4,062 matches
-
nu are doar cavități bucale, are și uter ce seamănă, la drept vorbind, c-un alambic... Fraze sofisticate. La ce bun să gândești astfel. Poate e mai bine să nu gândești defel. Șuvița rebelă Începea să-l enerveze. Mereu Îi pica În același loc. Nu cumva Îi făcuse deja o rană pe una dintre tâmple? „PUDRĂ ADEZIVĂ EXTRA-FORTE. După ajustare și umezire, periuțele se așează pe suprafața protezei care se fixează În gură, apăsând puțin pe ea.” ...Cuvântul gură Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
masă se discutau vrute și nevrute. Cuvintele lunecau pe lângă el fără să-l atingă. Privirile celorlalți se loveau de privirea sa ca de un zid. Mirosul de mici care venea dinspre grătar și pălăvrăgeala fără rost Îl scoteau totuși din pepeni. Noimann pică Într-o stare tot mai sumbră. Trăsăturile moi ale feței sale deveneau din ce În ce mai rigide. Privindu-l, Bikinski Îi atrase atenția că „stările de patetism trebuiesc păstrate pentru altfel de ocazii...”. „Ce fel de ocazii?” Întrebă Noimann, continuând să privească Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În ea, ar fi rămas În gură cu o bucată de asfalt. Mai exista și o altă variantă, În care toată demonstrația fusese făcută cu scopul de-a seduce nu o doamnă, ci un domn, care, cică i-ar fi picat cu tronc lui Satanovski, acesta având niște apucături nu tocmai ortodoxe. În fine, caracterul și moravurile inginerului Edward fuseseră Întoarse și pe față și pe dos. Unii Îl priveau ca pe un erou, alții ca pe un personaj malefic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ochi. Lily Fundyfer ba făcea pe mironosița, ba râdea fără rost. De altfel, femeia era atât de beată, Încât nici nu putea deschide gura. Inginerul o gâdilă, desenându-i un cerc pe talpa dreaptă. Femeia Își Închise ochii și chicoti, picând În transă. Inginerul, cu ajutorul unei pene muiate În frișcă, desenă pe cealaltă talpă un triunghi. Lily Fundyfer Își mișcă buzele, gemând ușor. Atunci, Noimann Îi aminti de rămășag și Satanovski se Întinse În stânga femeii, după ce În prealabil Îi acoperi pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pildă: „Câți îngeri pot dansa pe vârful unui ac?”. Toate astea, spune Mama Natură, doar ca să afle: „Dacă nu cumva te cununi cu Hristos din cauza dezamăgirilor amoroase”. Cu părul lung împletit, căzându-i pe spate, Mama Natură spune: — Am picat, desigur. Nu doar testul antidrog... am picat la toate. Nu doar la călugărie, ci în mai toată viața ei... Dă din umeri, cu umerii pistruiați sub bretelele ei cu imprimeuri, — Așa că, iată-mă aici. Constelațiile se schimbă și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vârful unui ac?”. Toate astea, spune Mama Natură, doar ca să afle: „Dacă nu cumva te cununi cu Hristos din cauza dezamăgirilor amoroase”. Cu părul lung împletit, căzându-i pe spate, Mama Natură spune: — Am picat, desigur. Nu doar testul antidrog... am picat la toate. Nu doar la călugărie, ci în mai toată viața ei... Dă din umeri, cu umerii pistruiați sub bretelele ei cu imprimeuri, — Așa că, iată-mă aici. Constelațiile se schimbă și i se târăsc peste față, Și Mama Natură spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
funcționare dacă o să învăț psihologia și o să piardă încă o persoană de la manipularea ei. Eram fascinată de ceea ce descopeream și mi-am dat seama că ceea ce credeam, ca fiind corect s-a dovedit a fi chiar contrariul, de aceea am picat la primul examen. Voiam să-mi testez cunoștințele din psihologia vieții mele. Ehei ... nu s-au potrivit nicicum, era totul pe invers și mi-am zis: Mamă ... dar eu ce Dumnezeu am trăit și făcut până acum. Ei na, nu m-
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
