3,617 matches
-
urmă. Sunteți puțini, până la urmă. Și ce dacă vă supărați? O să vă treacă. Și ce dacă voi gândiți altfel, și ce dacă voi sunteți toleranți, și ce dacă aveți un alt mod de comportament? Una peste alta, de ce să-mi pese mie de voi, doar câțiva dintre cititorii acestui articol, când ceilalți, în majoritate, chiar sunt așa cum i-am descris mai sus? Nu? Românii e deștepți Intelectualul de hârzob Radu Pavel Gheo Mare minune și intelectualii ăștia! De multe ori mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
poate sute de mii de tineri valoroși, care ar fi putut constitui elita intelectuală și științifică a țării, au fugit cu disperare din țara ce nu le oferea nimic, iar lipsa lor se simte și azi. Dar nu ne-a păsat. Cu noi, potopul! Iar atunci a apărut la orizont Uniunea Europeană. Ajunși membri ai selectei organizații - mai mult pe considerente strategice decât pe merit -, am început să urmăm, mârâind, directivele de la Bruxelles. Ne-am prefăcut și ne prefacem în continuare că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
cu inocență, atunci când a distribuit foaia aceea, dar în fond totul putea fi în detrimentul meu. Poate erau zece colegi în toată America oarecum la curent cu afacerea, pentru că se vorbea totuși. În rest, nu conta. Și nici mie nu-mi păsa, repet. Șeful Studiilor Ebraice de la Harvard, cu care eram prieten foarte bun, venea în țară de câteva ori pe an și avea o influență extraordinară. El a vrut să se ducă la președintele universității, ca să intervină în favoarea mea. Eu i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
puțin, prin obligație profesională înțelegeam e exigență interioară, nu exterioară, instituțională. M.I.: Așa înțeleg. Oricum, dacă nu scriam cartea cu pricina, avansam mult mai ușor, totul era aproape automat. Mulți mi-au spus-o, dar mie nici nu mi-a păsat. Fapt este că e destul de ușor când începi să citești așa, fără o țintă foarte precisă, să vezi lucruri diferite. E mult mai ușor să scrii și să găsești ceva mai nou așa, decât dacă te închizi în propria-ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
eridiem] "după-amiază" etc., care în majoritatea limbilor se citesc ca sintagme întregi, dar în engleză pot fi rostite /ej εm/, /pi εm/; magh. kb. se pronunță nu numai körülbelül ("aproximativ"), ci și /kabe/; P.S. "post-scriptum" poate fi rostit în română /pese/; lat. Philosophiae Doctor se abreviază în engl. PhD și se pronunță /piejčdi/. Atunci când sunt folosite nu numai grafic, ci și în vorbire, abrevierile de acest fel devin sigle. B. Tipurile următoare de cuvinte scurtate pot fi rostite fie ca atare
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în ultimii ani, deoarece aceștia fie vor pierde elementele de lecție predate cât au fost afară, fie ușa poate avea o fereastră de sticlă, ceea ce le va permite să se strâmbe la colegii lor, distrăgându-i, fie nu le va păsa pur și simplu. Cercetările au sugerat că obiecțiile anterioare rămân fără obiect dacă școala dispune de o sală numită "de izolare" sau "de detenție", unde elevul respectiv va sta sub supravegherea unui membru al personalului școlii; în încăperea respectivă n-
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
populară nu a fost loc în Piața San Marco, a fost pentru muzica țigănească. Ei bine, țin să le spun celor atât de îngrijorați de cum au putut italienii să distingă cultura românească de cea romă că acestora puțin le-a păsat. Că, dacă chiar trebuie să vorbim în termeni de autentic și inautentic, atunci nimic nu a fost mai autentic la Veneția, printre măști și costume, printre false identități și false chipuri, printre, mai ales, imagini ale unei Românii-cum-ne-ar-plăcea-nouă-să-fie decât muzica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
colegii și Încă un milion de turiști am mers să vedem defilarea militară de pe Champs Elysées. N-am zărit nimic de aproape, bineînțeles, dar forfota, eleganța, mândria națională a acestor francezi erau absolut fantastice. Iar de ploaia torențială nu-i păsa nimănui. În ultima zi am dus documentul Europass Mobilité, formatorii nu știau ce reprezintă, le-am povestit. Bizar mi s-a părut că numai noi, româncele, Îl aveam. Până seara au aflat cum să-l completeze... Am clasificat colegii: româncelesuper
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
