6,523 matches
-
Sunt Încă amețită din cauza diferenței de fus orar, i-a răspuns Rose căscând și Întinzându-și picioarele umflate. Purta o cămașă de noapte din satin cu broderii pe care o cumpărase chiar În ziua aia de la Grand Bazaar și părea palidă și obosită, mai puțin din cauza diferenței de fus orar, cât a freneziei cumpărăturilor. — De ce ești așa de nervos? Nu poți suporta să-ți mai vezi propria familie câteva zile? Și-a tras păturile moi până sub bărbie și În căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niciodată singur. La unsprezece ani era oare un cusur? Am plecat de la acel medic plin de ranchiună. Am vorbit despre acest lucru iarna trecută cu soră-mea Madeleine. Spre marea mea stupoare, Încă Își amintea că mă Întorsesem acasă foarte palid și că o luasem deoparte ca să-i spun că un doctor Îmi Întorsese sexul pe dos ca pe o mănușă. Este sigură, Îi spusesem chiar așa, “l-a Întors pe dos ca pe o mănușă“. (Sexul Îl numeam pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sacre, o mantra care i s-a părut a fi un bun remediu pentru vagabondajul meu mental, mantra lui Vișnu: Om namo Nârâyana. În pat, dădea dovadă de o nemaipomenită energie care nu era, dacă Îi dădeai crezare, decît un palid reflex al stării de extaz desăvîrșit pe care aveam s-o atingem Împreună făcînd tot mai multe japa și prânâyama. Voia să merg să trăiesc cu ea la Londra. Cu ea, de acord, dar cu Vișnu, nici gînd! M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu șuturi În fund, m-au azvîrlit pe ușa unui dormitor care s-a deschis pe partea cealaltă. Am fost Întîmpinat de un soi de mîrÎit pe care l-au scos În cor vreo douăzeci de tineri Întinși pe paturi, palizi, abătuți, drogați. Armata se debarasa oare de ei aruncîndu-i În dormitorul ăsta al celor care nu-i erau pe plac? Vor face cumva experiențe medicale asupra mea? Am petrecut trei zile și două nopți În acel dormitor, Între un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
luase locul realității. Ca și cum adevărul acolo era, și nu în realitatea dinafară. Și poate, își spuse Romeo, adevărul este acolo unde e iubirea. Toate celelalte adevăruri ale existenței reale sau ireale, toate detaliile îndepărtate de soarele iubirii devin șterse și palide în comparație cu acest sentiment care te face să te simți atît de viu... Încă mai caut, își spune Romeo... * Altă întîlnire cu sirena: Ulysse-Romeo o descoperă iarăși pe o scenă, lîngă un lac, în plină vară, în plină seară, sub cerul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
trântită dedesubt. A dat un colț și și-a făcut drum printre rufe puse la uscat, care i se agățau de față și parcă o țineau pe loc. La etajul la care se afla toate ușile erau deschise, iar fețe palide și bolnave se uitau în afară, în așteptarea cuiva, dar cu siguranță nu a ei. Mergea greu, amețită, nesigură pe picioare. Între etaje i se păru că zărește o figură atârnând în umbră și nu erau sigură dacă aceia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fiind reținut de lamentările lăcrimoase și incoerente ale unei femei slabe și agitate. Deși pălăvrăgeala ei produse pe fața funcționarului o expresie de dezgust profound, acesta nu își putea lua ochii de la ea. Fără vârstă, fața femeii era ciupită și palidă, cu urme de roșu aprins pe obraji și un roșu mai adânc de culoarea neliniștii pure în jurul ochilor. Trăsături, odată frumoase, erau acum ascunse sub riduri adânci și disperate, iar hainele, purtate și murdare, păreau a fi fost cândva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un plic, mov la culoare. Era așa de încântat de descoperirea sa în timp ce îi înmâna plicul locotenentului încât nu observă și corpul din valiză. Însă pe măsură ce Ptițin se uita cu atenție la fața locotenentului, observă că aceasta devenise neobișnuit de palidă, ca și cum căldura temperamentului său l-a părăsit definitiv. Nu mai era nici urmă de ferocitate. Urmărind direcția privirii lui Salitov către locul la care se holba, Ptițin tresări când văzu cadavrul din zăpadă. ă Ați mai văzut vreodată așa ceva, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Puteți să îmi faceți o descriere a lui? Cămătarul ridică din umeri. ă Este cumva mai înalt sau... cum să vă spun? - diminutiv? ă Nu neapărat. ă Înțeleg. Deci nu are nimic distinctiv în înfățișarea sa? ă Păi e palid la față și se comportă în general prost, dar îndrăznesc să spun că în privința asta nu se deosebește cu nimic de ceilalți studenți din Petersburg. ă și, fiindcă văd că vă este cunoscut, să înțeleg că vine des pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
