3,499 matches
-
cheia sol Îl cunoaște În interpretarea Mahaliei Jackson, aici amplificat printr-o polifonie corală incredibilă); după ce-l priviseră chiorîș cum le intră-n lăcaș ca să le strice, bănuiau ei, cîntecul și starea de grație reflectată, negrii, ascultîndu-l cîteva clipe susținînd partitura solistului, nu numai că-l acceptă oamenii Închiși la culoare par să accepte pe oricine care știe să cînte, așa se explică ușurința cu care au fost luați sclavi cu miile, căpitanii corăbiilor tocmeau un muzician, Îl puneau să interpreteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gură și Înăbușindu-și gemetele pentru a nu pierde vreo notă din Canzonetta andante. Nemții nu ascultau nici un fel de andante, ei erau În marș funebru, tocmai Îl transformaseră pe Bach În tun și tropăiau În mocirlă printre ruine și partituri. Aveau tancuri frumoase, ofrande muzicale de 8 milimetri, gloanțe, suite, lagăre de exterminare și generali În noapte care ciopîrțeau În arpegii curve inocente. Primul general distins de care Îmi aduc aminte e Peter O’Toole. La vremea aceea (1967), filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
refugiaților, cînta, cu o voce slabă de moșneag cumsecade, arii de operă, Verdi, mai ales, imprimîndu-se la magnetofon. L-am auzit Într-un film document. Întrebat de ce preferă să cînte În obscuritate (doar cu o mică lampă de concert deasupra partiturii), Richter a-ntrebat la rîndul lui: „Și ce să vadă publicul? MÎinile?” Și s-a strîmbat expresiv. „Expresia feței”, a spus reporterul. „La ce bun?”, a răspuns Richter. Apoi, pe acordurile sonatei În do major de Shubert, „favorita” sa, uriașul artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doua situație este o performanță absolută, hai să zicem că oricine s-ar descurca cu Beethoven interpretîndu-l doar cu stînga, dar cum faci cu Scarlatti ? Poate e vorba de-o schimbare ultrarapidă a mîinii cu care se execută onania și partitura. Nu știu. Știu doar că laureatul atîtor premii literare ne prezintă subiectul, existent doar În spațiul ridicolului, Într-un ambalaj intelectual rafinat, cu muzică, Kafka, pictori, Tocqueville. Ca și cum ai intra Într-o cameră Înțesată cu cărți și spațiată prin mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
formă, în locul preocupării pentru esență. Având acest conținut filozofic, estetica lui Camil Petrescu, explicită în aceste texte, nu are corespondent direct în scriitura artistului. Dimporivă, Camil Petrescu este un scriitor care excelează conștiința formulării. Stilul "frumos" se arată și în partiturile personajelor care devin naratori, scriind: Doamna T., Fred Vasilescu, Ștefan Gheorghidiu. CREAȚIA NARATIVĂ Romanul românesc modern este rezultatul unei minuțioase analize psihologice, dar și al unei profunde cunoașteri a complexelor probleme sociale. Înscriindu-se în această arie a sondării stărilor
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de când a venit de acasă... De acolo din satul așezat ca un miez În potcoava pădurii... O lumină cu duh de liniște Învăluia florile trezite la viață, care Îmbălsămau toată firea... “Și când trebuia să ai parte de o asemenea partitură cântată de... Zâna Primăvară!? Tocmai acum, când peste câteva ceasuri te vei Întâlni cu... reprezentantul Infernului!”... - l-a atenționat, fără să-și dea seama că nu e momentul potrivit, gândul de veghe. Pornise de acasă fără să-și fi făcut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că le trecea os prin os. Mai ales copilăria a fost ecranată de tătișor. Tata nu era atît de acid. Mai conciliant din fire, îndulcea tonul: "Nu te inflama pentru toate micimile, Iordan". "Eu nu cînt în struna lor. Refuz partitura". "Am refuzat ce trebuia refuzat, Iordan. Atîta tot". Așa era. Regionala de partid (PCR) îi ceruse să ia direcția Filarmonicii. N-a primit-o. Atunci fuseseră invitați de-o asociație comunistă, "Prietenii Scînteii", din Roman sau din Bacău, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Îngerul (cu blîndețe) și dracul (persuasiv) tot asta îmi șopteau: Nu vezi în ce hal ai ajuns de cînd bați cîmpii cu rațiunea? Ce urît îți este? Ești, dar îți este urît". A urmat împăcarea. Și iarăși trăiam la tensiunea partiturii impuse de Iordan. Și iarăși cînta liliacul și înflorea privighetoarea. Și iarăși mă rostogoleam, ca Tano, pe mantia ierbii de munte. Și iarăși mă hrăneam cu umbre de păsări. Și iarăși mă arcuiam-pod-între extaz și disperare. "Te-ai iubit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
