4,013 matches
-
românilor în fiul lui Carol Anton. Neascunzând bucuria pentru vestea anunțată, prințul german îi transmitea lui Brătianu pe 3 aprilie 1866 faptul că: "Am primit cu emoție vestea pe care mi-ați anunțat-o frenetic. Oportunitatea deciziei în această chestiune pică acum în mâinile regelui, căruia m-am supus în urma comunicării voastre"375. Ceea ce nu menționa Brătianu în scrisoarea trimisă către tatăl viitorului domnitor al României era participarea sa la una din manifestările ce avusese loc pe Câmpia Libertății. Aici, în cadrul
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Ciocârlia (Alauda arvensis) 1 aug. - 15 mart. 50.000 100.000 6. Cocoșul-de-munte (Tetrao urogallus) 1 apr. - 5 mai 5.000.000 10.000.000 7. Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo) 15 aug. - 15 mart. 100.000 200.000 8. Coțofana (Pică pică) tot anul 10.000 - 9. Eiderul (Somateria mollissima) 15 aug. - 15 mart. 200.000 400.000 10. Fazanul (Phasianus colchicus) 1 oct. - 28 feb. 300.000 600.000 11. Ferestrasul mare (Mergus merganser) 15 aug. - 15 mart. 200.000
LEGE nr. 103 din 23 septembrie 1996 (*republicată*)(**actualizata**) fondului cinegetic şi a protectiei vanatului*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114598_a_115927]
-
o scurtă escală la Moscova, informându-l pe Hrușciov de conținutul discuțiilor avute cu liderii chinezi. Când primul-ministru Ion Gheorghe Maurer i-a relatat conducătorului PCUS acest amănunt, Hrușciov a avut o senzație neplăcută, presimțind "că românii ne mai purtau pică pentru că am redat Basarabia Uniunii Sovietice, după război" (Anton: 2007, 176; Harrington, Courtney: 2001, 231). Imediat după recucerirea provinciei de către Armata Roșie, Moscova a început un proces intens și sistematic de sovietizare a acesteia, încercând să anihileze prin toate mijloacele
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
existat exantematicul, dar după asta a Început cel intestinal: vara Începeau muștele să roiască peste toate astea și Începea altă poveste... Și tifosul ăsta intestinal a ras o mulțime de oameni. Chiar și cei care au scăpat de tifosul exantematic picau În alt tifos, fiind deja slăbiți... Din familia dumneavoastră s-a Îmbolnăvit cineva de această boală? Da, mătușa cu care am plecat s-a Îmbolnăvit de tifos intestinal și a și murit... A ținut-o tata cu ce a putut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ți jos hainele, ascunde-te și dă-mi-le mie”. Și mi le-a spălat, Într-adevăr, le-a luat și le-a spălat. Lenjerie și ciorapi sau așa ceva, mi le-a adus Înapoi. Ăsta tot așa, din senin a picat - un ajutor. Vă amintiți și de cazuri mai urâte Între voi, mai răutăcioase, cum era cel cu pâinea, când Îți fura cineva pâinea? Asta s-a Întâmplat, sigur, mai târziu - dar nu mie, n-au avut cum. Însă lucruri foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că, În condițiile În care Încă din iunie erați predați Gestapo-ului, Gestapo-ul v-a dus Într-o altă Închisoare, tot din Ungaria, și de ce le-a luat atât de mult timp? - Erau tulburări și În Ungaria... Guvernul a picat și a venit Szálasi, extrema dreaptă, Garda de Fier a lor, care pur și simplu a spus că În primul rând ne Împușcă. Și pe urmă s-au răzgândit: „Domnule, ne-am Înțeles cu ei că-i predăm Gestapo-ului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Alte boli În afară de furunculoză ce mai tratați acolo? - Foarte mulți cardiaci mureau acolo. N-aveam ce să le fac: mai aveam aspirină, dar nu ajungea. Vedeai cum merg - că eram, v-am spus, În lagărul mic -, merg așa și deodată pică jos... În fiecare zi, spre final, martie, aprilie, În 1945, În lagărul ăsta mic (erau vreo 10.000 de haftlingi) erau vreo 50-60 de morți. Veneau cu o dubă enormă, aruncau cadavrele și le duceau. - Cine se ocupa de tragerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nenorocire, În sensul că, În prima zi, când am ajuns, ne-au pus să săpăm o groapă. Avea vreo zece metri pe zece, adâncă de vreo patru metri... - se numea latrină: stăteai la marginea ei și Îți făceai nevoile; dacă picai Înăuntru mureai. - S-a Întâmplat așa ceva? - Nu s-a Întâmplat. Era poate și mai rău decât la Auschwitz, din punctul ăsta de vedere, pentru că acolo, de bine, de rău, stăteai pe ceva. Aici stăteai În aer... pe vine. Aveam un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