creta pe ușă. Kezel nu era acasă, însă soția acestuia - o femeie tăcută și speriată, a cărei față purta urmele ultimei bătăi - îl conduse pe Porfiri la ușa micii celule ocupate de studentul Virginski. Acesta era precum îl descrise cămătarul, palid și prost îmbrăcat. Pe deasupra, observă Porfiri, mai era și mort de foame. Cu ochii sticloși, îngropați în cearcăne mari de epuizare, Virginski tremura tot, însă nu părea deloc surprins de apariția magistratului, ba chiar lăsa impresia cum că l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai ales la picioare. Avea o frunte rotundă și păr rar. Așezat pe colțul biroului în spatele căruia stătea tovarășul său, acesta își ridică privirea spre Porfiri de pe o carte, ale cărei pagini le răsfoia distrat cu degetele lungi. Avea fața palidă, cu o expresie întrucâtva severă: gura mică și țuguiată îi era gata oricând de negare. Ochii îi erau gri și reci. Bărbatul așezat era corpolent, dar aranjat. Își ținea barba tunsă scurt, iar părul, deși des și lung, îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
copilăriei în mâna ei. § Ochii mari și neînțelegători ai Liliei priviră neîncrezători afară prin ușa crăpată. La început, ceva la fața ei îl șocă și abia apoi Porfiri își dădu seama că aceasta nu mai era machiată strident. Fața ei palidă îl confrunta acum cu umanitatea ei de netăgăduit. Machiajul, înțelese el, îi protejase pe amândoi. ă Lilia? Îți amintești de mine? Bineînțeles că își amintea: ochii ei îi arătau că l-a recunoscut pe loc. Însă nu înțelegea ce cauta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și, înghițând amenițător în sec, prevestind ceva rău. În urma lui Salitov, corpul acestuia se clătina periculos. Îi lăsă pe scări și nu se mai uită înapoi. Mesele de-a lungul barului erau luminate de o jumătate de duzină de candele palide. Lumina nesigură, ascunsă în întuneric, părea să încurajeze introspecția printre băutorii izolați. Într-un colț al încăperii, o femeie înfășurată într-un șal zoios scotea note aleatorii dintr-o concertină ruptă. Așteptarea nervoasă pe care aceste sunete o induceau făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acestuia, însă acestea nu îl liniștiră decât parțial, astfel încât tot mai era copleșit de aparenta lor nesupunere și independență. Făcea eforturi serioase pentru a se uita și la restul feței sale. Avea pielea galbenă, trăsături asiatice, cu fața scheletic de palidă sub pomeți înalți și ascuțiti. Un cap mare și chel se termina într-o barbă extrem de ascuțită, asemeni unei jumătăți întoarse de ceapă. ă Nu vreau nici un scandal, spuse bărbatul. Aceasta este o casă respectabilă. ă Mă bucur să aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
S-a îmbătat odată. Foarte rău. În timpul unei reprezentații. S-a urcat băut pe scenă și... oh, nu îmi vine să cred că nu ați auzit nimic despre incidentul când faimosul Rataziaiev... Prințul Bicov își acoperi fața cu o mână palidă. Nu l-au iertat niciodată pentru asta. ă Dar ce a făcut? ă Trebuie să v-o spun? ă Poate fi semnficativ. Poate avea o mare însemnătate. ă S-a ușurat pe orchestră în timpul reprezentației. ă Înțeleg. ă și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ulitin se așeză lângă cârmaci și își aruncă neglijent o blană de oaie peste picioare. Purta deja două haine de blană, măsuși groase și o ushanka grea. Ochii săi albaștri era obosiți din lipsă de somn, iar fața îi era palidă, fiindcă pierduse jumătate din noapte discutând despre politicile Zemstvo, libertatea presei, existența (sau, dimpotrivă, inexistența) sufletului, nebunia (atât din punct de vedere legal, cât și strict din punct de vedere psihiatric), ignoranță, educație, biserică, situația țărănească, emanciparea șerbilor, reformele legale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Emoția de pe chipul lui Osip Maximovici se transforma în frică. ă Dar mă condamnați la moarte așa, spuse el ultragiat. Brusc, spre surpriza celor doi bărbați, ușa alăturată se deschise ușor și Vadim Vasilievici își făcu apariția. Fața acestui, mai palidă ca de obicei, aproape că lucea, iar în ochii fixați asupra lui Osip Maximovici i se putea citi o emoție ciudată. Buzele îi erau încordate strâns. Porfiri observă că ținea cutia de aur pe care o luase de la cămătarul Limașin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
