3,343 matches
-
sau responsabilitatea părintească (numită și autoritate parentală sau responsabilitate parentală) reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri pe care un părinte le are cu privire la copilul său. include printre altele încredințarea copilului, supravegherea acestuia, deciziile cu privire la religia copilului, la intervențiile medicale, întreținerea și educația copilului. Ea se poate defini
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
sau responsabilitatea părintească (numită și autoritate parentală sau responsabilitate parentală) reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri pe care un părinte le are cu privire la copilul său. include printre altele încredințarea copilului, supravegherea acestuia, deciziile cu privire la religia copilului, la intervențiile medicale, întreținerea și educația copilului. Ea se poate defini ca puterea atribuită
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
poate defini ca puterea atribuită părinților prin care li se permite acestora să decidă în privința întreținerii, supravegherii, educației și locuinței copilului. Aceasta putere este destul de vastă, un copil fiind considerat de lege sub autoritatea părinților până atinge vârsta majoratului. Autoritatea parentală comună înseamnă egalitatea drepturilor și îndatoririlor tatălui și mamei în educația copiilor. În condiții excepționale autoritatea parentală poate fi delegată către alte persoane decât părinții copilului Noțiunea de autoritate părintească există în Codul Civil Francez, Codul Civil Elvețian sau cel
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
educației și locuinței copilului. Aceasta putere este destul de vastă, un copil fiind considerat de lege sub autoritatea părinților până atinge vârsta majoratului. Autoritatea parentală comună înseamnă egalitatea drepturilor și îndatoririlor tatălui și mamei în educația copiilor. În condiții excepționale autoritatea parentală poate fi delegată către alte persoane decât părinții copilului Noțiunea de autoritate părintească există în Codul Civil Francez, Codul Civil Elvețian sau cel German . Noțiunea de autoritate părintească apare, de altfel, în codurile civile ale majorității statelor din Europa sau
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
părintească există în Codul Civil Francez, Codul Civil Elvețian sau cel German . Noțiunea de autoritate părintească apare, de altfel, în codurile civile ale majorității statelor din Europa sau pe continentul nord-american, apărând sub denumirea de "custodie" (custody)" sau "responsabilitate părintească (parental responsibility)" . În doctrină s-a apreciat că autoritatea parentală nu este nimic altceva decât consacrarea juridică a unei obligații în primul rând morale a părinților de a conduce copilul la vârsta adultă și la independența sa, asigurându-i protecția și
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
sau cel German . Noțiunea de autoritate părintească apare, de altfel, în codurile civile ale majorității statelor din Europa sau pe continentul nord-american, apărând sub denumirea de "custodie" (custody)" sau "responsabilitate părintească (parental responsibility)" . În doctrină s-a apreciat că autoritatea parentală nu este nimic altceva decât consacrarea juridică a unei obligații în primul rând morale a părinților de a conduce copilul la vârsta adultă și la independența sa, asigurându-i protecția și educația prin respectul persoanei sale Autoritatea parentală, dacă pare
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
că autoritatea parentală nu este nimic altceva decât consacrarea juridică a unei obligații în primul rând morale a părinților de a conduce copilul la vârsta adultă și la independența sa, asigurându-i protecția și educația prin respectul persoanei sale Autoritatea parentală, dacă pare naturală în societatea de azi, nu este decât o creație recentă și este absentă din numeroase sisteme juridice actuale. Introducerea autorității parentale în România s-a făcut cu ocazia adoptării noului Cod civil pe exemplul dreptului francez; mai
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
vârsta adultă și la independența sa, asigurându-i protecția și educația prin respectul persoanei sale Autoritatea parentală, dacă pare naturală în societatea de azi, nu este decât o creație recentă și este absentă din numeroase sisteme juridice actuale. Introducerea autorității parentale în România s-a făcut cu ocazia adoptării noului Cod civil pe exemplul dreptului francez; mai precis codul civil francez a fost preluat de codul civil din Quebec iar acesta din urmă a fost folosit drept model pentru noul cod
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
