3,408 matches
-
a fost biserica parohială a credincioșilor din localitatea Rus, județul Sălaj până când a fost înlocuită la sfârșitul sec. al XIX-lea cu o biserică nouă, de zid. Vechea biserică de lemn a fost ulterior demolată iar materialul lemnos astfel rezultat a fost împărțit între
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
fiind închinată "Sfinților Arhangheli". Într-un inventar al parohiei greco-catolice din Rus, din 9 Iunie 1940, printre alte bunuri este menționată și o icoană datată în 1783, a cărei valoare de inventar era 2000 lei. La aceeași dată, în biserica parohială se aflau un număr de 47 icoane mari și mici, parte din ele provenind, probabil de la vechea biserică de lemn. Creșterea populației a determinat spre sfârșitul secolului al XIX-lea începerea demersurilor necesare pentru edificarea unei noi biserici. Astfel, în timpul
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
1853 și a fost hierotonisit în anul 1875. A funcționat că preot în Buciumi unde avea o temeinică gospodărie, precum și o familie numeroasă : 10 copii. Cu toate că în Buciumi au existat mereu 2 biserici, cu un mare număr de enoriași, centrul parohial a fost totuși multă vreme la Racauti. În anul 1924 preotul Ion Nalboc, fiul preotului C. Nalboc, cu ajutorul bătrânului Ghe. Usache, veteran al primului război mondia, prin intermediul generalului Prezan, senator la acea vreme, au obținut mutarea centrului parohial la Buciumi
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
enoriași, centrul parohial a fost totuși multă vreme la Racauti. În anul 1924 preotul Ion Nalboc, fiul preotului C. Nalboc, cu ajutorul bătrânului Ghe. Usache, veteran al primului război mondia, prin intermediul generalului Prezan, senator la acea vreme, au obținut mutarea centrului parohial la Buciumi. La sfârșitul sec XIX la inventariere făcută bisericii s-au găsit următoarele donați din partea enoriașilor: Ghe Zaharia - un prapure și un ceaslov mic ; P. Radu - o cazanie ; N. Dima - o psaltire mică ; Ion Stoica - un iconostas ; preotul Ion
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
din acea vreme Ghe Melinte care a donat cel de-al doilea clopot. În anul 1995 C. Iorga donează teren pentru lărgirea cimitirului întrucât suprafață veche era ocupată în totalitate. În anul 2000 sub îndrumarea preotului V. Moroca împreună cu consilierii parohiali ajutați de enoriași s-a reușit împrejmuirea terenului bisericii cu gard de scândura și fundație de beton acoperit cu tablă zincata. Între anii 1918-1946 la îndemnul învățătoarelor Ana Asandei și Elenă Hilohi, elevii și studenții din Buciumi au înființat o
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
bisericii. Acesta poartă următoarea inscripție: ”"Acest clopot s-a cumpărat din dăruirile credincioșilor la anul 1923 sub conducerea Nicolau P. Rațiu prot. on."” Despre acesta, șematismele bisericii greco-catolice îl surprind sub numele de Nicolae P. Rațiu - nefiind altcineva decât administratorul parohial al parohiei Turda Veche precum și notarul districtual al districtului Turda, totodată viceprotopop onorar. Era născut în anul 1856, a fost hirotonit în 1883 având în 1923 vârsta de 64 de ani. După cel de-al doilea război mondial este adusă
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
pentru existența acestora s-a consumat în 1864, odată cu aplicarea Legii secularizării averilor mânăstirești, când o altă parte au fost dezafectate și viața monahală din această regiune aproape că a dispărut. O parte din locațiile din areal au devenit biserici parohiale, cum s-a întâmplat la Aluniș. Spre sfârșitul existenței fostelor schituri - ulterior transformate în mănăstiri, noi colonii s-au înființat în jurul lor (pe o hartă din 1856 se găsește menționat astfel un sat numit "Fundăturile", localizat aproximativ în arealul complexului
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
cu ferestre din lemn). Între satele Nucu din comuna Bozioru și Aluniș din comuna Colți pe culmile "Spătarului" și "Martirei", se afla cel mai important complex de vestigii rupestre din munții Buzăului. Are Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată din altar, naos, pronaos săpate în piatră și pridvorul de lemn, conținea și 7 chilii rupestre () amenajate în același masiv stâncos ("Culmea Martiriei"), pe două nivele. Bisericuța are
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
se poate avea încredere. La 25 martie 1922, după mărturia sorei sale Alice, Marthe are o viziune a Fecioarei Maria. Conform mărturiei culeasa în momentul anchetei diocezei din 1986, această viziune este urmată de alte apariții particulare. În timpul unei misiuni parohiale organizată la Châteauneuf-de-Galaure, doi preoți capucini, părintele Mărie Bernard și părintele Jean, fac o vizită Marthei Robin la 3 decembrie 1928. Aceștia au liniștit-o și au ajutat—o să iși înțeleagă mai bine vocația să spirituală. Conform celui care a
