măcar un poem minor, ei își ocupă timpul făcând alte minuni, ei își consumă energia divină pentru sufletele noastre, în schimb scriitorii, de cele mai multe ori, își pierd energiile gonflabilizându-și orgoliile. Nu-mi place să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ceti cu șublerul și compasul, ceea ce a fost imaginat și scris cu necuvinte, cu tăceri, cu aproximări și alte fantezii. Dacă am aduna date despre "poezia criticilor", sunt convins că ar ieși o lucrare consistentă care le-ar trăda intimitatea "păcătoasă" bine ascunsă de limbajul fioros, tăios, critic. Ei, în acest context de fapte și ipoteze, Gheorghe Grigurcu a avut curajul să pună propria inimă în palmă, ca un chirurg care își stabilește singur diagnosticul. 4. Am asistat la o demonstrație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
al "Vieții românești", a declarat vehement în redacție că Adrian Păunescu ar trebui omorât. Cutremurat de vestea minunată, i-am declarat lui Aurelian că mă voi împăca, deși nu-mi cade bine, cu Păunescu pentru că eu "nu am dorit moartea păcătosului, ci îndreptarea lui...". Să nu-ți mai spun că și cretinul Păunescu zvonea (mi-a șoptit o viorea, Leonida Lari) cum că eu aș fi instigat oamenii să-l omoare... Să afle acum și tovarășul Păunescu (așa-i zicea Hajdu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu mă dam eu dus din Humulești când veni vremea să plec la Socola după stăruința mamei". Tu de ce ai plecat din Maramureș, unde se pare că te simțeai bine și acasă? E Maramureșul un loc sacru sau doar memoria păcătoasă îl sacralizează? Ce a mai rămas din Maramureșul copilăriei în memoria bucureșteanului transplantat de azi? Destinul meu și al Maramureșului la care faci referire stă sub semnul tragediei comuniste, a unei nenorociri istorice care a năvălit peste poporul român, frângându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la ei, mă Întreabă În limbă străină, le dau de Înțeles că nu pricep, apoi Îmi vorbește românește. Le răspund sincer la toate Întrebările. De 3 ori m-au Întrebat aceleași Întrebări, le-am spus. Nu știu ce mai voiau de la mine, păcătoasa, că Încurc și eu lumea asta modernă!? Mă priveau și vorbeau În limbă străină. Eu nu spuneam nimic, ci doar mă rugam În taină. Când eram acasă aveam un obicei, cântam tot timpul: „În orice zi Te voi căta, În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mare de suflet, să-l spălăm mereu prin lacrimi și spovedanie, Însoțite de fapte bune și râvnă la rugăciune! Să fim buni și milostivi cu toții! Asta e dorința Celui Ce ne-a zidit. El ne iubește pe noi așa cum suntem, păcătoși (dintre care cea dintâi sunt eu, Mariaă și cu haina sufletului pătată. El ne primește și ne așteaptă acum pe toți. Pe locul unde a fost casa, acum este o biserică frumoasă. În ea este o icoană mare și frumoasă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine, nevrednica. Tot timpul, la fiecare pas spuneam: „Doamne, Te rog, ajută-mă!”, „Doamne, Te rog, nu mă părăsi!” sau „Of, Iisuse, iartă-mă, că sunt păcătoasă!”, „Oh, păcatele mele cele fără de număr!”, „Ah, Doamne, fii cu mine și dă-mi ajutor de vrei!”, „Te rog, Doamne, Mâna Ta Întinde-mi-O mie, nevrednica! Scoate-mă din prăpastia păcatelor mele!”, „Maica Domnului, ajută-mă! Miluiește-mă!” Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
sunt prea Învățată sau chiar educată, din multele motive de care v-ați putut da seama pe parcurs dacă ați citit până aici. Tot ce-am scris este adevărat și am trăit acele momente, au trecut prin inima mea cea păcătoasă. Poate multe m-am reținut să nu spun, doar Dumnezeu le știe și le vede pe toate. Sunt cu inima Împăcată că am scris adevărul. Sunt o ființă fericită că L-am aflat pe Dumnezeu În viața mea. L-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ascultă! Amin! Gânduri la Izvorul Tămăduirii 25.11.2004 Sfântă Maică Prea Curată Apă vie nesecată! Tu ești Maica Celui Sfânt Și ești Maica pe pământ Tu ești Maica Sfinților Sfinților Părinților Și a Pământenilor Raza Soarelui frumos Miluiești pe păcătoși Și te rogi neîncetat Fiului Cel Preaînalt Să ne ierte c-am greșit Din zori până-n asfințit Ascultă! O Prea Curată Și la ruga mea te apleacă Că sunt ființă prea săracă N-am fapte plăcute, bune M-am pierdut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]