14,398 matches
-
sfârșitul, nicio formă de supraviețuire nu va mai reuși să scape de prigoana întunericului, care urma să înghită fiindurile, eliberând eurile care intrau în planul divin, restul, dezintegrare și încetare de fiind. În clipele de deznădejde poetul își plânge trăirea: Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, același gest al prezentării morții rămâne învins în teluric însă învingător spre Univers, regretă faptul că a putut trăi în durere și, atunci, Plângând, / Și fredonând, se oprește din tainica meditație și își
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
fervoare nestăvilită din culise acțiunea, gata oricând să strige de trei ori trădare, dacă „enteresele” partidului, de astă dată, o solicitau imperios, de la Chiriaci combativi - oameni de încredere, de-ai casei, cu alte cuvinte - ce apărau cu spirit incisiv onoarea pierdută a unui jupân Dumitrache tradus de propriii lui tovarăși Ipingești și până la variantele feminine ale lui Ghiță polițaiul, niște Pristandale cu cât mai vopsite, cu atât mai mai inexpresive, cărora nu prea le-au ieșit la număr de-a lungul
PREŞEDINTE CU REPETIŢIE?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351426_a_352755]
-
decât pe piedestal ... Universul este o autosugestie a inimii...După anumite nopți ar trebui să ne schimbăm numele... Conștiința a făcut din animal om și din om, demon, dar n-a făcut pe nimeni Dumnezeu...Viața este o seride virginități pierdute ... Eu nu am idei, am obsesii. Idei poate să aibă oricine, nimeni nu s-a prăbușit din cauza ideilor... Luther a prefigurat omul modern, el a întrunit toate dezechilibrele, în el au conviețuit un Pascal și un Hitler”. Prin ultima „sentință
EMIL CIORAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351455_a_352784]
-
Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 342, Anul I, 08 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351498_a_352827]
-
una din surorile noastre de gintă latină, este chiar rațiunea de a trimite la ghilotină. Pentru resuscitarea unei societăți (consensul imperios al unanimității nu va mai îngădui nici măcar acea „puțintică răbdare”, termenul de grație pe care Prezidentul din O scrisoare pierdută îl cerea onorabilului auditor), istoria se folosește de ghilotină ca de un instrument terapeutic, așa cum afirma un alt personaj din Dantonul lui Camil Petrescu. Boborul vrea „libegtate, egalitate, fgategnitate”, dar pentru asta musai trebuie decapitată „oligarchia”, privilegiata clasă a ghiftuiților
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
tine, am tins către harul tău. Așa cum tu te adăpi din femeie, bei din sufletul ei, aplecat ca o cumpănă, la fel și eu am fost, ca și cum m-aș fi înălțat sub cele Dumnezeiești ale cerului. Înțelegi cum? CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (pierdut, pustiu) Înțeleg, înțeleg... DOMNIȘOARA POGANY: (ca și cum ar jeli) Femeia este o rană a materiei, Costache...o lacrimă. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Bărbatul singur e o jumătate. (trist) O jumătate de rană, o jumătate de lacrimă, o jumătate de dor... La fel și
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
rezista procreând, pentru că marele Unu este o procreație veșnică, subordonată lui, conținutul lui este o procreație veșnică. De ce el supraviețuiește ? (cade pe gânduri) DOMNIȘOARA POGASNY : (care s-a ridicat asemenea unei stafii și pleacă) Costache, Costache, m-ai uitat, Costache...Pierdut ești în gândurile tale și în negura timpului... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : ( care n-a auzit-o) De ce supraviețuiește Marele tot ? (se plimbă agitat prin atelier. Este de nerecunoscut) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (urlând) De ce supraviețuiște Marele Tot? (după un timp în care stă
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
s-ar aduna în întreguri, sau s-ar aduna într-un tot, ceea ce este același lucru, după care ar urma căderea în haos. Ceea ce ar fi cumplit, căci totul se înscrie într-un sens devenind cădere... Ele există de acum pierdute (tragic). La lucrul acesta mă cutremur. ( după un timp) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (chipul transpirat i se înseninează ușor) Doamne! Oare e adevărat !? Nu poate fi adevărat...! (devine înspăimântat) Nu, nu, (înspăimântat) nu poate fi adevărat...! Clepsidra mai are mult până să
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