privească, tocmai sorbise din pahar, buzele acelea îl fascinau, apoi scosese o altă țigară dintr-o tabacheră argintie), cum să lași un saxofon fără cel care îi atinge clapetele? Nu de acolo, din acele atingeri, vin notele preluate de pe o partitură neștiută? Ei și ce (hohoti în gând, atmosfera era improprie unei astfel de exprimări zgomotoase, iar saxofonul...), doar discutăm prin reducere la absurd, așa că totul este posibil. Un saxofon care cântă singur, frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scene. Îl întreb pe An-te-hai dacă membrii familiei imperiale erau cunoscători adevărați sau doar admiratori entuziaști. — Aș zice că majoritatea erau falși cunoscători, răspunde el, cu excepția împăratului Kang Hsi, stră-străbunicul lui Hsien Feng. Potrivit registrului, Kang Hsi supraveghea scenariile și partiturile, iar Chien Lung a supervizat scrierea a destul de multe librete. Majoritatea oamenilor, însă, vin pentru mâncare și privilegiul de a sta cu Majestatea Sa. Desigur că este întotdeauna important să demonstrezi o sensibilitate cultivată. E la modă să-ți etalezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de neînchipuit fără aportul părintelui sau, care a fost mult mai mult decât un modest . Numele lui Leopold Mozart ar fi azi un nume sonor chiar și dacă el ar fi dispărut fără urmași." Dacă orchestră camerala și-a susținut partitura cu un aplomb frizând virtuozitatea, surpriză concertului au reprezentat-o cei doi soliști Gabriel Posdărescu, la trompeta piccolo în și bemol acut, si Mircea Neamț Gilovan, la trombon. Micile inadvertente de articulare sesizabile pe alocuri devin explicabile prin eternele probleme
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
inadvertente de articulare sesizabile pe alocuri devin explicabile prin eternele probleme pe care le au instrumentiștii noștri în procurarea unor "obiecte ale muncii" performanțe: trompetistul cântă pe un instrument împrumutat, iar colegul său avea de transpus în registru tenor o partitură concepută pentru trombon alto (această variantă a instrumentului fiind de negăsit într-un centru muzical de importanță Clujului!). Oricum ar sta lucrurile, cei doi tineri soliști au reușit să impună ascultătorilor splendoarea timbrala proiectată de Leopold Mozart în prim-planul
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
ansamblu "Antifonia", condus de C. Ripa - creează necesarul climat de tranziție între instrumente și voci. Pasajele de tip cântată sunt memorabile, animate de un spirit viu, pe care il resimțim drept...contemporanul nostru. La rândul lor, soliștii își intonează convingător partiturile, desi libretul imaginat de Abbot Giambattista Varesco implică evenimente mitologizante și personaje împovărate de griji, deloc asemănătoare celor studențești. Spectacolul s-a jucat în două distribuții; în rolul principal apar tenorii Marius Brenciu și Marius Budoiu, secondați de solista Viktăria
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
paradoxul de a vorbi de jafuri progresiste și jafuri neprogresiste”. Evident și firesc, capitolul nu a putut fi publicat, după cum nici proiectul științific pe de-a-întregul nu a mai fost finalizat. Nu cunoaștem în ce măsură ceilalți colaboratori ai săi și-au încheiat „partiturile”, dar știm că studiul coordonatorului a circulat, totuși, în „sistemul samizdat”, studiu căruia autorul i-a mai adăugat încă unul, de aceeași factură și cu aceeași destinație, intitulat Situația internă a Rusiei între anii 1825 și 1861. Dacă proiectatul tratat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Carnet de bal, comedie dramatică de Julien Duvivier, 1937. 195 Un été '42, dramă de Robert Mulligan, 1970. 196 Hervé Prudon, dialog cu autoarea, 18 aprilie 1997. 197 Maïté V., dialog cu autoarea, 4 aprilie 1997. Semn care apare pe partiturile muzicale deasupra sau dedesubtul unei note ori a unei pauze, indicând posibilitatea de a prelungi durata (n. trad.). Centre national de la recherche scientifique (Centrul Național pentru Cercetare Științifică) (n. trad.). 198 Pierre Maillot, dialog cu autoarea, 20 iunie 1997. 199
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tatălui cu care s-au identificat și cu natura relației indisolubile încheiate între ei în acest scop. El este întreținut prin jertfirea unor victime care ispășesc, anume alese și, care primesc aparența de trădători. Pe de altă parte, prin asumarea partiturii lor în acest simulacru, legătura care-i unește devine mai puternică și se lărgește periodic. Dacă aceste procese sînt o culme a calvarului marxist, este întrucît ele acoperă cu un înveliș de plumb timpul începuturilor: acesta devine gaura neagră din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de comentarii privitoare la valoarea poeziei populare. Câteva traduceri din germană (Goethe) și italiană (G. Fillangieri) sunt realizate de Al. Hurmuzachi, T. V. Ștefanelli ș.a. În ultimele numere, sub semnătura lui Șt. Nosievici și a lui I. Vorobchievici, se tipăresc partiturile muzicale pe care se cântau unele dintre poeziile lui Alecsandri, cel mai statornic și fecund colaborator. Câtă vreme a stat sub înrâurirea fraților Hurmuzachi, „foaia” era scrisă într-o frumoasă limbă românească și se bucura de o largă răspândire în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287051_a_288380]
