4,128 matches
-
Pascal Quignard slăbește o dată În 486, dar este Înjunghiată pe la spate abia În secolul XVII. Antiamericanismul lui Quignard este vindicativ În sens aristocratic: Clovis Își răzbună, prin uciderea lui Syagrius, strămoșii, iar regele Romei Îi blestemă progeniturile În vecii vecilor. Pascal Quignard este un European cu arma Americanului la gît. Ultimul are laserul În mînă, El contra-scoate din teacă literatura: ce potlatch! În primul rînd, cronologia. Cu grijă, excelentul romanist care este Pascal Quignard decupează un cronotop misterios, În umbră, arheologic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
regele Romei Îi blestemă progeniturile În vecii vecilor. Pascal Quignard este un European cu arma Americanului la gît. Ultimul are laserul În mînă, El contra-scoate din teacă literatura: ce potlatch! În primul rînd, cronologia. Cu grijă, excelentul romanist care este Pascal Quignard decupează un cronotop misterios, În umbră, arheologic, al primelor secole creștine (În alte cărți el nu făcea altfel, de-a lungul excursiilor care Încep puțin Înainte de Hristos și se termină În Renaștere: de pildă, Albucius, alt fragmentarium despre viața
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Acolo unde Foucault Începe să sape spre Cuvintele și lucrurile, se oprește Quignard. Dacă totuși secolul XX este prezent În Umbrele rătăcitoare, aceasta se datorează explicitării unei atitudini aflate În filigranul oricărei legende relatate. O atitudine etică Îl desparte pe Pascal Quignard de tot ceea ce Înseamnă civilizația tehnică, dictatura drepturilor omului, filoperisabilitatea contemporană, tirania Unu-lui. Aici, scriitorul se Întîlnește cu spiritul aristocratic-libertin al unui Bataille, pe care-l citează cu Partea blestemată, al lui Deleuze sau al lui Barthes. Mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1620, pe pămîntul Americii. Alături de meschine interdicții, alături, pe de altă parte, de Biblie, puritanii au impus sclavagismul, „eradicarea vieții interioare”, rasismul, pe senatorul McCarthy, „controlor public al gîndirii fiecăruia” și pe „magistratul texan Kenneth Starr, fiul lui Dumnezeu.” Pentru Pascal Quignard modernitatea, păcătoasă din atîtea motive și de păcate adevărate, Începe cu secolul XVIII, cu Luminile, cu Aufklärung. De-atunci, oamenii Își pierd memoria, Își pierd mințile, Își pierd, spun eu facînd aluzie la cineva, măsura. Dar nu pe pierderea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prizonier cîtăva vreme, apoi ucis. În secundele care preced contactul fatal dintre sabia lui Clovis și beregata sa, Syagrius, disperat, invocă zeii Întrebînd „Unde sînt umbrele?”: „Ubi sunt umbrae?” Unde sînt, altfel spus, zeii? Extincția vieții - sugerată iarăși limpede de Pascal Quignard Într-un pasaj precis unde sînt inventariate speciile de viețuitoare preconizate a dispărea În următoarea jumătate de secol - agonia, au Început nu, cum se crede, după „moartea lui Dumnezeu”, ci după cea a zeilor. Zeii Întrețineau un dulce hedonism
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de limpede servit nouă astăzi de democrație - iar demos, constată Quignard, este sinonim cu vulgus. Dincolo de pilde, de textura de cleștar, de sentențiozitate, de pete de cruzime, de refren, de nostalgie, de erudiție - calități nu la Îndemîna oricui - cred că Pascal Quignard se Înșală cînd crede că el este stăpînul literaturii din umbră. Polemica lui cu lumea pare aceea a unui anahoret, dar nu e. Pentru că autorul nu se sfiește să devină adesea explicit. Nu se ferește, uneori, de grandilocvență. E
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fost bine remarcat la un moment dat de Grete Tartler. La răstimpuri, Quignard strecoară solemne definiții ale artei, ale literaturii, ale mîinii care scrie. Nimic nou, aici. Ultimul lucru care merită amintit În aceast text este și cel mai important. Pascal Quignard, fidel convingerii (exprimată În carte) că arta nu evoluează - ci, cum repetă Hugo Friedrich, este - nu aduce nimic veritabil nou În peisajul literaturii franceze. Nimic nou, dacă ne gîndim la filonul estetizant și la vitalismul sexualist pe care le
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cum repetă Hugo Friedrich, este - nu aduce nimic veritabil nou În peisajul literaturii franceze. Nimic nou, dacă ne gîndim la filonul estetizant și la vitalismul sexualist pe care le Îmbrățișează. După 11 septembrie 2001, după intervenția americană din Serbia, Însă, Pascal Quignard este unul dintre scriitorii care, printr-un afișat stoicism aristocratic, ca și prin pesimismul și eleganța oraculară profesate, ocupă un loc aparte În memoria cititorilor francezi. Mai mult, Pascal Quignard, deși fidel convingerii că cel mai mare blestem al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