și clipocitoare... iar profa, mișcându-se încetișor înainte și înapoi, închisese ochii și din colțurile gurii începuse să i se scurgă firicele de salivă proaspătă... Parcă nu mai auzea nimic, parcă uitase de locul în care ne aflam... Nu-i păsa de ceilalți. L-ar fi putut bucura pe fiecare în parte, cu aceeași plăcere. Era sigură că nimeni nu ar fi pârât ce se întâmplă... Mă alesese pe mine fiindcă avusesem curajul s-o chem. Mai târziu, dar acum eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
întregi, veghind în tăcere. Se simțea amorțit și abătut. Stătea acolo fără nici un rost. Ca și când picioarele lui refuzau porunca de a se depărta de acel loc. Toată săptămâna câmpurile au zăcut nepăzite, iar dacă animalele sălbatice prădau plantele tinere, îi păsa prea puțin... Părea să trăiască doar ca să stea noaptea și să-și vegheze coliba. Nu-și îngăduia să se gândească la ce se petrecea înăuntru. Veghea doar, până când focurile se stingeau și frigul cobora în desiș, iar el era atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Era foarte pornit împotrivă. Și aceasta rămâne o întrebare: ce este important? Cum să-ți construiești cariera? Ți-o construiești obținând un idiot premiu întâi sau cum altfel? Ori, trebuie să evoluezi treptat, încet, la foc mic, fără să-ți pese de o mare carieră, învățând, ascultând, simțind muzica și viața? Pot spune că am avut această ultimă școală...“ Primul concert al Dinei Avrech cu Sergiu Celibidache la pupitrul Orchestrei Filarmonice Israeliene, interpretând al doilea Concert de pian de Rachmaninov, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
a săturat de lecturile obligatorii și de învățatul pe de rost. Ce-ar vedea o astfel de persoană în Cold Waves? Niște oameni care și-au păstrat coloana vertebrală în timp ce mulți alții și-o pierduseră sau doar nu le mai păsa de așa ceva. Nu niște modele, ci pur și simplu modalități diferite de a acționa într-o situație de criză care a durat 50 de ani (a nu se uita securiștii responsabili de afacerea Melița și Eterul, unii dintre ei ajunși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
o oprește: "Dacă Radu moare, mi-a plăcea moartea; dar acum îmi place viața și-mi pare rău după viață și îmi place pământul pentru că Radu a rămas pe pământ; viața lui e bucuria mea în moarte. Nu-mi va păsa de moarte atâta vreme cât iubitul meu trăiește; cu el mort, nu voi mai avea în față decât moartea și nimicul"*. Preferă, și ea, ca Radu să trăiască și să se însoare cu rivala ei. Femeia este pretutindeni respectată, pusă pe un
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ministrului asupra Inspecției Judiciare. — Înțeleg că ministrul poate sesiza Inspecția, dar decizia rămâne la CSM. — Nu, ministrul poate sesiza și poate infirma actele inspectorilor. Dacă un inspector spune „Danileț nu trebuie cercetat pentru că e nevinovat“, ministrului poate să nu-i pese și să mă trimită la CSM, ca să se ia decizia cu privire la sancționare. Faptul că ești anchetat pe fondul soluțiilor este grav. Închipuiți-vă că Inspecția în relație cu CSM este ca parchetul în relație cu instanța. Tu poți spune că
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
era mirarea când afla că, între timp, mă vizitase Moș Crăciun. Înșiram darurile în mijlocul casei, ca să le pot admira. Mama își păstra mina critică: „Prost Moș Crăciun a mai fost anul ăsta!“. Tata îi lua apărarea Moșului. Mie nu-mi păsa. O piatră să-mi fi adus Moș Crăciun și mă făcea fericit. Conta gestul. COOLTURISME HiperEul Mădălina COCEA Nu mai gândește în bani, ci în etichete de reducere. Dorințele i se dezvăluie, una câte una, pe măsură ce pășește printre rafturi. Intră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de cineva care să fi recunoscut oamenii surprinși în instantanee. „Poate că astfel devine evident de ce fotografiile au fost găsite pe stradă sau prin târguri de vechituri, susține Bonn. Nu mai avea cine să le privească. Sau nu-i mai păsa nimănui...“ REGULI Oricine poate contribui la dezvoltarea galeriei LOOK AT ME, cu condiția să respecte următoarele reguli: » Sunt acceptate și fotografii de grup, dacă cel puțin o persoană privește spre cameră. » Fotografiile trebuie să înfățișeze necunoscuți. » Fotografiile nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
acești oameni, în imensa lor lăcomie, și-au pierdut complet ceea ce definește în mare măsură esența umană: minimul sentiment de rușine. Am văzut pe chipul lui Mureșan, după ce aflase că telefoanele i-au fost urmărite, o relaxare totală. Nu-i păsa absolut deloc de impactul la public pe care l-ar avea o (altă) anchetă, îl durea fix în cot de orice ar spune opinia publică. Cu un rânjet disprețuitor, își crea numai explicații străvezii pentru eventuale întrebări venite din partea procurorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