Cod civil pe exemplul dreptului francez; mai precis codul civil francez a fost preluat de codul civil din Quebec iar acesta din urmă a fost folosit drept model pentru noul cod civil român. În fapt, chiar și în dreptul francez, autoritatea parentală este o noțiune relativ nouă, ea fiind introdusă în anul 1970, ocazie cu care a înlocuit "puterea maritală" (sau "autoritatea paternă") termen decurgând din Codul Civil Napoleonian. Introducerea autorității parentale în Franța constituie dovada egalizării îndatoririlor soțului și soției. De la
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
cod civil român. În fapt, chiar și în dreptul francez, autoritatea parentală este o noțiune relativ nouă, ea fiind introdusă în anul 1970, ocazie cu care a înlocuit "puterea maritală" (sau "autoritatea paternă") termen decurgând din Codul Civil Napoleonian. Introducerea autorității parentale în Franța constituie dovada egalizării îndatoririlor soțului și soției. De la Codul Civil instituit în 1804, sub egida lui Jean-Jacques Régis de Cambacérès, soția avea în familie un rang abia mai de invidiat decât copiii. Într-adevăr, femeia era considerată minoră
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
singură decizii pentru ea, și cu atât mai puțin legate de copii) și subordonată «șefului familiei». Această noțiune a dispărut în Franța în anul 1970, legea stabilind că ""cei doi soți asigură împreună direcția morală și materială a familiei»: autoritatea parentală înlocuiește puterea paternă"". În România Noul Cod civil a intrat în vigoare în octombrie 2011. Termenul încetățenit la nivelul documentelor internaționale europene este acela de "responsabilitate părintească". Această noțiune acoperă mai ales drepturile legate de educația și de îngrijirile care
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
a hotărârilor, care facilitează exercitarea răspunderii părintești de către titularii acesteia. Îndeosebi, dreptul de vizită al unui părinte va fi recunoscut foarte ușor într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în vederea favorizării relațiilor dintre copil și ambii săi părinți. Autoritatea parentală este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoană cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți [ art. 483 alin (1) cod civil]. Noul cod civil romană implementează așanumitul principiu al coparentalității prin următoarele articole: Principiul
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
și așa mai departe. Alternanța poate avea și o periodicitate de 2 săptămâni, 1 lună, ... Ea se adaptează în funcție de interesul copiilor și de posibilitățile părinților. În Franța, acest sistem a fost legalizat prin legea din 4 martie 2002 privind autoritatea parentală. El permite celor doi părinți să își exercite efectiv autoritatea parentală. În România autoritatea părintească comună a fost legalizată prin intrarea în vigoare a noului cod civil, la data de 1 octombrie 2011. Există anumite diferențe de nuanță între cei
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
2 săptămâni, 1 lună, ... Ea se adaptează în funcție de interesul copiilor și de posibilitățile părinților. În Franța, acest sistem a fost legalizat prin legea din 4 martie 2002 privind autoritatea parentală. El permite celor doi părinți să își exercite efectiv autoritatea parentală. În România autoritatea părintească comună a fost legalizată prin intrarea în vigoare a noului cod civil, la data de 1 octombrie 2011. Există anumite diferențe de nuanță între cei doi termeni: Dacă se verifică definițiile de mai jos: se poate
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia. Autoritatea parentală a unui părinte nu poate fii exercitată în orice mod, ci "numai în interesul superior al copilului". (Art. 483 (2)). Autoritatea parentală a unui părinte, atunci când este recunoscută, nu devine niciodată un drept absolut și nelimitat: ea se oprește acolo
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia. Autoritatea parentală a unui părinte nu poate fii exercitată în orice mod, ci "numai în interesul superior al copilului". (Art. 483 (2)). Autoritatea parentală a unui părinte, atunci când este recunoscută, nu devine niciodată un drept absolut și nelimitat: ea se oprește acolo unde încep drepturile copilului, mai ales în cazul părinților divorțați apare o anumită limitare legată de faptul că ambii părinți trebuie să
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
școlară, sportivă, culturală, religioasă, tratamente medicale, vacanțe, etc..). De asemenea, tot în cazul părinților divorțați, programul de relații personale ale minorului cu celălalt părinte dar și cu alte persoane semnificative din viața copiilor (de exemplu bunicii) poate limita exercitarea autorității parentale a respectivului părinte . O altă limitare este aceea creată de situațiile când un părinte (sau ambii) au un comportament violent sau abuziv fata de copil (Legea 272/2004 republicată 2014, Art. 36, alin 7), si Convenția Consiliului Europei privind prevenirea