După 11 septembrie 2001, după intervenția americană din Serbia, Însă, Pascal Quignard este unul dintre scriitorii care, printr-un afișat stoicism aristocratic, ca și prin pesimismul și eleganța oraculară profesate, ocupă un loc aparte În memoria cititorilor francezi. Mai mult, Pascal Quignard, deși fidel convingerii că cel mai mare blestem al umanității este acela de a resimți permanent nevoia redempțiunii - așadar și pe aceea a unui Salvator - se așează totuși În pragul castelului Isoldei celei Albe, cu stiloul În mînă, oferindu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai mare blestem al umanității este acela de a resimți permanent nevoia redempțiunii - așadar și pe aceea a unui Salvator - se așează totuși În pragul castelului Isoldei celei Albe, cu stiloul În mînă, oferindu-i mîntuirea, adică un cal troian. Pascal Quignard se vede de fapt urmașul lui Albucius, autorul frazei citate În volumul omonim apărut În 1990 la editura POL: „Popillius este un exemplu pentru toți oamenii: Îi detestă mai ales pe cei cărora le datorează cel mai mult.” Dacă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și reprezentativ. Romanele și ficțiunile lui, dintre care ultimul, Au secours pardon (cu acest titlu mucalit și inspirat: Ajutor, pardon!) a apărut pe piață În luna iunie, sînt imaginea de manual a ceea ce Înseamnă astăzi literatura În țara lui Villon, Pascal, Sade și Rimbaud. Literatura franceză de astăzi este industrializată și produce pentru marele public. Aventura editurii Minuit, care publica literatură de avangardă Într-o perioadă În care litera scrisă putea fi considerată ca purtînd o plusvaloare politică, În care fiecare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care-l disprețuiește, dar declară că nu vrea să iasă din el. Literatura franceză de astăzi este moștenitoarea unui stil la care nu poate renunța, dar pe care se vede obligată să Îl vulgarizeze. Pierre Michon, Jean Echenoz, Eric Chevillard, Pascal Quignard Își oferă luxul de a scrie unui cititor elitist, care ascultă muzică clasică, pasionat de istorie, nostalgic după expresia indirectă și reprezentarea sugerată; omul unei culturi inactuale. Or, aici se manifestă paradoxul care face ca instituția literară franceză să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În special la culturile de bacterii. Putem remarca chiar din titlul inedit sugestia biologică, metafora germinativă - intenția autorului de a promova o literatură transgresivă, ale cărei cuvinte să pară rostite, deși sînt doar scrise, Într-un limbaj primar, neșlefuit, pre-gîndit. Pascal Quignard, Dernier royaume, I. Les Ombres errantes, Grasset, 2002, premiul Goncourt 2002.
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Papini îl definește pe om, autorul român (ca și dublul său din roman, închipuit drept un Anteu și un Icar laolaltă) oferă icoane ale unei viziuni melioriste asupra omului, indicând, cu fiecare dintre afinitățile elective pe care le mărturirește (Pascal, Gandhi, Enescu, Tagore, Brâncuși, Eugen Ionescu, Robert Frost, Heisenberg, Tudor Arghezi), calea spre fericire și spre pace a umanității, susținută de muncă și creație, de conștiința datoriei etice și de iubire, de spiritul comuniunii cu ceilalți, totul culminând cu imaginea
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
negustorimi bucureștene, avariată de un proces de destrămare mai ales după ultimul război. Se disting în acest plan scene populate de caractere pitorești, elocvente însă mai mult din unghi temperamental decât social: Iancu Dudescu, Sisa Dudescu, Gheorghe Filipescu, profesorul Leon Pascal, inginerul Gheorghe Palada - un fel de supraom dominând vital și spiritual această comunitate. Descripția este minuțioasă, aproape în maniera „artei flamande”, dar evocarea istorică se reduce la atât: pictură a moravurilor ca simplă pictură a moravurilor. Evenimentele, caracterele rămân oarecum
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
coup voir la chose d’un seul regard, et non pas par progrès de raisonnement, au mois jusqu’à un certain degré.” („Trebuie să vedem lucrul deodată, dintr-o singură privire, și nu doar pe măsură ce raționamentul progresează pas cu pas.”) Pascal 6.1. Ce este gestaltismul?1tc "6.1. Ce este gestaltismul?1" Gestaltismul (Gestalt = „configurație”, „structură” în limba germană) a ajuns să fie considerat „psihologia națională” a germanilor. Este adevărat că marile personalități ale acestui curent psihologic au fost de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Vasilescu, Editura Univers, București, 1996. 2 Michel Pastoureau, L'animal et l'historien du Moyen Âge, în vol. L'animal exemplaire au Moyen Âge(Ve-XVe siècle), texte reunite de Jacques Berlio și Marie Anne Pollo de Beaulieu, în colaborare cu Pascal Collomb, Press Universitaire de Rennes, 1999, p. 21. 3 Idem, p. 21. 4 Idem, p. 22. 5 Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu Occidental, traducere de Emilian Galaicu-Păun, Editura Cartier, Chișinău, 2004, p. 23. 6 Corneliu D. Bîlbă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Orientul, Editura Minerva, București, 1975, pp. 28-30. Pentru un studiu informat vezi și postfața lui George Grigorei la Kalila și Dimna sau poveștile lui Bidpai, traducere din limba arabă, postfață și note de George Grigorei, Editura Polirom, Iași, 2010. 15 Pascal Vernus, Jean Yoyotte, Bestiaire des pharaons, tome I, Agnès Viénot Éditions, Paris, 2005, p. 126. 16 Idem, p. 118. 1 Herodot, Istorii, vol. II (Cartea a II-a, Euterpe), ediție bilingvă, traducere, notițe istorice și note de Felicia Ștef, editura
