KorAP: Find »[drukola/base=papă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...131 132 133 ...552 >

13,778 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

400, el a ajuns la Constantinopol, unde a fost hirotonit diacon de arhiepiscopul Ioan Hrisostomul, în preajma căruia a rămas până la al doilea exil al acestuia (404). El a plecat apoi la Roma, unde avea să apere cauza Sf. Ioan, solicitând papei Inocențiu I să intervină în ajutorul sfântului, trimis a doua oară în exil. Mâhnit adânc de sfârșitul tragic al Sf. Ioan Gură de Aur (m. în 407), Ioan Casian a rămas la Roma, unde a fost hirotonit preot. Către 415

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a Sf. Grigorie de Nyssa, iar dintre cele aghiografice, amintim Viața Sf. Pahomie. El a tradus apoi Canoanele apostolice ale primelor patru sinoade ecumenice și ale unor sinoade locale. A întocmit o "colecție de decretale" a unui număr de opt papi. Lui Dionisie i se atribuie o culegere de texte patristice din lucrările marilor părinți bisericești Atanasie de Alexandria, Grigorie de Nazianz, Vasile cel Mare, Ciprian de Cartagina, Ambrozie de Milano ș. a. El avea cunoștințe bogate de calendaristică și calcul pascal

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și rânduiala bisericească. Noua arhiepiscopie era autocefală, dar păstra legăturile dogmatice, canonice și de cult cu Patriarhia de Constantinopol, iar, pe de altă parte, istoricii catolici (precum Zeiller) susțin că de fapt aceasta n-a fost decât un vicariat al papei.47 În ceea ce privește titularii, primul arhiepiscop de Justiniana Prima a fost Catelian (latin), iar dintre urmașii săi cunoaștem pe Benenatus, tot latin, implicat în 553 în discuțiile asupra condamnării celor "trei capitole". La sfârșitul secolului al VI-lea, cunoaștem numele unui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
iar dintre urmașii săi cunoaștem pe Benenatus, tot latin, implicat în 553 în discuțiile asupra condamnării celor "trei capitole". La sfârșitul secolului al VI-lea, cunoaștem numele unui arhiepiscop Ioan, căruia îi sunt adresate câteva scrisori de către Grigorie cel Mare, papa Romei (590-604), din anii 592 și 594. În aceeași perioadă este amintit un mitropolit din Dacia Mediterranea, Felix din Sardica (Sofia), căruia îi scria același papă, cerându-i să recunoască drepturile arhiepiscopului de Justiniana Prima, dar fără succes. După 602

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
numele unui arhiepiscop Ioan, căruia îi sunt adresate câteva scrisori de către Grigorie cel Mare, papa Romei (590-604), din anii 592 și 594. În aceeași perioadă este amintit un mitropolit din Dacia Mediterranea, Felix din Sardica (Sofia), căruia îi scria același papă, cerându-i să recunoască drepturile arhiepiscopului de Justiniana Prima, dar fără succes. După 602, în urma năvălirii slavilor, se pierd urmele arhiepiscopiei de Justiniana Prima și ale mitropoliilor și episcopiilor supuse ei. În cele din urmă, în 731, împăratul Leon III

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
loc odată cu victoria deplină a slavizării turanicilor și cu instituirea feudalismului, în plan social-politic, în Bulgaria. După primirea botezului, Boris și boierii săi (curtea) au cumpănit între creștinismul grec (bizantin) și cel latin (roman) și au păstrat legăturile și cu Papa de la Roma și cu Patriarhul de la Constantinopol, primind preoți și cateheți din ambele părți ale creștinătății. Abia în 870, sinodul din Constantinopol, alcătuit din ierarhi greci și romani, în prezența solilor bulgari, a decis ca Bulgaria să aparțină bisericii din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
solilor bulgari, a decis ca Bulgaria să aparțină bisericii din Răsărit, cu centrul la Constantinopol. Solii bulgari au afirmat în sinod că la venirea în sudului Dunării au găsit aici preoți greci (bizantini), nu latini. Dar, la rândul lor, solii Papei au arătat că, înaintea venirii slavilor și bulgarilor, aceste teritorii din sudul Dunării aparțineau Romei, bisericii apusene (latine). În momentul creștinării din secolul al IX-lea, mai dăinuiau urme ale latinității dunărene și ale unui creștinism de limbă latină. În

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
op. cit., p. 193-197; I. Bogdan, De la cine și când au împrumutat românii alfabetul chirilic ?, în vol. Omagiu lui Titu Maiorescu, București, 1900, p. 585-594; Ilie Bărbulescu, Începutul scrierii chirilice în Dacia, în Arhiva, 1922, nr. 2, p. 161-195; Dim. Onciul, Papa Formosus în tradiția noastră istorică, în Opere alese, vol. II, București, 1968, p. 5-18; N. Bănescu, Vechiul stat bulgar și țările române, în AARMS, t. XXIX, 1947, p. 261-296; Pandele Olteanu, Contribuții la studiul elementelor slave din cele mai vechi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
precum în Bulgaria, în secolul al IX-lea), a existat o încercare de împotrivire la creștinism din partea adepților păgânismului, dar acțiunea acestora a fost curmată cu severitate de noul rege apostolic. La creștinarea poporului său, Ștefan a cerut mai întâi papei, titlul și coroana de rege creștin, apoi împuternicirea de a organiza biserica în Ungaria. Papa a satisfăcut prompt și generos solicitarea și a trimis, odată cu coroana și împuternicirea, și o delegație de prelați pentru a organiza noua biserică ungară. În

