8,224 matches
-
cultură și rafinament, mai mult chiar, poate provoca, eventual, cititorului o stare de saturație. Opera a fost publicată probabil în jurul anului 430 și în mod sigur după 426 pentru că Filip își exprima acolo propria supărare pentru faptul că Sisinios ajunsese patriarh în locul său. Scrierea s-a pierdut aproape în întregime. Câteva fragmente s-au păstrat în citatele și extrasele din scrieri mai târzii sau bizantine. Bibliografie. C. de Boor, Neue Fragmente des Papias, Hegesippus und Pierius in bisher unbekannten Excerpte aus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în apărarea propriului maestru monofizit, acuzat de mai multe lucruri printre care se numără și păgânismul: cu aceste acuzații Sever se va confrunta din nou la sinodul de la Constantinopol din 536. Zaharia povestește viața lui Sever până la numirea acestuia ca patriarh de Antiohia în 512. Opera e bogată în detalii spectaculoase și furnizează o imagine interesantă a culturii acelei epoci. A fost compusă probabil între 512 și 518. A mai scris și Viața lui Isaia, un călugăr originar din Egipt care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 117-118. 9. Evagrie Scolasticul Evagrie a fost o personalitate mai importantă. S-a născut între 532 și 537 la Epifania în Siria și, după studii la Constantinopol, îl găsim la Antiohia în epoca în care patriarh era Atanasie; a exercitat profesia de avocat, așa cum rezultă din titulatura sa, care indică un anumit nivel de cultură și e întâlnită frecvent de-acum la acești istorici din secolele al cincilea și al șaselea. A fost chestor sub împăratul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un anumit nivel de cultură și e întâlnită frecvent de-acum la acești istorici din secolele al cincilea și al șaselea. A fost chestor sub împăratul Tiberiu al II-lea; apoi, în 588, l-a însoțit la Constantinopol pe Grigorie, patriarhul de Antiohia, care fusese calomniat, și l-a apărat în fața împăratului Maurițiu. Împăratul l-a numit prefect. Evagrie a murit la Antiohia pe la sfârșitul secolului al șaselea. Nu s-a păstrat decât opera sa principală, o Istorie a Bisericii în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
afirmă că istoria Bisericii nu mai fusese povestită de nimeni de la jumătatea secolului al cincilea. Istoricul e un ortodox riguros: provenea dintr-o regiune (Apamea, în Siria) unde locuitorii credeau în dogma de la Calcedon și îl priveau cu ostilitate pe patriarhul Sever de Antiohia care era monofizit. De altfel, el observă că Eusebiu, istoricul care își scrisese opera cu două secole înainte și care în vremea lui era considerat încă o autoritate, nu fusese capabil să-i îndrepte pe cititorii săi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de istoricii bizantini. Înainte de această Istorie a Bisericii, Evagrie ar mai fi scris „rapoarte, scrisori, dialoguri, discursuri” pe care le amintește în opera sa principală, însă toate s-au pierdut. „Rapoartele” ar fi fost scrise de el în numele lui Grigorie, patriarhul de Antiohia; unele dintre discursuri aveau caracter oficial și encomiastic fiind scrise în cinstea împăratului. Bibliografie. Ediții: PG 86, 2, 2415-2886; The Ecclesiastical History of Evagrius with the Scholia, edited with Introduction Critical Notes and Indices by J. Bidez and