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
1916-1918, împreună cu alți preoți este deportat cu întreaga familie la Sopron, în extremitatea vestică a Ungariei. După terminarea războiului, găsindu-și gospodăria distrusă, își reia activitatea, asigurând totodată studii pentru copiii parohiei. După finalizarea lucrărilor de construcție a actualei case parohiale din Piața Unirii nr. 1(1929), in anul 1937 devine Protopop al Brașovului. La 6 aprilie 1941, la Biserica Sf. Nicolae, oficiază parastas la moartea marelui om de stat Nicolae Titulescu, mort departe de țara la Cannes. În cadru festiv
Nicolae Stinghe () [Corola-website/Science/322634_a_323963]
-
locuit de români, mai cunoscute fiind cele din Caraș-Severin sau Gorj. Malul stâng al pârâului era locuit predominant de comunitatea săsească, iar pe malul drept, în zona mediană a satului se află cetatea, fostă reședință nobiliară, biserica evanghelică și casa parohială. Pe același mal drept, la sud și sud-vest de centru s-a dezvoltat cartierul românesc, românii fiind prezenți, se pare, încă din secolul al XVII-lea. În 1733 erau 220 de familii, ca la 1857 numărul românilor sa fie mai
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
17 sau la începutul secolului 18. În prima jumătate a secolului 18 aici a fost sediul protopopiatului greco-catolic pentru românii din 46 de sate de sub Meseș și de sub Rez, de la izvoarele Crasnei și Barcăului. Ea a funcționat neîntrerupt ca biserică parohială și apoi filie până în anul 1941, când a fost demolată. Biserica a fost apreciată drept cea mai veche dintre cele păstrate în zonă până în pragul secolului 20, dar a rămas puțin cunoscută în scrieri istorice. În cimitirul în care a
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
serviciu militar voluntar la Regimentul cezaro-crăiesc nr. 50 din Alba Iulia, apoi s-a înscris pentru studii la Seminarul Teologic din Blaj, pe care le incheie cu succes în anul 1882. A fost hirotonit preot în 1883 și numit administrator parohial în satul Petreștii de Sus, conform Decretului nr. 2762 din 23 septembrie 1883, unde a activat până în anul 1891, când a fost numit capelan greco-catolic al Bisericii Bob din Cluj. În timpul procesului Memorandului a asigurat cazarea la Cluj a persoanelor
Nicolae Rațiu () [Corola-website/Science/322853_a_324182]
-
preoți, printre care și pr. Constantin Andrei, protopop al Protopopiatului Iași 1, a celebrat o liturghie pe un podium amenajat în curtea lăcașului de cult. La acest eveniment au participat autoritățile locale (Stelian Turcu, primarul comunei Lețcani), precum și membrii Consiliului parohial. Cu acest prilej, preotului paroh Mihail Adeodatus Ungureanu i s-a acordat rangul de iconom stavrofor, iar cei care s-au remarcat în susținerea lucrărilor au primit distincții de vrednicie. În interiorul bisericii au fost înmormântați mai mulți boieri înrudiți cu
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
religioase specifice în locația din vechea piață "Am Fleischmarkt", așa încât "fiecare creștin din această religiune greacă neunită, de orice națiune sau limbă ar fi, să poată intra fără piedică pentru a-și ține slujbele în ea." În anul 1796 comunitatea parohială a obținut de la împăratul Francisc al II-lea dreptul edificării unui turn pentru biserică. În anul 1803 același împărat a aprobat înființarea unei școli grecești a comunității, după ce începând aproximativ cu anul 1780 orele de religie și de limbă greacă
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
naționaliștii greci ca fiind grec, iar de cei români, ca fiind român. Spre deosebire de situația din Principatele Unite, unde mitropolitul Bucureștilor și-a luat titulatura de "arhiepiscop-primat" în anul 1859, urmată de recunoașterea autocefaliei de către Patriarhia de Constantinopol în 1885, comunitatea parohială de la Biserica Sf. Treime din Viena nu tindea la vreo autonomie față de patriarhul de Constantinopol. Așa fiind, încercările repetate de introducere a liturghiei în limba română la Biserica Sf. Treime, venite în special din partea episcopilor de Cernăuți, au eșuat de
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
anul 1893, printr-o dispoziție a guvernatorului Austriei Inferioare, a fost reglemetată arondarea celor trei biserici ortodoxe ("Sf. Treime", "Sf. Gheorghe" și "Sf. Sava", a sârbilor) în sensul includerii românilor ortodocși la Biserica Sf. Treime, însă nu și la comitetul parohial, reglementare care a nemulțumit toate părțile, greci și români deopotrivă. În aceste condiții, românii ortodocși din Viena au înființat o asociație având ca obiect "construirea unei biserici româno-greco-orientale" la Viena, asociație intitulată " Rumänisch-griechisch-orientalische Kaiser-Jubiläums-Kirchenbau- und Kirchengründungsverein in Wien", cu referire