grimase, priviri, guri căscate, mirări, dureri -, te îmbolnăveai, mai ales că, după epuizarea unui oarecare element de interes (un balans bizar între vis și realitate, de nu știi care-i una, care-i alta), filmul eșua lamentabil, cui îi mai păsa, într-o melodramă cu copil în burtă și triluri despre speranța care răsare peste ruinuri, murind - firește - ultima (după ce tu mureai de plictiseală). Deci am intrat la The Grudge 2: Capcana cu acest handicap în cap, motiv pentru care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
fiarelor, mugetele bivolilor, până la cântecul greierilor sau orăcăitul broaștelor. Nu trebuie să vă lăsați păcăliți de calmul aparent al acestor animale: ele rămân cu instinctul lor sălbatic, dispuse oricând să acționeze în căutarea hranei. În general, par să nu le pese de turiști: unele mănâncă, altele rumegă sau dorm înghesuite sub clarul de lună. Nu ne rămâne decât să sperăm că aceste frumuseți ale naturii nu vor dispărea din junglele, apele, văzduhul și pădurile lumii! La marginea junglei, vizitatorii se dispersează
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
goleam într-o clipită. După un timp, am aruncat farfuria și mi-am pus capul sub oala din care curgea supă. Stăteam cu gura deschisă și înghițeam cu poftă șuvoiul de supă. Mă murdărisem pe gulerul cămășii, dar nu-mi păsa câtuși de puțin. E doar un coșmar, ai spus tu, cu voce tare. Nici măcar nu ești acasă. Imediat mi-am luat farfuria de pe jos și am pus-o, cuminte, în chiuvetă. Tu te-ai uitat în oală. Pe fundul ei
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
proprietate de lângă Roma: copaci, găini, fructe, legume... Își găsise o așa-zisă... cântăreață, o Walkyrie poloneză, Aniuszka. Mi-a adus-o o dată să studieze cu mine. Avea o voce dură, enormă, dar parcă auzeai... un brad! Oțel! Nici că-i păsa lui... Mi-o tot aducea la lecții, apoi cântam noi împreună ăavea acutele ca pe vremuri), cu Cătălina... De fiecare dată venea cu găini jumulite de el, cu coșul cu legume și fructe din grădină... Întindeam mese și ne era
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
din suflet Doamnei Cortez. — Sunteți genul care are grijă excesivă de voce? — Nu. Aveam colegi care nu beau lapte, nu beau Coca-Cola, nu mâncau ciocolată... — Dar ce are laptele? Habar n-am! Cică rămâne pe gât... Dacă ai ști câte păsă rele sunt în capul cântăreților, te-ai îngrozi! Eu eram la Conservator și cred că am băut o sticlă de Pepsi. M-a văzut o colegă și a sărit ca arsă: "Îți face rău la voce!" "A, da? De ce? Stai
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
că totul e în ordine, arătându-le încă o dată documentele, și că ordinul de a-i scoate din vagoane este nu numai inutil dar total inuman, fiind vorba mai ales de bătrâni și copii. Da' de unde, nici nu le-a păsat, cu și mai mare înverșunare au început să-i bruscheze împingându-i afară din vagoane, aruncându-le bagajele și, mai oribil, luând copiii și azvârlindu-i jos, noroc de zăpada care mai amortiza puțin șocul. Femeile strigau înnebunite, copiii urlau
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
autoritățile publice au împărtășit adesea cu susținătorii pieței ideea conform căreia controlul dezvoltării urbane nu ar necesita bazarea pe "alegeri colective". Dimpotrivă, au promovat idealul liberal al reglării prin piață, prin căutarea de către fiecare a propriului interes, fără să-i pese de definirea a priori a unui interes general. În ceea ce privește politicile urbane, referirea la principiul unei "științe a orașelor" a însemnat, în general, reducerea problemelor politice la probleme tehnice, disipând caracterul contingent specific alegerilor politice. Împodobite cu veșmintele "scientismului", politicile urbane
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de impalpabilă cenușa păsării phoenix? Scrisoarea 3 A doua zi a fost ultima zi. Îi spuneam printre lacrimi fetei mele: — Mamă, trebuie să-mi iau la revedere de la toți! Nu pot pleca acum! Și ea răspundea: — Nu trebuie să-ți pese! Nimănui nu i a păsat de tine! Pleacă! Nu te uita în urmă! Era mică, avea 19 ani, îmi salva viața. O scurtă plimbare prin oraș cu copiii, ca și cum totul ar fi fost cum trebuie; o ultimă prăjitură. Mă temeam
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]