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
creștinism din partea adepților păgânismului, dar acțiunea acestora a fost curmată cu severitate de noul rege apostolic. La creștinarea poporului său, Ștefan a cerut mai întâi papei, titlul și coroana de rege creștin, apoi împuternicirea de a organiza biserica în Ungaria. Papa a satisfăcut prompt și generos solicitarea și a trimis, odată cu coroana și împuternicirea, și o delegație de prelați pentru a organiza noua biserică ungară. În anul 1001 a avut loc încoronarea lui Ștefan ca rege creștin (apostolic) al Ungariei. Creștinarea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și regele Ștefan era faptul că el "nu s-a întors la legea creștină" (catolică). Ducele Gyula III, împreună cu tot poporul și cu episcopul său, care depindea de patriarhul de Constantinopol, s-au opus repetatelor presiuni ale regelui Ștefan și papei de la Roma. Legenda Sf. Gerard relatează că i-a strămutat în alt loc pe călugării "greci" (ortodocși) din mănăstirea voievodului Ahtum, aflată în orașul Morisena, iar în locul lor au fost aduși călugări de lege apuseană. Însă, dincolo de toate, motivul de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Târnovo devine singurul centru politic și bisericesc al vlahilor și bulgarilor din sudul Dunării. Pentru a ridica prestigiul capitalei lor, Asăneștii au adus la Târnovo moaștele Sf. Ioan de Rila. În urma împotrivirii Constantinopolului, noul țar Ioniță s-a adresat Romei, papei Inocențiu III, care a recunoscut pe Ioniță drept rege și pe arhiepiscopul Vasile ca "primat" al Bisericii bulgare, egal în rang cu patriarhul de Constantinopol. Însă după cucerirea orașului de cruciați, în 1204, Asăneștii au ajuns la o înțelegere cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al XI-lea, exista o episcopie ortodoxă românească în Banat, care în urma cuceririi maghiare și-a încetat existența. Dar sunt și alte aspecte ale vieții bisericești, din această perioadă, demne de menționat. Astfel, în 1204, regele Emeric al Ungariei scria papei Inocențiu III (1198-1216) că unele biserici (mânăstiri) ale "călugărilor greci", deci ortodocși, din regat se ruinează "din lipsa de grijă a episopilor diecezani și din pricina acelor greci înșiși". Regele propunea papei constituirea unei episcopii pentru ei (greci) sau să fie

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
menționat. Astfel, în 1204, regele Emeric al Ungariei scria papei Inocențiu III (1198-1216) că unele biserici (mânăstiri) ale "călugărilor greci", deci ortodocși, din regat se ruinează "din lipsa de grijă a episopilor diecezani și din pricina acelor greci înșiși". Regele propunea papei constituirea unei episcopii pentru ei (greci) sau să fie așezați călugări latini în acele mânăstiri. Ca urmare, la 16 aprilie 1204, papa scria episcopului de Oradea și abatelui din Pelissa să viziteze acele "mânăstiri grecești" pentru îndeplinirea celor propuse de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din regat se ruinează "din lipsa de grijă a episopilor diecezani și din pricina acelor greci înșiși". Regele propunea papei constituirea unei episcopii pentru ei (greci) sau să fie așezați călugări latini în acele mânăstiri. Ca urmare, la 16 aprilie 1204, papa scria episcopului de Oradea și abatelui din Pelissa să viziteze acele "mânăstiri grecești" pentru îndeplinirea celor propuse de rege. Acei călugări "greci", ortodocși, puteau fi de fapt români-erau aici nuclee de viață monahală ortodoxă. Avem indicii despre existența în Transilvania

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
grecești" pentru îndeplinirea celor propuse de rege. Acei călugări "greci", ortodocși, puteau fi de fapt români-erau aici nuclee de viață monahală ortodoxă. Avem indicii despre existența în Transilvania și a altor episcopii. Așa, de pildă, la 3 mai 1205, același papă Inocențiu III scria arhiepiscopului de Kalocsa, sub jurisdicția căruia se afla episcopia catolică de Oradea, că pe pământurile fiilor cneazului Bâlea există "o episcopie... care nu este supusă nici unei mitropolii", cerându-i să fie adusă sub ascultarea Bisericii romane. S-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
haganul Bortz Membrok, au hotărât să primească botezul creștin, datorită și activității misiunilor catolice în teritoriile lor. În 1227, hanul cuman a trimis o solie, condusă de fiul său Burch, la arhiepiscopul ungur Robert de Esztergom. Acesta s-a adresat papei Grigore IX, care, la 31 iulie 1227, l-a numit ˝legat apostolic˝ în Cumania și în ˝țara vecină a brodnicilor˝, fiind împuternicit să predice, să boteze, să ridice biserici, să sfințească preoți și să numească episcopi. După ce-a ajuns