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Marci, Oxonii, 1840; O. Bardenhewer, op. cit., pp. 225-257. 3. Esihie din Ierusalim Un exeget mai cunoscut a fost monahul și preotul Esichie din Ierusalim care a trăit în prima jumătate a secolului al cincilea, și-a desfășurat activitatea la curtea patriarhului Ierusalimului, Juvenal, și este pomenit în perioada 428-429. Esihie dusese viață de călugăr în mănăstirea lui Eutimie, așa cum ne spune Chiril din Schitopole, iar în vremea patriarhului Juvenal se bucura deja de o anumită faimă: Chiril zice că era „teolog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în prima jumătate a secolului al cincilea, și-a desfășurat activitatea la curtea patriarhului Ierusalimului, Juvenal, și este pomenit în perioada 428-429. Esihie dusese viață de călugăr în mănăstirea lui Eutimie, așa cum ne spune Chiril din Schitopole, iar în vremea patriarhului Juvenal se bucura deja de o anumită faimă: Chiril zice că era „teolog” și “învățat al Bisericii”. Esihie ar fi fost deja de multă vreme preot la Ierusalim când, în 412, Chiril devenea patriarh de Alexandria, și ar fi atras
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiril din Schitopole, iar în vremea patriarhului Juvenal se bucura deja de o anumită faimă: Chiril zice că era „teolog” și “învățat al Bisericii”. Esihie ar fi fost deja de multă vreme preot la Ierusalim când, în 412, Chiril devenea patriarh de Alexandria, și ar fi atras imediat atenția tuturor cu învățătura sa. Data morții sale nu e sigură: potrivit unor vechi mărturii, ar fi fost de față în 451 la Ierusalim când a avut loc un miracol. Esihie face parte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cf. Epistolographi Graeci, Didot, Paris, 1873 (R. Hercher). 6. Olimpiodor din Alexandria Contemporan cu Procopios, Olimpiodor, diacon din Alexandria, este foarte puțin cunoscut; activitatea sa a început după ce a fost hirotonisit de către Ioan al III-lea Nikiotes care a fost patriarh de Alexandria între 505-516. Spre deosebire de Procopios, Olimpiodor n-a fost compilator de catene, ci a scris comentarii adevărate. A ajuns până la noi în întregime un Comentariu la Ecclesiast unde Olimpiodor nu citează pe nici unul din predecesorii săi chiar îi folosește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe sine ca literat și nu ca exeget în sens restrâns, deși stilul său, în ciuda ambițiilor literare declarate, nu e foarte expresiv și are multe valențe populare, lucru pentru care, așa cum am spus, a fost deja criticat de Fotie; totodată, patriarhul bizantin consideră că și explicațiile geografice ale lui Cosma sunt invenții puțin credibile. Cu toate acestea, unele detalii din relatările sale merită atenția noastră cum se întâmplă atunci când copiază inscripțiile grecești pe care le-a găsit la Assum, în Etiopia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
, publicație apărută la București în 20 mai 1941 (număr unic), cu subtitlul „Săptămânal de cultură românească, organ al Asociației Culturale a Tineretului Românesc”, director delegat fiind I. Bogdan. Revista e patronată de PSS Nicodim, patriarhul României, și are în consiliul de îndrumare personalități din lumea universitară, scriitoricească și militară: Gheorghe Brătianu (președinte), Liviu Rebreanu, Nicolae Bănescu, Ștefan Ciobanu, I. Manolescu, N.A. Constantinescu, Ionel Teodoreanu, N. Porsena ș.a. Revista, de nuanță tradiționalistă, își propunea să contribuie
HOTARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287453_a_288782]
-
și versuri heraldice. Tot în 1691, la Buzău, se va da la lumină Pravoslavnica mărturisire a lui Petru Movilă în traducerea lui G., cărturarul român tălmăcind textul aprobat la Sinodul de la Iași din 1642 și confirmat apoi de cei patru patriarhi ai Răsăritului, text în care Meletie Syrigos introdusese câteva modificări și care fusese apoi imprimat, în 1667, în grecește - tălmăcire datorată tot lui Syrigos - în Olanda. Deschizând șirul de tomuri ce cuprind mineiele traduse de G. și imprimate la Buzău
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