documente, scrisori ecouri din presă etc.) până vom ajunge să realizăm o monografie care, pe lângă competență, să reflecte și legăturile Dv. cu aceste locuri binecuvântate, de care sunteți legat prin naștere și primii ani de școală. Zilele acestea mi-a picat în mână o monografie dactilografiată a satului Pleșești, realizată de un bătrân dascăl, Tomescu. Referindu-se la fiii iluștri pe care i-a dat satul, monografia vă amintește printre primii. Cu ocazia Anului Nou - 1973, adresez Dv. și familiei, tradiționala
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
între Moscova și București, în funcție de ajutoarele primite, nu putea să rămână fără răspuns; mielul care suge la două oi trebuie înțărcat, ori lăsat flămând. Sigur, ajutoarele României către Republica Moldova sunt după posibilitățile economice ale noastre, dar dacă nu curge, măcar pică, și tot este ceva. Starea emoțională a d-lui Voronin, care a visat urât (așa se întâmplă când ești la sfârșit de mandat!) a putut fi ameliorată ă consilierii l-au sfătuit ă prin debitarea unor afirmații fanteziste, fără noimă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
curată, necurată, Să-i crape țâțele, să meargă pârâu, Să vadă lumea că e pocitoare, deochetoare. De-o fi flăcău curat, necurat, Plesnească-i boașele, să curgă pârâu, Să vadă lumea că e pocitor, deocheator. De-o fi de codru, pice-i frunza. De-o fi de vânt, crape-i calul, sece-i aripile, Să vadă lumea că-i pocitor, deocheator. Geoană să rămână curat și luminat, Cum Maica Precista l-a lăsat.” Desigur, domnul Geoană nu poate face apel la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
iar colegul răspunde mesajelor de e-mail trimise din Kazahstan, iar eu nu sunt În stare să merg cu mașina de la mine de-acasă, din zona suburbană a Washingtonului, către centru, fără ca rețeaua În care funcționează telefonul meu mobil să nu pice de cel puțin două ori. Cu o zi Înainte fusesem În Tokyo, așteptând să mă Întâlnesc cu colegul lui Jim, Todd Zaun, iar acesta era ocupat cu telefonul său mobil de producție japoneză, care se conecta la Internet cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
vorbit cel puțin de la Adam Smith Încoace“. Afirmația lui Mankiw a declanșat o competiție a celor care dădeau replica cea mai ridicolă. Câștigătorul a fost purtătorul de cuvânt al Casei Albe Dennis Hastert, care a spus că teoria lui Mankiw „pică la un test de economie adevărată“. Și, mă rog, care a fost testul, Dennis? Despre bietul Mankiw abia dacă s-a mai auzit câte ceva. Din aceste cauze, cei mai mulți au pierdut tripla convergență. Ceva foarte important avea loc, și nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ram. Sunt numai fructe și balsam. Și când cu lacrimi Tu mă speli, mai mult în rod eu strâng dulceață, să nu mai afli-n el nici ceață, nici viermi amari, nici îndoieli. Cu lacrimi fructele îmi speli. Și dacă pică tot mai des din mine câte-o creangă frântă, în vârfuri, sus, grădina cântă și-așteaptă marele cules. Sunt, Doamne, copt pentru cules. Metanie de Radu Gyr Doamne, fă din suferință pod de aur, pod înalt. Fă din lacrimă velință
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ce caută, află (pe Dumnezeu), celui ce bate i se deschide (ușa dragostei) și cel ce cere, capătă (binecuvântările harice pline de daruri). Darurile spirituale nu vin de la sine, numai pentru că ne-am gândit să le avem. Para mălăiață nu pică în gura lui Nătăfleață! „Împărăția Cerurilor se ia cu sila (cu asaltul voinței noastre lucrătoare) și cei ce se silesc (cei ce dau asaltul, călcând în picioare poftele trupului, slava lumii și dejucând meșteșugul armelor drăcești), aceia câștigă!” La începutul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe mine să sufăr un pic. Desigur, ea își ascundea durerea pe cât îi sta în putință; dar către sfârșit, nu a mai fost posibil. Plângea în fața mea, cu ochii larg deschiși, fără să-și rețină lacrimile. Boabele de lacrimi îmi picau pe mânecă, asemenea unei rafale de ploaie. Și când, în cele din urmă, i-am spus să plece, s-a evaporat ca o umbră, cu promptă și tăcută supunere. După aceea am făcut cea de a doua vizită a mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înfigă în obrazul meu, abia de-mi atinseseră gâtul. Lizzie se retrase către ușă. Am înfruntat furia Rosinei, având masa între noi doi. — Ascultă-mă! Nu te-am mințit. Nu există