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
oarecare independență legată de educație (Art. 498) și în special religie (Art. 491). Copilul, inclusiv cel sub 14 ani, are dreptul de a avea relații sociale, ce nu pot fii cenzurate de părinti decât în anumite cazuri (Art 494 ). Autoritatea parentală are un început care se leagă de nașterea copilului. Pentru mamă, aceasta se întâmplă la naștere. Pentru tată, dacă acesta este căsătorit în mod legal cu mama, aceasta începe tot la nașterea minorului. Dacă însă tatăl nu este căsătorit, autoritatea
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
are un început care se leagă de nașterea copilului. Pentru mamă, aceasta se întâmplă la naștere. Pentru tată, dacă acesta este căsătorit în mod legal cu mama, aceasta începe tot la nașterea minorului. Dacă însă tatăl nu este căsătorit, autoritatea parentală începe la momentul recunoșterii paternității de către acesta sau prin căsătoria acestuia cu mama minorului . Autoritatea parentală pentru copiii adoptați apare la momentul încheierii procedurii de adopție. În România există două frazări juridice care reprezintă lucru: "responsabilitatea părintească" și "autoritatea părintească
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
Pentru tată, dacă acesta este căsătorit în mod legal cu mama, aceasta începe tot la nașterea minorului. Dacă însă tatăl nu este căsătorit, autoritatea parentală începe la momentul recunoșterii paternității de către acesta sau prin căsătoria acestuia cu mama minorului . Autoritatea parentală pentru copiii adoptați apare la momentul încheierii procedurii de adopție. În România există două frazări juridice care reprezintă lucru: "responsabilitatea părintească" și "autoritatea părintească". Cei doi termeni s-au încetățenit deoarece, pe de o parte, în traducerile obligatorii efectuate de
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
reprezintă lucru: "responsabilitatea părintească" și "autoritatea părintească". Cei doi termeni s-au încetățenit deoarece, pe de o parte, în traducerile obligatorii efectuate de Ministerul Justiției unor acte europene s-a folosit termenul "responsabilitate părintească" ca traducere a termenului englezesc de "parental responsibility" iar pe de altă parte noul cod civil a definit noțiunea de "autoritate părintească" considerat mai cuprinzător. Este de presupus că documentele juridice ulterioare intrării în vigoare a noului Cod civil vor întări utilizarea termenului de autoritate părintească cu privire la
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
oficial, este adoptat sau moare. De asemenea, de regulă, autoritatea părintească încetează atunci când partenerul celuilalt părinte adoptă copilul acestuia din urmă. În caz de deces al unui părinte dispare autoritatea părintească dintre părintele decedat și copil. Soțul supraviețuitor păstrează autoritatea parentală unică. Dacă ambii părinți sunt decedați se deschide o tutelă prin care un consiliu de familie sau un tutore sunt investiți cu această autoritate. Decăderea din exercițiul drepturilor părintești antrenează, în principiu, pierderea pentru un părinte (sau ambii) a tuturor
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil." Când în urma testului ADN se constată că tatăl prezumat (căsătorit cu mama copilului) nu este tatăl biologic, instanța de judecată îl exonerează de obligațiile parentale dar și de drepturile parentale asupra minorului. Situațiile legale născute din circumstanțele când un copil rezultă dintr-o relație extraconjugală sunt complexe din punct de vedere legal. În România, un copil născut sau conceput în timpul căsătoriei îl are ca tată
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil." Când în urma testului ADN se constată că tatăl prezumat (căsătorit cu mama copilului) nu este tatăl biologic, instanța de judecată îl exonerează de obligațiile parentale dar și de drepturile parentale asupra minorului. Situațiile legale născute din circumstanțele când un copil rezultă dintr-o relație extraconjugală sunt complexe din punct de vedere legal. În România, un copil născut sau conceput în timpul căsătoriei îl are ca tată prezumat pe soț. Astfel, soțul
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
în instanță o acțiune de tăgadă a paternității. Destul de des, în urma divorțului, profesioniștii constată că părintele care nu obține dreptul de a găzdui copilul în mod statornic este limitat în exercitarea prerogativelor sale (drepturi și obligații) care decurg din autoritatea parentală. Această situație este evidentă mai ales în cazul situației anterioare intrării în vigoare a noului Cod Civil, în care instanțele erau obligate să încredințeze minorul spre creștere și educare unui singur părinte. Părinte care a fost lipsit de autoritatea părintească
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]