3,364 matches
-
un orfelinat pentru copii evrei, care avea la bază o serie de principii politice de autoguvernare. Copiii formau o microsocietate care funcționa după reguli pe care ei înșiși le puneau în aplicare, construind astfel un model politic de comunitate democratică participativa. În 1919 Korczak a creat, pentru copiii polonezi, la Pruszkow, „Casa Noastră” - un spațiu comun de gândire și acțiune, reglementat de intervențiile copiilor-pedagogi. În perioada 1926-1939, Korczak a publicat Mały Przegląd (Revistuța) - în care apăreau materiale scrise de copii, care
Respect pentru copilărie () [Corola-website/Science/295708_a_297037]
-
îl transformă pe copil într-un depozit de informații exterioare vieții lui: „Nu ordinul despotic, rigorile impuse și controlul plin de neincredere, ci o înțelegere plină de tact, credința în experiența, colaborare și coabitare”. Toate aceste principii fundamentează pedagogia reciprocității participative, în care rolurile sociale date - profesor-elev - presupun un schimb permanent de experiențe și de cunoaștere. Gândirea pedagogica a lui Korczak se bazează pe un sistem de organizare internă a orfelinatelor imaginat de copii pentru copii, în așa fel încât aceștia
Respect pentru copilărie () [Corola-website/Science/295708_a_297037]
-
eleva în clasa a V-a, în cadrul atelierului Școală Activistă, Cluj, 2012.[/caption] Schimbarea radicală pe care o aduce teatrul grupurilor și comunităților marginale ține de reformarea raportului dintre spectacol, spectatori și performeri. Spectacolul devine o acțiune culturală de observație participativa în mijlocul realităților cu care se confruntă un grup de oameni, una dintre mizele lui de bază fiind performarea la fața locului, adică în centrul marginalității care l-a inspirat. Documentarea creează, în primul rând, relații umane profunde între cei care
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
care sunt intervievați și devin creatori impliciți ai spectacolului. Artișii sunt „biografi comunitari” și implicarea lor etică este extrem de importantă, tocmai pentru că spectacolul nu reflectă doar nevoile lor de exprimare și de legitimare. Transformarea esențială pe care o aduce artă participativa (hrănita puternic de avangardă), de care vorbește Clăire Bishop în Artificial Hells. Participatory Art and the Politics of Spectatorship[1]</b> -- „artistul devine un colaborator, un producător de situații, publicul e co-producător, e participant la actul artistic” - pune în discuție
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
li s-ar putea întâmpla. Această repoziționare a spectatorului îl face să fie mult mai activ implicat în ceea ce vede. Spectatorul nu mai asista, cuminte, la ceea ce i s-a pregătit, ci intervine, pe loc, în lumea din fața lui. Spectatorul participativ nu mai este supus unor constrângeri socio-culturale care îi determină comportamentul conformist și decent, și îl fac să reacționeze la teatru că la teatru. Din contră, acest tip de spectator se privește și își privește semenii acționând nu la ieșirea
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
directă. Copiii sunt printre puținii antrenori de comunicare vie</i> din teatrul contemporan, singurii care provoacă teatrul să țină cont de dinamică privirii și acțiunii lor. Ei nu rămân niciodată în afara poveștii. Din păcate, această capacitate a lor de intervenție participativa este folosită, de multe ori, doar la nivelul unor soluții facile: „Cum să moară vrăjitoarea?, Unde să fugă prințesa?”. În teatrul pentru copii avem de-a face, de fapt, cu <i>particip-actori</i>, niciodată cu spectatori. Tocmai de aceea responsabilitatea
Al cui este teatrul pentru copii și adolescenți? () [Corola-website/Science/295713_a_297042]
-