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
situat în "Löwelstraße 8", unde a fost amenajată o capelă ortodoxă română, care funcționează și în prezent. Astfel comunitatea ortodoxă română, deși a aparținut în continuare de Biserica Sf. Treime, a obținut dreptul de a ține matricole separarate, ca expozitură parohială. Preoții acestei expozituri au fost salarizați din Fondul Bisericesc al Bucovinei. Dorința ridicării bisericii pentru românii ortodocși din Fondul Bisericesc al Bucovinei s-a lovit de împotrivirea naționaliștilor ruteni, care doreau pentru sine o biserică ortodoxă la Viena, iar soluția
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
credincioși greco-catolici, 436 de reformați si 12 baptiști. În timpul de pastorație a vrednicului pr. Ioan Crăciunean, originar din Iernut, județul Târnava-Mică (interbelic), a fost ridicată biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli”. În perioada edificării aceastei biserici au făcut parte din consiliul parohial: Alexă Anca, prim consilier, Petru Pralea, casier, Aurel Rarău, Teodor Pop, Vasilică Câmpean al Totului, Ștefan Rațiu, Cornel Gocan, Vasilică Câmpean al Natului, Ioan Crișan, Simion Gocan, Valer Drăgan, Ioan I. Nicolae Rațiu, Valer Gădălean, Cornel Pop, Simion Gliga, Valer
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
Caransebeș după care a fost elev al Institutului Pedagogic Diecezan din Caransebeș unde l-a avut profesor pe Enea Hodoș. După terminarea studiile pedagogice, în 1907, a fost, pentru doar trei luni, învățător la Școala Confesională Ortodoxă din Maciova. Sinodul Parohial Ortodox Român din Caransebeș îl numește învățător la Școala Primară Confesională Ortodoxă din Caransebeș, post în care va rămâne până la începerea Primului Război Mondial când a fost înrolat în Batalionul 8 de rezervă al unui regiment de honvezi, batalion cantonat la Orșova
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în satul (astăzi orașul) Broșteni aflat în județul Suceava. Edificiul religios are hramul "Sfântul Nicolae", sărbătorit la data de 6 decembrie, și a avut de-a lungul timpului dublu rol, de biserică parohială și școală. Între elevii care au învățat în această școală se numără și Ion Creangă, care a poposit la Broșteni în perioada 1848-1849. În prezent biserica de lemn are destinația de muzeu. Ansamblul bisericii „Sfântul Nicolae” din Broșteni a fost
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
transformată în muzeu sătesc de etnografie, artă populară și istorie locală. În prezent bisericuța de lemn funcționează ca muzeu, motiv pentru care este cunoscută și sub denumirea Biserica-muzeu „Ion Creangă”, în timp ce biserica de zid din imediata vecinătate funcționează ca biserică parohială. Biserica de lemn din Broșteni este construită din bârne de brad cioplite în patru muchii și îmbinate în „coadă de rândunică”, cu întărituri din lemn de tisă și cuie forjate de meșteri fierari. Lăcașul a fost clădit pe o fundație
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
disc, steluță), cărți religioase, vase din lemn pentru anaforă, trusă de botez și trusă de împărtășanie din lemn, diferite cruci de mână, candele. Pereții pronaosului sunt decorați cu fotografii de epocă și litografii referitoare la biserică și împrejurimile localității, consiliile parohiale sau mitropoliții bucovineni. În naosul bisericii se află stranele originale precum și un analog cu strana la care a cântat Ion Creangă. În afară de muzeul organizat în incinta bisericii de lemn, în orașul Broșteni mai există Muzeul Etnografic al Grupului Școlar „Nicolai
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
El îndeplinea acum rangul de pronotar apostolic ad instar participantum și avea dreptul de a purta mitră, cruce pectorală și inel. În 1944 biserica a fost avariată de bombardamentele aliaților. În 1964 a fost înființată Dieceza de Innsbruck, iar biserica parohială a primit rangul de catedrală episcopală (dom). În anul 2000 a fost înființată Capela Preasfântului Sacrament din Turnul de Sud. În același an s-a sărbătorit jubileul de 350 de ani de la aducerea icoanei Mariahilf în fosta biserică parohială prin
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
biserica parohială a primit rangul de catedrală episcopală (dom). În anul 2000 a fost înființată Capela Preasfântului Sacrament din Turnul de Sud. În același an s-a sărbătorit jubileul de 350 de ani de la aducerea icoanei Mariahilf în fosta biserică parohială prin inaugurarea simultană a noii orgi a catedralei (Firma Pirchner, Steinach am Brenner; 3 manuale, 57 registre). În 2003, profesorul Manfred Scheuer de la Universitatea din Trier a fost sfințit în Catedrala Sf. Iacob ca al patrulea episcop al diecezei de către
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]