se repede, pune mâna pe un ciocan și sparge câteva lucrări în culmea demenței. Face bucăți una din opere. După ce o sparge o privește pe cea rămasă întreagă. Răsuflarea îi e șuierătoare. Încetul cu încetul se liniștește) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (epuizat, pierdut) Acum nu mai e sferă. Nu mai este unul. Marele Unu nu mai e în primejdie. (ia cioburile în palmă) CONSTANTI BRÂNCUȘI : (plânge) Nu se mai cunoaște nimic. Ce statuie o fi fost? Să n-o fi spart pe cea
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
lumii. El este singurul. El este singurul care s-a salvat dintre oameni și a ieșit la suprafață, în timp ce voi ceilalți ați rămas jos în subterană, în întuneric, așa cum zice Dostoievski, de care cred că ai auzit.... CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (trist, pierdut) Da, Doamne, am auzit... VOCEA : Vreuna dintre statuile tale a prins viață, și merge ca omul pe lume, și naște la rândul ei și ea viață ? CONSTANTIN BRÂNCUȘI : ( trist ) Nu, Dooamne... VOCEA : (căinându-l ) Vezi, Costache, că ai greșit în fața
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Din tablou o privea o femeie tânără, de o frumusețe ciudată, cu nimic ajutată de modernele noastre invenții, adică farduri, rimeluri, silicoane, sau gene false, cu aerul acela de icoană bizantină, cam sobru și plin de nobilă virtute, de mult pierdut. Era îmbrăcată într-o superbă rochie verde, de catifea, cu broderii din perle și un minunat colier din aur și smaralde. Tabloul, o capodoperă a acelor vremuri pline, așa credea ea, de minuni, fusese descoperit, așa cum vă spuneam, într-o
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
era cam căscată din fire, observă grozăvia și sări chirăind spre colțul încăperii. Popa începu să ardă tămâie și să bată cruci cât clopotnița implorându-l pe Sfântul Gheorghe să mai omoare o dată fiara. Zadarnic! „Fiara” părea a zâmbi cam pierdut, așa cum face orice om obișnuit atunci când este depășit complet de împrejurări. Tot ducesa însă, rezolvă situația, calm și cu hotărâre, așa cum bine îi stătea unei adevărate stăpâne: - Verhildico, dă-i, fato, că văz că pă tine te cunoaște, dă-i
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
miros de canal destupat și chiar se miră de unde așa ceva în turn, la o înălțime de peste douăzeci de metri, când, în spate, auzi și un geamăt. Se întoarse! În fața lui stătea un zombi cu figura dragei sale soții. Avea privirea pierdută, era ciufulită, acoperită cu tot felul de zdrențe, murdară și, aparent, chioară de beată. Primul lui gând a fost că, iată, designerii de modă reușiseră să atingă absurdul cu imaginația lor bolnavă. Numai că, Silvia păru că-și revine, privirea
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
OGLINDIRE ȘI VISARE Mă oglindesc în ochii tăi de cicoare, Pierzându-mă în al privirii neant, Sorb din a buzelor tale savoare, Ce frumos e să mergi spre înalt. E drumul visat spre Paradis, Pe care-l urmezi ca visător, Pierdut ești în culoarea de iris, Tu care crezi că ești nemuritor. Aș vrea să urc spre tine pe trepte, Să ne topim în focul de trandafiri, Divinitatea timpul să-l îndrepte, Spre poarta marii noastre iubiri. Să mă cuprinzi ușor
OGLINDIRE ŞI VISARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350891_a_352220]
-
Acasa > Impact > Istorie > DORU SICOE - LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂȚII NOASTRE: BOȘIMANII - CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT Autor: Doru Sicoe Publicat în: Ediția nr. 1079 din 14 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Moto: „Chiar dacă nu dispun de un alfabet, au o bogată literatură” Laurens van der Post
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
vechi trib din lume” (p.57). Laurens van der Post a realizat, intre 1955-56, un serial de 6 episoade despre boșimani, la cererea BBC. Purtând același titlu cu documentarul BBC, în 1958 publică volumul Lost World of the Kalahari (Lumea pierdută din Kalahari), devenită cea mai celebră carte a sa pe întreg mapamondul. Ecoul ei l-am regăsit, copil fiind, într-una dintre broșurile Colecției Povestiri Științifico-Fantastice (apărută între 1955-1974), unde erau descriși și boșimanii la un moment dat. Și, aproape
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