doilea l‑ar fi ascultat - va sta cu el Într‑o crâșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare‑se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tânărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de când Îi picase În mână o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucât abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce‑a de‑a doua va zăcea Înecată În praf, păstrată nu ca un gând, ca un spirit, ci ca un obiect de prisos, și mai apoi ca o carte, despre care cititorul se va Întreba, dacă vreodată Îi va pica În mână, dacă altcineva Înaintea lui o mai deschisese sau dacă se ivise cineva pe lume care să Întindă mâna după ea; era una dintre acele cărți care nimeresc din Întâmplare În mâna caldă a cititorului, dintr‑o eroare (fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lume? ÎNECATUL Fulger străin, desparte această piatră-adîncă; Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean! Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean, Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși, Bat apele, din baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste, norii În, dorită, harta orii, Ageri, șerpii ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rai, Și, cules, albastrul benții De pe jerbele Juvenții. * Lăncile de iarbă mici Le păzea cățeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe țară. Munți, cu sângele afară... Cunoscut acelor zori În fântâni, în șerpi, în nori. STATURĂ Să nu prelingă, să nu pice Viu spiritul, robit în ea, La azimi albe să-l ridice: Sfiit pruncia ei trecea. Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă, Ușor sunau în răsărit; Și nori ce nu știau s-ajungă Și munții, câți va fi-ntîlnit, Suiau cu iezerii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos cărăbușii, Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot mai aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
veacul fanariot; că noroiul ei galben și soaia erau de prin cerșeli și popasuri la fântânile cu mătase ale drumurilor. - Când numele ei, necesar ca o lege a minții, nu putea fi decât acela de Pena Corcodușa; când petele ei picaseră din ceara de creștet sau curseseră din copăile morților. Într-un singur punct schița Domnișoarei Hus concordă cu plăsmuirea Penei. Amândouă, se pare, au dănțuit în veacuri diferite: săltăreț, pierdut sau lunatic cu cavaleri guarzi muscali ori rotunde pașale. * În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și nu răspundea nimeni, dar, o dată, cineva mi-a răspuns: „Eu sunt, domnul Sima“. „Domnul Sima ? Ia te uită, domnule, ce surpriză !“ și m-am repezit spre fereastră, dar n-am deschis-o. „Ia te uită, domnule ! Să mă fi picat cu ceară și n-aș fi bănuit că ești dumneata. Cu ce ocazie pe aici ?“ „V-am căutat o grămadă“, mi-a spus el, „mă temeam să nu vă fi mâncat lupii care au trecut Dunărea, încoace; am văzut ieri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
greu de înțeles al arhitectului, pe terasa-acoperiș a blocului fuseseră construite câteva odăițe așezate la rând pe o singură latură, un fel de colivii aeriene legate între ele printr-un coridor îngust și izolate de restul clădirii, ca și cum ar fi picat acolo singure, din cer. În coliviile acelea, pesemne uitate de proprietarii lor, nu locuia nimeni. Printre ele exista un W.C. a cărui fereastră se deschidea spre bezna umedă și adâncă a unui așa-zis luminator. Alături de el, o odăiță nelocuită
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
au apropiat și, împreună cu ei, salcâmul. S-au lipit de mine, acoperindu mă. Începuse să se întunece, dar distingeam perfect fiecare crenguță, fiecare frunză, fiecare nervură, vedeam până și petele roșietice-gălbui de pe cele câteva frunze ale nucului care uitaseră să pice de cu iarnă. Pluteam în haloul acela, vârfurile arborilor cuprinseseră tot orizontul, mă simțeam bine, acolo, mă priveam cu duioșie, fără pic de regret. O melancolie lichidă, dulce-amară curgea prin mine... Deodată totul s-a retras, am reintrat în mine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dorea foarte mult „ce are să-i spună”, ea nu-l cunoștea, nu mai vorbise niciodată cu el. Renunță la acest gând, rugându-se ca cineva să-i aducă vestea cea bună despre el. Era o dimineață mohorâtă cu ceață deasă, picau ultimele frunze, căzând câte una pe capota trabantului, făcând-o să tresară, cuprinsă fiind de gânduri sumbre. Ce surprize îți face viața, se gândi ea, așa într-un moment să fiu smulsă din carapacea mea, unde liniștea mea era deplină