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ajuns la est de Carpați, arhiepiscopul Robert, însoțit de principele Bela, a botezat pe Bortz Membrok și pe mulți cumani doritori să se creștineze. Apoi a numit ca episcop pe Teodoric, priorul provincial al dominicanilor din Ungaria, numire confirmată de papă în martie 1228. Teodoric a cerut ca noua episcopie a cumanilor să atârne direct de scaunul papal. Reședința acestei dieceze era Milcovia, un târg aflat pe Milcov, în sud-vestul Moldovei. A fost zidită o biserică episcopală, înzestrată cu întinse stăpâniri

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Conform izvoarelor dominicane, au fost uciși atunci 90 de călugări, printre ei și episcopul Teodoric, după această dată nu mai știm nimic despre el. Ulterior, s-a urmărit reînființarea ei. Situația bisericească a românilor extra-carpatici se reflectă și în Scrisoarea papei Grigore al IX-lea (1227-1241), datată 14 noiembrie 1234, adresată principelui coregent al Ungariei, Bela. Este un document însemnat al istoriei noastre medievale, din care rezultă stadiul organizării politice și bisericești în secolul al XIII-lea. Scrisoarea preciza că "în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pseudoepiscopi, care țin de ritul grecilor (ortodocși). În același timp, locuitori din regatul Ungariei, unguri, teutoni (germani) și alți dreptcredincioși trec la credința lor și făcându-se una cu acei valahi primesc zisele taine" de la acei "pseudo-episcopi". În această situație, papa, pe de o parte, dispunea ca episcopul Teodoric să numească un păstor (episcop) catolic din neamul lor (al românilor), iar pe de alta îi cerea principelui Bela să silească pe acei români să primească pe episcopul, care urma să li

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mai vechi oraș amintit în Țara Românească este Câmpulungul (1300), conform inscripției latine de pe mormântul comitelui Laurentius, așadar înainte de descălecare. În Moldova, întemeierea Episcopiei cumanilor, în 1227, a dus la apariția unei curți și a unui târg-un act al papii amintește cu prilejul năvălirii mongolilor de "civitas de Mylco" (Milcov), civitas, adică orășel întărit, aflat pe drumul din Moldova de Jos. Alte orașe amintite după aceea, în urma pătrunderii franciscanilor, în 1345, înainte de descălecarea Moldovei, sunt Siret, Suceava, Hotin, Baia. Orașele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
continuat cu strălucire opera lor politică, a extins frontierele statului său de la Dunăre până la râul Marița, și de la Marea Neagră la râul Vardar, în Macedonia. Kaloian a supus autorității sale pe acei boieri recalcitranți, a întărit armata și a obținut din partea papei Inocențiu III (1198-1216) recunoașterea neatârnării statului (țaratului) de la Târnovo, iar pentru el însuși a obținut titlul de rege, deși el pretindea titlul de împărat, numindu-se "Imperator omnium Bulgarorum et Blacorum". Arhiepiscopul de Târnovo, Vasile, a fost uns de trimisul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Inocențiu III (1198-1216) recunoașterea neatârnării statului (țaratului) de la Târnovo, iar pentru el însuși a obținut titlul de rege, deși el pretindea titlul de împărat, numindu-se "Imperator omnium Bulgarorum et Blacorum". Arhiepiscopul de Târnovo, Vasile, a fost uns de trimisul papei, cardinalul Leo, ca "primat al bulgarilor și vlahilor", în schimbul promisiunii de a recunoaște supremația scaunului apostolic al Romei. Domnia lui Ioniță a coincis cu desfășurarea cruciadei IV, în cursul căreia Constantinopolul a fost cucerit, în aprilie 1204, de cruciați, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Thessalonicului în luptă cu latinii, a fost ucis de un cuman din oastea sa, dar el lăsa urmașilor săi un stat puternic, o putere în sudul Dunării, cu un țel politic definit.27 Corespondența diplomatică dintre "imperator"-ul Ioniță și papa Inocențiu III, în care descendența sa romană fusese invocată de papă, pentru a se alătura cu statul său bisericii apusene, a dus la recunoașterea statului Asăneștilor de papalitate. Astfel, papa Inocențiu a trimis coroana imperială solicitată de Ioniță și a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din oastea sa, dar el lăsa urmașilor săi un stat puternic, o putere în sudul Dunării, cu un țel politic definit.27 Corespondența diplomatică dintre "imperator"-ul Ioniță și papa Inocențiu III, în care descendența sa romană fusese invocată de papă, pentru a se alătura cu statul său bisericii apusene, a dus la recunoașterea statului Asăneștilor de papalitate. Astfel, papa Inocențiu a trimis coroana imperială solicitată de Ioniță și a acceptat formula Asăneștilor menită să legitimeze constituirea noului stat, fiind de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]