apariția și a altor pretendenți la cucerirea zonei de savană - păstorii și agricultorii - această capacitate fiziologică a permis supraviețuirea, retragerea pe terenuri unde cultivatorii nu-i mai puteau urma.” ------------------------------ Doru SICOE Oradea 10 decembrie 2013 Referință Bibliografică: Doru SICOE - LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂȚII NOASTRE: BOȘIMANII - CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT / Doru Sicoe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1079, Anul III, 14 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doru Sicoe : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
prezent.Viața e doar iubire de viitor,Și din păcateMurim în orisice clipăCa să ne naștemDin iubire,La trecut și viitor.AcumCa și ieriCa și mâineSunt doar unul,din cei ce am fost și voi fi,Iubire ca formăDe clipa pierdută,La nesfârșit.Dragoste!... De aur învățată o generație avea să moarăLa marginea de vorbă,Lasată de prasilă, de urlet roșu strânsă,În noduri de cuvite, și limbă de rahat.De aur sacrificiu, scârbit în nemurireCuvinte acre'n parte în Parlament
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350919_a_352248]
-
viitor, Și din păcate Murim în orisice clipă Ca să ne naștem Din iubire, La trecut și viitor. Acum Ca și ieri Ca și mâine Sunt doar unul, din cei ce am fost și voi fi, Iubire ca formă De clipa pierdută, La nesfârșit. Dragoste! Referință Bibliografică: Iubire / Sandu Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Sandu Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
IUBIRE de SANDU BACIU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350917_a_352246]
-
să-i poarte micuței de grijă, așa cum își îngrija de o viață mieii, iezii, vițeii și mânjii fătați în saivanele si grajdurile lui primăvara, când natura renaște la viață. Neluând în seamă comentariile unguroaicelor care deja o socoteau o cauză pierdută, numai în câteva luni, datorită îngrijirii asidue și alimentației sănătoase, atent supravegheată de bunic ajunsese să-i întreacă pe cei de-o vârstă cu ea. Fetița a fost botezată la 9 luni de la naștere, deoarece părinții voiau nași români, la
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
dânsul, cu mult mai prejos...11 - 12 noiembrie 2010”. Câtă vreme a mai rămas în noi, un grăunte de viață, o sămânță de credință, o rugăciune cât un bob de muștar, câtă vreme sufletul a rămas copil, nu e totul pierdut. Vom găsi împreună, picătura de Lumină de care avem nevoie și la care jinduim fiecare, ca să trecem, de la vremelnicie, la veșnicie. Măcar atât să împărțim cu Dumnezeu: o lacrimă de mir. Este mesajul forte al acestor poeme iluminate de Duh
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
să apese clanța, a reevocat în mintea ei convorbirea cu Ileana, colega lui Raul. O vedea pe acea fată, scuturându-și părul de soare, acum zice NU, ea nu-i vinovată, iar privirile se agață de El, care e palid, pierdut, cu probleme de comunicare, arată către seiful deschis. Ana simte că are picioare de plumb. Cineva o întreabă: -Ce faceți domnișoară, vreți să intrați sau nu?! -Nu... Și se dă la o parte cu privirea pironită la scena din holul
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
Articolele Autorului R evin-o ! Revin-o și-ți voi mai naște, mângâieri de cuvinte pe care să le porți între palme, strivite. De ce ? Mă lupt cu gândul care-ntreabă : de ce taci atât de mult ? tăcerea-ți este emigrantă cenușa dorului pierdut. Te strig în noapte și luna-i nituită de stele contizuonate sub florile din câmp aș vrea să fim, în dimineți - de rouă sparte . A mai trecut o zi A mai trecut o zi te-am așteptat mai mult ca
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351628_a_352957]
-
revarsă luna noaptea peste urbe Stautile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile în spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid dclamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 702, Anul II, 02 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion
AMETIST LUCID DCLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351638_a_352967]
-
Grădină fără flori, țărm fără soare.. Copaci fără pădure, triste ramuri Lac fără nuferi, cer fără de stele Perdele gri de fum plângând în geamuri Și libertate-ascunsă-ntre zăbrele. Fără iubire ce e viața, oare? O mare fără valuri înspumate Un orizont pierdut, zâmbet ce doare De n-ai iubire, poți avea de toate Nefericit te simți și zi și noapte! N-ai satisfacții, suflet fără chei Ești trist și gol, te rătăcești prin șoapte Ți-e viața fadă, n-ai niciun temei
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]