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
zicându-i că e căutat de tatăl său. Când el se întoarse în cameră, avea un zâmbet trist: -Tatăl meu m-a întrebat când pot merge acasă. -Și când te duci? -Chiar în ziua de Crăciun, Andrei. Mă bucur că pică sâmbătă. -Cred că ești nerăbdător, dar în seara de Ajun vei veni la mine? -Da, așa cum ți-am promis. După plecarea lui Andrei, Radu rămase îngândurat în fața focului din sobă, care ardea liniștit. Seara coborî cu vălul ei fumuriu, doar
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cînd venea În vizită. El a fost singura mea familie și cel mai bun prieten al meu, În toți acești ani. Cu toate că Îl vezi așa, un pic arogant, În realitate are un suflet de aur. În fiecare noapte, negreșit, chiar dacă pică de somn, Îmi citește o bucată de vreme. Dacă doriți, aș putea să citesc eu pentru dumneavoastră, am spus cu solicitudine, căindu-mă numaidecît pentru cutezanța mea, Încredințat fiind că, pentru Clara, compania mea nu putea reprezenta decît un deranj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
San Adrián del Besós. Uneori, În timp ce se Îndeletnicea cu examinarea părului meu, În căutare de lindine și de alți paraziți, Îmi vorbea În șoaptă. — Domnișoara Clara e tot ce-i mai bun pe lumea asta, și să dea Domnul să pic eu răpusă dacă Într-o zi mi-o da prin minte s-o critic, Însă nu-i bine ca domnișorul să se gîndească prea mult la ea, dacă mă Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun. — N-ai nici o grijă, Bernarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
E ora când cade gândul amar- Tăcere... e ora lașității... Te pierzi în golul singurătății O, suflet, mereu de lume fugar; E ora când Petru plânge amar- Ascultă.. e ora lașității... Aiurea Blestemată mai fie și toamna, Și frunza ce pică pe noi- Blestemat să mai fie și târgul Ursuz, și cu veșnice ploi... Cetate,- azilul ftiziei- Nămeți de la pol te cuprind... Cetate, azi moare poetul În brațele tale tușind... * Psalm Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn, Plângând
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea din urmă. O dormi... dar voi urca spre soare În zbor sublim de-aeroplan... Cu vise dulci, burghez tiran: E aurora-ngrozitoare... Pastel - Adio, pică frunza, Și-i galbenă ca tine, - Rămâi, și nu mai plânge, Și uită-mă pe mine. Și s-a pornit iubita Și s-a pierdut în zare - Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare... - Mai stai de mă alintă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pe mine. Și s-a pornit iubita Și s-a pierdut în zare - Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare... - Mai stai de mă alintă Cu mâna ta cea mică, Și spune-mi de ce-i toamnă Și frunza de ce pică... Scântei galbene Vom spune că toamna a venit... foarte trist - La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva, Însă m-a trezit un glas pozitivist... Vântul umed, și frunza zboară, undeva. Am ajuns, acum, pe un câmp cu ape
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ai bani de aruncat în sacul fără fund, pleacă de parcă n-ar fi fost, mă uit zăpăcită în jur, nu îndrăznesc să mă mișc, bătrânele trec în șir indian pe lângă mine, apleacă ușor capul, au priviri curioase de parcă aș fi picat de pe lună, una îmi strânge mâna cu înfrigurare, la alta îi văd lacrimile curgându-i pe obraji, eu stau țeapănă, mă aștept să fiu bătută de Silvia dacă fac un gest nepotrivit sau dacă mă voi mișca fără aprobarea ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]