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Editura Univers, București, 1996. 30 Michel Pastoureau, L'animal et l'historien du Moyen Âge, în vol. L'animal exemplaire au Moyen Âge(Ve-XVe siècle), textes rassemblés par Jacques Berlio et Marie Anne Pollo de Beaulieu, avec la collaboration de Pascal Collomb, Press Universitaire de Rennes, 1999, p. 21. 31 Idem, p. 21. 32 Idem, p. 22. 33 Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu Occidental, traducere de Emilian Galaicu-Păun, Editura Cartier, Chișinău, 2004, p. 23. 34 Corneliu D. Bîlbă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Orientul, Editura Minerva, București, 1975, p. 28-30. Pentru un studiu informat vezi și postfața lui George Grigorei la Kalila și Dimna sau poveștile lui Bidpai, traducere din limba arabă, postfață și note de George Grigorei, Editura Polirom, Iași, 2010. 561 Pascal Vernus, Jean Yoyotte, Bestiaire des pharaons, tome I, Agnès Viénot Éditions, Paris, 2005, p. 126. 562 Idem, p. 118. 563 Herodot, Istorii, vol. II (Cartea a II-a, Euterpe), ediție bilingvă, traducere, notițe istorice și note de Felicia Ștef, editura
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
descrie sistemul nostru heliocentric în mișcare, readucând astfel în discuție vechiul sistem ptolemeic, geocentric. Aceste cercetări lasă să se întrevadă o lume nouă, unde nu se mai aude decât "liniștea eternă [a] spațiilor infinite" care-l va înspăimânta pe Blaise Pascal. Dar Kepler refuză să insereze într-o ficțiune vocabularul nou al științei sale și implicațiile imaginare, metaforice, pe care aceasta le propune. Așa că își împănează narațiunea cu note explicative, mai ample decât textul în sine. În Histoire comique des étates
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
turist, fără s-o facă intenționat, strivește o plantă. Reîntors în prezent, constată că președintele nu mai este același, iar lumea s-a schimbat. În această categorie de efecte ar putea fi clasificate anumite ucronii. Într-adevăr, după cum susținea și Pascal, dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, fața lumii ar fi fost complet diferită. Un element infim poate antrena o ramificație pe arborele posibilităților. 2.4. Anamorfoze În anamorfozele picturale, reprezentarea este concepută pentru ca să ni se dezvăluie realitatea tabloului
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
greu de reprodus încât problema recuperării decalajului ține mai degrabă de un efect de ideologie literară decât de o realitate. Distribuția inegală a bogăției literare nu se suprimă, ci doar se exploatează. Este teza unui studiu celebru, cel al lui Pascale Casanova 17. Cercetătoarea a demonstrat că funcționarea culturilor literare într-o "republică" modernă a literelor, adică într-un sistem internațional al culturilor literare, s-a bazat tocmai pe existența decalajelor: literaturile funcționează împreună pentru că anumite valori literare, care constituie bogăția
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
limbii franceze a devenit în secolul al XVIII-lea o realitate geopolitică, fiind unul dintre argumentele principale pentru revendicarea supremației culturale pariziene. De aceea a fost vizat direct de "mașina de război a culturilor naționale", cum inspirat i-a spus Pascale Casanova. Noii veniți, care intrau pe un teren deja ocupat de o mare literatură, așa cum făcuse și literatura franceză cu trei secole mai devreme, trebuiau să recurgă tot la o politică a resurselor spontane. Geniul era și pentru ei soluția
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
talentul care se dobândește ca o abilitate universală. Alecsandri a descoperit că folclorul face literatură, în sensul cel mai tehnic și indiferent etnic pe care aceasta îl poate avea. Aș evoca din nou, în acest context, cercetarea fundamentală a lui Pascale Casanova, Republica mondială a literelor, care a demonstrat importanța unui "centru" al literarității în cadrul economiei mondiale a literaturii. Din momentul în care literatura s-a distribuit între mai multe culturi naționale, pentru ca sistemul să funcționeze a devenit necesar să existe
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]