construirea unei noi identități colective a intelectualilor. Transferulân mâinile intelectualilor opozanți a unei părți din patrimoniul cultural național fusese considerat legitim În contextul mai larg al epurărilor. Foștii conducători ai instituțiilor culturale, ai întreprinderilor economice, profesorii universitari sau decanii, până la patriarhul bisericii ortodoxe Își prezentaseră demisiile sau fuseseră revocați la cererea personalului din instituțiile lor (dar unii fuseseră menținuți În posturi sau rechemați după un timp de penitenta, cum a fost cazul patriarhului). Augustin Buzura, romancier critic, a devenit astfel directorul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ai întreprinderilor economice, profesorii universitari sau decanii, până la patriarhul bisericii ortodoxe Își prezentaseră demisiile sau fuseseră revocați la cererea personalului din instituțiile lor (dar unii fuseseră menținuți În posturi sau rechemați după un timp de penitenta, cum a fost cazul patriarhului). Augustin Buzura, romancier critic, a devenit astfel directorul Fundației Culturale Române, Mircea Dinescu, presedintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, directorul «României literare», principalul «organ» al acestei Uniuni, Gabriel Liiceanu, director al fostei edituri a PCR, rebotezata «Humanitas» și privatizata etc., pentru
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
București, 1974; Trei prinți de la Carpați, București, 1976; Prețul dragostei, al credinței și al urii, București, 1976; Plângerea lui Dracula, București, 1977; ed. (Romanul unui mare caracter sau Plângerea lui Dracula), București, 1985; A doua dragoste și altele..., București, 1979; Patriarhii, București, 1979; Reporter romantic în țară și pe glob, Iași, 1979; Teatru comentat, București, 1979; Baladele pământului natal, București, 1979; Romanul unei zile mari, București, 1979; Insulele, București, 1982; Simboluri, București, 1983; Romanul nopții de februarie (Plângerea Domnului Alexandru), București
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
, (Istoria Țărâi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini), scriere anonimă redactată între 1688 și 1690. Adunând și punând cap la cap cam tot ce însemna izvor intern (vechile anale în slavonă, Viața patriarhului Nifon de Gavriil Protul, Cronica Buzeștilor, scrierile lui Stavrinos și ale lui Matei al Mirelor, o bănuită cronică - poate în grecește - redactată la Curte), scriind una dintre „istoriile posibile” ale Țării Românești (istorisirea evenimentelor cuprinse între 1290 și 1688 cu
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
textul românesc, prin consultarea ediției din 1843 a lui Ioan Eclesiarhul și a celei din 1865, realizată de B.P. Hasdeu. A identificat astfel cu precizie o serie de izvoare: Cărțile regilor din Vechiul Testament, Panegiricul împăraților Constantin și Elena de Eftimie, patriarhul Târnovei, fragmente din Varlaam și Ioasaf, din Fiziolog și îndeosebi versiunea slavonă a Umilinței lui Simeon Monahul, ascunsă sub numele lui Ioan Hrisostomul, pe care o află, în 1906, într-un manuscris de la Biblioteca Academiei Române. Dincolo de obiecțiile nedrepte ale lui
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
contradicție cu mistificările propagandei cominterniste: bunăoară, denunțarea „cazului Alimănescu” și al bandei lui de asasini de la Prefectura Poliției, rolul nefast al lui Al. Cerna-Rădulescu în scoaterea Bisericii Unite în afara legii, arestarea și condamnarea lui I. Vasilescu-Valjean, lichidarea de către comuniști a patriarhului Nicodim și a mitropolitului Irineu Mihălcescu ori tragedia profesorului G. G. Mironescu, mort de inaniție ș.a. În afara recenziilor și a comentariilor extrem de elogioase privitoare la Iadul pe pământ, publicate în presa românească a exilului, R. a publicat într-o broșură
RUBSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289394_a_290723]