lucrului în echipă, necesare oricărei gândiri comunitare? Cum poate un spectacol de teatru să le vorbească adolescenților și copiilor despre inegalități și inechități sociale, despre forme violente de rasism, despre necesitatea participării directe la evenimentele din jur, stimulându-le inventivitatea participativa? Ce scenă integrează poveștile copiilor care trăiesc la limita sărăciei, care nu mai merg la școală pentru că muncesc cot la cot cu părinții, care se confruntă permanent cu situații discriminatorii, care obosesc să mai spere și-și abandonează visele? Cine
Al cui este teatrul pentru copii și adolescenți? () [Corola-website/Science/295713_a_297042]
-
protecție de care vorbeam - și școlile precarilor, în care subfinanțarea e la putere. Școlile de stat sunt întreținute cu bani privați și vor deveni, probabil, din ce in ce mai puțin de stat. Statul își deleagă pervers responsabilitățile și se transformă într-un observator participativ al privatizării, pe bucăți, a sistemului de învățământ. În loc să fie tras la răspundere de cei direct interesați că sistemul să meargă mai bine, se creează fălii și mai mari între actorii sociali care, teoretic, ar trebui să lupte împreună pentru
Școala și privatizarea. Șpaga și demnitatea () [Corola-website/Science/295730_a_297059]
-
de inspirație pentru personajul negativ s-a ridicat să protesteze, ceea ce a dus la implicarea în discuție a altor persoane din public care se regaseau în piesa. Ce a urmat a fost o anticipare a „Teatrului Forum” - sub aspectul publicului participativ: „Persoanele care inspiraseră celelalte personaje s-au urcat pe scenă și s-au confruntat cu actorii care îi interpretau. Scenă s-a împărțit în mai multe dialoguri aprinse între muncitorii-sursă și actorii care îi jucau pe fiecare din ei”. În
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
defavorizați și va conștientiza probleme generale cum sunt dreptul la oraș și respect, și nevoia participării la luarea deciziilor publice. Expozițiile artistice cuplate cu dezbateri publice, campaniile de facebook, de video advocacy și de flyere, completate de evenimente de artă participativa stradală, acțiunile de artă comunitară îmbinate cu forurile sociale, formarea jurnaliștilor în drepturile omului și combaterea rasismului, valorificate în campanii mediatice, atelierele de capacitare comunitară pentru persoanele din Pată Rât, împreună cu acțiunile de dezvoltare a organizației grassroots de romi vor
„Am pus împreună bazele unui concept de activism artistic” () [Corola-website/Science/295761_a_297090]
-
modului în care Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca vor adopta în „Strategia de Dezvoltare a Clujului 2014-2020” propunerile privind „Planul integrat pentru incluziunea socio-teritorială a comunităților marginalizate din zona Pată Rât”, precum și propunerile privind „Mecanismele și instrumentele instituționale incluzive și participative”, în formularea cărora am avut un rol de coordonare în toamna și iarna lui 2013[11]. Dacă acea strategie va fi acceptată de autorități, urmează să vedem cum se implementează. Apoi mă interesează, desigur, să observ și rezultatele și impactul
„Am pus împreună bazele unui concept de activism artistic” () [Corola-website/Science/295761_a_297090]
-
Teatrul de Comedie (Sala Nouă), București; Duminică, 9 noiembrie, ora 17.30: Teatrul Vasilache, Botoșani; Sâmbătă, 15 noiembrie, ora 18.00: Sala Radio, Cluj - în cadrul Festivalului Temps d’Images</i>. Teatrul Drepturilor Copilului este un spectacol de teatru educațional și participativ, care pornește de la câteva dintre drepturile fundamentale enunțate în Convenția Drepturilor Copilului</i>: dreptul la educație, dreptul la sănătate, dreptul la asistență socială, dreptul la opinie, dreptul la libertatea de gândire, dreptul la vacanță și la odihnă, dreptul copilului de
Comunicat: Teatrul Drepturilor Copilului ajunge în țară! () [Corola-website/Science/295798_a_297127]
-