-
în metaforă de extracție folclorică, dovedește vocația etică a scriitorului. Romanele lui A. au, de asemenea, un mesaj etic, iar moralitatea e tema lor centrală. Nu lipsește umorul acid și, uneori, ludic, dar nu fără tâlc (manifestat prin introducerea în partitura unor personaje a unor jocuri de cuvinte ori verbigerații hazliu versificate, cu înțeles ambiguu, dar, la o decriptare mai atentă, revelator, ca la bufonii lui Shakespeare). Ceea ce este însă în primul rând caracteristic pentru modul de a proceda al scriitorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
când încep să scrie, fac literele greșit și au un scris împiedicat. în plus, elevii cu dislexie pot întâmpina dificultăți în înțelegerea instrucțiunilor de orientare, în folosirea unei hărți, în identificarea corectă a părților stângă și dreaptă și în descifrarea partiturilor muzicale. Cei mai frecvenți indicatori ai dislexiei sunt: persistența dificultăților de citire, în pofida ajutorului suplimentar, precum: descifrarea cuvintelor noi, greșeli la citire, săritul peste rânduri, cuvinte tipărite care devin neclare sau "se mișcă"; dificultăți persistente la scriere, cuvinte transcrise care
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
în care colaboram la revista "Teatrul" a fost unul dintre cei care au contribuit la întemnițarea marii doamne Alice Voinescu; amărăciune (ca să nu zic silă!) mi-a provocat și episodul judecării marelui Calboreanu, fiindcă a refuzat să învețe o nouă partitură a rolului său din Cetatea de foc a lui Davidoglu (cine mai pomenește azi de oportunistul Davidoglu și de dispăruții politruci ai "tribunalului" comunist!?); m-a mîhnit și episodul (pe care-l cunoșteam) pensionării nedrepte a marii comediene Maria Giurgea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a spectacolului), ci și în cea a... gastronomiei! Nu toți cunosc aplecarea spre bucătărie a cîntărețului și pofta sa de mîncare pantagruelică. O distinsă slujitoare a operei ieșene mi-a destăinuit, cu ani în urmă, că într-o reprezentație a partiturii verdiene era cît pe ce să fie strivită (la propriu!) de voluminosul Goangă care, căzînd peste ea (conform mizanscenei), n-a mai fost capabil să se ridice pînă cînd nu s-a tras cortina. Într-o altă seară nefericită, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cf., ibidem, p. 127). în anii următori și poziția Prusiei în problemele germană și în cele din Nordul Europei. Ce-i drept, acel concert nu a fost nici pe departe atât de armonios, fiecare urmând să dea propria să interpretare "partiturii" lansate la Tilsit și, apoi, la Erfurt. Cu toate acestea, Prusia a rămas în sfera de influență a Franței, cu care a semnat un tratat de alianță împotriva Rusiei, în luna februarie 1812351, si nu a mai avut posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și, în unele locuri, să se realizeze comunicarea și pe verticală între registre. Farmecul acestui gen de lucrări constă în unitatea stilistică a elementelor componente, ajutate de textul explicativ. Parcurgând cu privirea o asemenea compoziție avem sentimentul că descifrăm o partitură muzicală, în care fiecare personaj are valoarea unei note muzicale. Școală a fanteziei și manierismului, benzile desenate continuă să fie o atracție pentru cei mici, chiar și acum în epoca jocurilor electronice. XVI. Contrastul esența compoziției Fernand Léger De o
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
acesta. La urma urmei, autorul scrie select (fără economie de cuvinte) despre o sinucidere în doi. Pentru vremea cînd a fost scrisă, drama reprezintă un caz salutar de abatere de la "cumințenia" stilului oficial prin insolența tonului (mai cu seamă în partitura lui Ilie), dar și prin refuzul programatic al realismului de comandă. Piesa "Gheorghe Popescu" începe cu o bună pagină de proză camilepetresciană care introduce o întreagă epocă în descrierea unui decor, urmată de un monolog în stilul actorilor ratați ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
castrați de adevăr, de sinceritate și atunci puneau masca pe figură și se descurcau. Ajunsesem un popor de mascați". În "Gheorghe Popescu", piesă al cărui titlu exact ar putea fi "întîlnirea cu trecutul", actorul dramaturg Constantin Popa își scrie propria partitură. Se petrece ea într-un spațiu al disperării cum pretinde autorul? Da, pentru că bătrînul care a ajuns să joace teatru pentru copiii din bloc este strivit între spectrul viitorului și trecutul fantomatic, prezentul fiind, la vîrsta lui, un coșmar. Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]