-
pe câmpul de război... (1915) și al nuvelelor din Hora obuzelor (1916). Pe lângă meritul întâietății, cartea se remarcă prin rigoarea documentării, expunerea clară și justa evaluare. În aceleași limite se încadrează monografia, realizată împreună cu Valentin Borda, Un nume pentru istorie - Patriarhul Elie Miron Cristea (1998, în colaborare cu Valentin Borda). Excurs biografic bogat documentat și prezentare a operei celui care a devenit primul patriarh al României, cartea configurează o imagine de ansamblu a unei personalități plurivalente și controversate: Miron Cristea se
SANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
și justa evaluare. În aceleași limite se încadrează monografia, realizată împreună cu Valentin Borda, Un nume pentru istorie - Patriarhul Elie Miron Cristea (1998, în colaborare cu Valentin Borda). Excurs biografic bogat documentat și prezentare a operei celui care a devenit primul patriarh al României, cartea configurează o imagine de ansamblu a unei personalități plurivalente și controversate: Miron Cristea se numără între primii exegeți ai lui Mihai Eminescu, teza sa de doctorat, susținută la Budapesta, în 1895, fiind o lucrare de pionierat; înaltul
SANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
ale Marii Uniri din 1918, este deficitar sub raport epic. SCRIERI: Octavian C. Tăslăuanu (în colaborare), pref. Vasile Netea, Miercurea Ciuc, 1978; Sub cumpăna veacului, Târgu Mureș, 1995; Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu, Târgu Mureș, 1997; Un nume pentru istorie - Patriarhul Elie Miron Cristea (în colaborare cu Valentin Borda), Târgu Mureș, 1998; Oameni și locuri din Călimani, Târgu Mureș, 2000; Binecuvântată a fost clipa..., Sfântu Gheorghe, 2002; Basarabia iarăși și iarăși, București, 2003. Ediții: Vasile Netea, I.P.S.S. patriarhul dr. Miron E.
SANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
nume pentru istorie - Patriarhul Elie Miron Cristea (în colaborare cu Valentin Borda), Târgu Mureș, 1998; Oameni și locuri din Călimani, Târgu Mureș, 2000; Binecuvântată a fost clipa..., Sfântu Gheorghe, 2002; Basarabia iarăși și iarăși, București, 2003. Ediții: Vasile Netea, I.P.S.S. patriarhul dr. Miron E. Cristea din partea comunei Toplița, pref. edit., [Toplița], 1999; Elie Miron Cristea, Mihai Eminescu, pref. și postfața edit., Toplița-Miercurea Ciuc, 2000. Repere bibliografice: Mariana Cristea, „Sub cumpăna veacului”, „Cuvântul liber”, 1995, 232; Sidonia Puiu, „Un nume pentru istorie
SANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
dr. Miron E. Cristea din partea comunei Toplița, pref. edit., [Toplița], 1999; Elie Miron Cristea, Mihai Eminescu, pref. și postfața edit., Toplița-Miercurea Ciuc, 2000. Repere bibliografice: Mariana Cristea, „Sub cumpăna veacului”, „Cuvântul liber”, 1995, 232; Sidonia Puiu, „Un nume pentru istorie - Patriarhul Elie Miron Cristea”, „Renașterea”, 1999, 2 ; Ioan Lăcătușu, Vasile Lechințan, Viorica Pătrunjel, Românii din Covasna și Harghita, pref. Nicolae Edroiu, Miercurea Ciuc, 2003, 670. C. H.
SANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
colorată, sugestiva, dinamica” (Mihai Cantuniari), S. a îmbogățit tezaurul tălmăcirilor din literaturile de limbă spaniolă îndeosebi cu opere contemporane. A transpus române și povestiri ale unor importanți scriitori, precum Adolfo Bioy Casares și Julio Cortázar (Șotron-Rayuela), Gabriel García Márquez (Toamnă patriarhului, Cronică unei morți anunțate, Despre dragoste și alți demoni, Incredibilă și tristă poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet ș.a.), Arturo Pérez-Reverte (Tabloul flamand), Javier Marías (Românul Oxfordului) și Juan Marsé (Ultimele seri cu Teresa) ori eseuri
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]