de Mihaela Michailov Încă din anul 2006, comunitatea din zona Rahova-Uranus a lucrat cu diferiți artiști în proiecte de educație și artă participativă: Harta sensibilă, </b>Construiește-ți comunitatea!, Centrul Comunitar LaBomba, Fără sprijin, Școala în stradă, La Harneală<b>, proiecte care s-au bazat pe implicarea membrilor comunității în tot procesul de creație și au avut ca scop principal lupta pentru dreptul
Casa noastră cea de unele zile - quot;La Harnealăquot; () [Corola-website/Science/295812_a_297141]
-
de Ionuț Sociu Helgard Haug, Stephan Kaegi și Daniel Wetzel, membrii grupului Rimini Protokoll, s-au cunoscut în anii ’90 ca studenți ai Institutului Giessen din Germania, și de atunci fac împreună spectacole participative de teatru documentar, în care experți în diferite domenii sunt invitați să „se joace” pe ei înșiși: „Se tot spune că cei care joacă în spectacolele noastre sunt amatori, dar pentru noi ei sunt experți. Și asta pentru că sunt specialiști
Prometeu în Atena. Post-scriptum: Syriza () [Corola-website/Science/295817_a_297146]
-
aflați pe scenă spune: „Nu suntem actori, suntem un singur corp cu o sută de capete”: copii, veterani de război, imigranți din Filipine și refugiați de război din Bosnia. [caption id="attachment 1788" align="aligncenter" width="610"] 100% Paris[/caption] Dimensiunea participativă îi vizează, firește, și pe cei din public. În timpul spectacolului Prometeu în Atena, următoarele întrebări sunt adresate spectatorilor: „Cine simte că are vreo vină pentru criza economică a Greciei? Cine e de părere că Grecia ar trebui să falimenteze în
Prometeu în Atena. Post-scriptum: Syriza () [Corola-website/Science/295817_a_297146]
-
de Teatru Educațional Replika este un proiect al Asociației Culturale Replika (Compania Replika) și reprezintă un spațiu de cercetare educațională și creație artistică, dedicat în special publicului tânăr. Centrul este axat pe proiecte teatrale cu relevanță socială, demersuri de artă participativă, ateliere, dezbateri, conferințe, discuții cu publicul, proiecții de filme pe teme educaționale, întâlniri cu profesori, educatori teatrali și inițiatori de proiecte culturale cu impact social. Centrul va prezenta din februarie până în iulie 2015, spectacole de teatru pentru publicul tânăr, centrate
Eveniment: Deschiderea Centrului de Teatru Educațional Replika () [Corola-website/Science/295819_a_297148]
-
să dezvolte și să promoveze programe de cercetare artistică și creații pe teme și subiecte stringente din societatea contemporană, valorizând o artă solidară cu lumea în care trăim. Centrul își propune să devină o platformă de creație pedagogică și artă participativă. Artiști, activiști, educatori acționează prin intermediul unor inițiative artistice, se educă reciproc și produc schimbări în societatea contemporană. Centrul de Teatru Educațional Replika se dorește un spațiu al schimbării sociale prin arta educațională și creațiile deschise spre categorii marginalizate. Centrului de
Eveniment: Deschiderea Centrului de Teatru Educațional Replika () [Corola-website/Science/295819_a_297148]
-
Coșbuc” din București, va fi coordonat de o parte dintre artiștii participanți la atelierul ținut de Morten Bruun și se va desfășura pe parcursul semestrului II școlar. În cadrul atelierului vor fi explorate metode de teatru-forum, dar și alte metode de teatru participativ, cu accent pe dimensiunea politică și pe autoorganizarea elevilor, pornind de la metodele respective. La finalul atelierului va avea loc o prezentare publică. </a></p> Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990</b> De: Mihaela Michailov & David Schwartz Cu: Alexandru Potocean Sound
Comunicat de presă: PLATFORMA DE TEATRU POLITIC 2015 () [Corola-website/Science/295813_a_297142]
-
crowdfunding. E încurajator și motivant în același timp. „Astfel de practici teatrale nu sunt revoluționare în sine, sunt repetiții ale revoluției” Cum ați ales artiștii străini care vin să țină întâlniri pe teme de artă politică stringente pentru o cultură participativă extinsă? Lorand: Cei de la Reboot the Roots au o vastă experiență în Teatrul Oprimaților, în drama-terapie și în teatru interactiv. Folosind tehnici din Teatru Imagine, Teatru Forum și Rainbow of Desire (n.m. http://books.google.ro/books?id=gd8jfjAVQW8C&