singură de milă. La șapte seara Bill Blitz o aștepta În capătul străzii În Mercedesul lui SUV negru. Portarul sună. Kitty Își puse o rochie albastră foarte drăguță și se privi Încă o dată În oglindă, Înainte de-a ieși. Era palidă, dar mai frumoasă ca niciodată. Și-ar fi dorit să fi mers la operă cu Matthew În seara aceea, ar fi vrut că el să locuiască În New York și să se poată Întâlni oricând, să aibă timp să-l cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
gospodină ce se află de neașteptatul cadou, ea tot va merge acolo unde au convocat-o doliul și datoria, dar poate, până la urmă, nu va plânge atât de mult cât a crezut. Seara se lăsa lent, încep să apară lumini palide în casele vecine cu cimitirul, dar crepusculul va mai dura destul ca să-i îngăduie femeii să spună tatăl-nostru și ave-maria fără să se teamă de flăcările sepulcrale și de sufletele condamnate, rămâi în pace, odihnește-te în liniște. Când Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de ani, cu problemele de vedere pe care vârsta le aduce mereu și care a renunțat la ochelari din pricina căldurii cuptorului, nu poate fi mustrat că a spus, E negru, de vreme ce înainte era noapte și ploua, iar acum, în lumina palidă a dimineții, obiectele aflate la distanță par încețoșate. Când Cipriano Algor se va apropia în sfârșit de câine va vedea că niciodată n-ar mai putea repeta, E negru, dar ar fi un păcat grav împotriva adevărului și dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui de bărbat a ajuns la capăt, că, zilele astea, femeia numită Isaura Estudiosa nu fusese decât o fantezie a minții lui, o minciună voluntar acceptată, o ultimă născocire a spiritului lui pentru consolarea cărnii triste, un efect abuziv al palidei lumini crepusculare, un suflu efemer care a trecut și n-a lăsat urme, picătura minusculă de ploaie care a venit și curând s-a uscat. Câinele Găsit își dădu seama că din nou stăpânul nu era în cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aici, spuse Cipriano Algor, mâine dimineață, când s-au răcit, scoatem piesele, o să vedem cum au ieșit. Câinele Găsit îi însoți până la ușa casei. Apoi se întoarse lângă foc și se culcă. Sub fina peliculă de cenușă, iradiind o lumină palidă, jăratecul încă pâlpâia. Doar când jăratecul s-a stins complet Găsit a închis ochii să doarmă. Cipriano Algor visă că se află înăuntrul noului său cuptor. Era fericit pentru că reușise să-și convingă fiica și ginerele că brusca creștere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai bine era să închizi ochii înainte și să-i deschizi după aceea. Da, se gândi, asta trebuie să fac, închid ochii și cad înăuntru, până în centrul pământului. N-a căzut însă. Aproape la nivelul pământului, în stânga, era o luminozitate palidă care curând se intensifică, după câțiva pași, într-un șir de lămpi electrice. Luminau o rampă care forma o platformă de unde cobora din nou. Atât de grea, atât de densă era tăcerea, încât Cipriano Algor își putea auzi bătăile inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Strada nu era pietruită, pământul se desfunda la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă îmbăt și să mă îmbolnăvesc de mirosul lor și profitam de toate zilele cu soare ca să renunț la sculptură, consacrându-mă unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
animalul nu putea fugi. Era de ajuns atât ca un sport să devină o mârșăvie? Dreaptă ar fi numai vânătoarea în care omul ar vâna cu mâinile, dar cine mai vânează așa? Deodată, am auzit un zgomot. M-am întors. Palid, înspăimântător de palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase. — N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]