nici un fel de aranjament între mine și Lizzie. A picat din senin și nu știe nimic. — Locuiește aici? mă întrebă Lizzie. — Nu. Nimeni nu locuiește aici, în afară de mine. A venit să mă vadă, oamenii vin să te vadă, și tu ai venit să mă vezi. Ia puțin ceai, un coniac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prefăcut c-am fi oameni cumsecade și liniștiți... Nu ne-am prefăcut prea tare. — N-o lua iar de la capăt! — Ei bine, atunci n-o lua nici tu. Ar trebui să fii mai atentă. Altă pricină pentru care-ți port pică este că m-ai transformat într-un... m-ai făcut atât de rău... oh, Doamne, de ce nu ne putem înțelege? Dacă mi-ai spune măcar o dată în viață adevărul. Vreau numai să știu cum stau. De ce a venit omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
important este s-o remediem acum. Ai nevoie de cineva cu care să-ți treci trecutul în revistă. — E un lucru nedrept când te gândești cât de mult aș dori să vorbim despre viitor, numai că tu refuzi. — Îmi porți pică pentru că am fugit atunci. Deci recunoști că ai fugit? Bănuiesc că da, a trecut atâta vreme. Spuneai că o să-ți fiu necredincios. — Da? Nu-mi mai aduc aminte. Eu îmi construisem întreaga viață pe cuvintele ei, iar ea nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era destul de întunecată. Când am intrat din hol, Gilbert și Titus tocmai veneau de pe pajiște, proiectați pe straniile fulgere mute, care păreau să semnalizeze în spatele lor. Prezentările erau inevitabile. — A, bună! Vi-l prezint pe vărul meu care tocmai a picat din senin. Gilbert Opian. Și acesta e un tânăr prieten al meu, Titus. Nu mai e nimeni altcineva aici, suntem în număr complet. În timp ce-am rostit aceste cuvinte, mi-am dus ca din întâmplare degetul la buze. Speram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rugă. Gilbert și Peregrine îți sunt prieteni apropiați. — Nu-mi sunt. — Titus te consideră drept tatăl lui. — S-ar zice că ați discutat pe îndelete despre mine... — Nu te înfuria, Charles, îmi tăie vorba Peregrine. Nu ne-am așteptat să picăm în ciorba asta. Noi am venit aici pentru o vacanță. Dar te-am găsit la mare necaz, și vrem să te sprijinim. Nu puteți face nimic pentru mine. — Ba da, mă contrazise James. Cred că ți-ar fi de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mâna. Pe suprafața de dedesubt, pietricelele erau ude. Am stat liniștit și am încercat să-mi strunesc spiritul. O pietricică se rostogoli de sus, în șuvoiul meu de prundiș, și m-am uitat la ea indiferent. Un moment mai târziu, pică o altă pietricică. Și apoi a treia. Mi-am ridicat ochii. Un cap, încadrat de două palme în care se sprijinea, se uita la mine de pe creasta de deasupra. Câțiva zulufi de păr castaniu, creț, suflați de vânt, coborau și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în acest moment, tânărul se ivi în ușă. Nu mai avusesem de mult o discuție serioasă cu Titus și mă blamam pentru acest lucru. Separat de preocuparea mea legată de Hartley, mă angajasem față de băiat, care fusese absolut „un dar picat din ceruri“. Rămânea de văzut în ce măsură voi putea juca față de el rolul de „tată“. Îmi dădusem seama că Gilbert, ba chiar și Peregrine, vedeau relația mea cu Titus în cu totul altă lumină. Cât timp stătusem și meditasem, ploaia contenise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau poate că numai sugerată, care va cuprinde în sine o sfidătoare mărturisire a vinovăției sale. Aceasta ar fi fost, într-adevăr, calea cea mai ușoară de a-l captura: să desfășor o rețea uria[\, și să-l las să pice drept în plasă. Îl socoteam pe Ben un om rudimentar, agresiv, care nu va ști să facă față subtilităților judiciare și va disprețui rafinamentele minciunii. M-am jucat atâta cu această fantezie, încât acțiunea mi se părea aproape ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
discret, cu o notă de autocompătimire și cu acea economie de suferință specifică femeilor; îi simțeam tentaculele gata să mă înșface. Atâta timp cât se putea păstra, Lizzie n-avea de gând să piară, pentru nimeni pe lume. Dacă eu aș fi picat mort, Lizzie ar fi plâns în curând în brațele altui bărbat. Acestea sunt gânduri răutăcioase; dar în acele momente îi purtam pică, o amărăciune bine localizată, pentru că știam cât de trecătoare era suferința ei, și cât de curând, dacă i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]