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
la fenomenele care îi dezavantajează si la pozițiile pe care le pot asuma față de aceste fenomene. Parafrazând-ul pe Augusto Boal, pot spune că astfel de practici teatrale nu sunt revoluționare în sine, sunt repetiții ale revoluției. Într-o cultură participativă, individul poate paria pe poziția celorlalți atunci când ia o atitudine. Practici ca Teatru Oprimaților vin înspre a forma această încredere. Și apropo de cultura participativă, am lansat de câteva zile o campanie de crowdfunding (finanțare participativă) pe site-ul Creștem
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
de practici teatrale nu sunt revoluționare în sine, sunt repetiții ale revoluției. Într-o cultură participativă, individul poate paria pe poziția celorlalți atunci când ia o atitudine. Practici ca Teatru Oprimaților vin înspre a forma această încredere. Și apropo de cultura participativă, am lansat de câteva zile o campanie de crowdfunding (finanțare participativă) pe site-ul Creștem Idei. Susținerea pe care am primit-o încă din primele zile a depășit cu mult așteptările noastre. Pentru asta suntem recunoscători, le mulțumim tuturor celor
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
revoluției. Într-o cultură participativă, individul poate paria pe poziția celorlalți atunci când ia o atitudine. Practici ca Teatru Oprimaților vin înspre a forma această încredere. Și apropo de cultura participativă, am lansat de câteva zile o campanie de crowdfunding (finanțare participativă) pe site-ul Creștem Idei. Susținerea pe care am primit-o încă din primele zile a depășit cu mult așteptările noastre. Pentru asta suntem recunoscători, le mulțumim tuturor celor care au contribuit și au promovat proiectul nostru. Este încurajator și
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
într-o zonă rurală foarte putin vizibilă. Apoi am avut norocul unui transfer la Nairobi, unde am putut să studiez teatru. Sunt, așadar, si dramaturg, și profesoara. În Kenya m-am implicat în activități educaționale, folosind tehnici interactive de teatru participativ și apoi scriind și regizând piese de teatru. În afara Kenyei, am predat limba engleză cu ajutorul teatrului educațional în zonele în care engleză e a doua limba oficială. Am lucrat foarte putin cu teatrul clasic. Care crezi că au fost proiectele
„Comunitățile ar trebui să se ajute reciproc și să se dezvolte împreună” () [Corola-website/Science/295740_a_297069]
-
ftn1"><b><i><b>[1]</b></i></b></a><em>, proiect cu o miză socio-culturală majoră: reabilitarea căminelor culturale - spații în cea mai mare parte abandonate după 1989 - din perspectiva rolului lor unificator: medii de coeziune socială, construcții ale educației participative și schimbului de practici artistice, în beneficiul unor comunități evacuate astăzi din circuitul culturii patrimonializate. <b>Turneu la țară</b> a pus în discuție semnificațiile vitale ale unor teritorii de solidaritate care ar putea reconfigura cultura vie a unor comunități
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
On Tour in the Countryside)<b>[1]</b></a></b>, a project with an important socio-cultural stake: the rehabilitation of community cultural centers - almost entirely abandoned after 1989 - with an emphasis on their unifying role as environments of social cohesion, participative education and artistic exchange to the benefit of communities which are nowadays removed from the circuit of “high culture.” <b>Turneu la țară </b>debated the significance of certain areas of solidarity which might reconfigure the living culture of contemporary
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]