3,471 matches
-
ne ținea pe loc? După ce-am mai urcat două trepte, am văzut cu ochii mei: un bărbat adult, îmbrăcat cu un carton publicitar în formă de sandwich și cu o bonetă de copil mic pe cap, împărțea fluturași tuturor pietonilor pe care reușea să-i convingă să îi accepte. M-am simțit inundată de un val de ostilitate. Involuntar, mi s-au încleștat pumnii. — Așa e, oameni buni, Buy Buy Baby a deschis sezonul anual de vânzări cu reduceri, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui. După care mi-am simțit corpul mișcându-se, îndepărtându-se de tendă și de Luke, mergând în jos, pe Madison Avenue, trecând printre oameni și pe lângă magazine ca printr-o ceață, și am simțit căldura zilei încorporându-se printre pietoni. Aveam nevoie de timp ca să mă gândesc. Aș fi avut nevoie de vreo cinci ani, pe o insulă pustie. Totul mi se părea atât de încâlcit, de confuz, de... — Claire! Era Luke - alergase după mine. — Ascultă, nu pot să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă de pe-o parte pe cealaltă ca un cîine vagabond? își zice, e totuna, peste tot e aceeași aglomerație. Să trăiți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o pufoaică verde căptușită cu o mulțime de buzunare. — Să-mi spună cineva dacă asta este șosea de secolul douăzeci, se enervează la culme Sena, dacă e normal ca pe același drum să circule căruțe, tiruri, turme de oi și pietoni în același timp. Dacă este acceptabil ca barierele să nu funcționeze, semnele de circulație să fie toate puse alandala și să mergi sute de kilometri pînă să dai de o pompă de benzină. — Apropo, zice Petrică avînd o presimțire tulburătoare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar trebui să se dezmeticească odată, altfel va fi prea tîrziu. Care lume, îl întrerupe intrigat taximetristul exact în clipa cînd automobilul trece prin dreptul unui semafor. Uite-i cum așteaptă să se facă verde ca să traverseze, izbucnește Roja către pietonii care stau ca niște jaloane pe marginea trotuarului, fuste, pantaloni, ciorapi, sandale, pantofi, adidași. Am înțeles că totul ține doar de atitudine, se face taximetristul că pricepe trăgînd brusc de volan într-o parte ca să evite o gură de canal
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de Cleopatra, gesturile gingașe și măsurate, și droaia de inele de pe degete, completează Părințelul. încotro am pornit și unde am ajuns, se aude vocea șoferului puțin iritată din cauza unui individ bătrîn care abia se tîrăște în fața mașinii pe trecerea de pietoni de la intersecția bulevardului Dacia cu Strada Polonă. Ambasadele Emiratelor Arabe, Irakului, Siriei, se gîndește Roja din nou la vorbele Bătrînului, adevărați prieteni ai Piticului. România, țară musulmană, ăsta ar trebui să ne fie sloganul, se distrează Curistul, credeți că e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Dacă o să te lase baltă tocmai acum? Era pe punctul de a și lua tălpășița, de a se pune în mișcare spre gura de metrou de la Piața Romană, cînd auzi vocea Părințelului strigîndu-l de pe celălalt trotuar, din dreptul trecerii de pietoni din față de la cinematograful Studio. Nu mai avu răbdare să se facă verde, sări de pe trotuar direct în mijlocul traficului și traversează bulevardul ca un apucat, printre mașinile aflate în viteză, care îl claxonau sau frînau brusc cînd nu aveau pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spuse Părințelul. Trebuie s-o recunoști dacă ești realist. — Nici nu mi-a trecut așa ceva prin cap, zise Roja. N-ar avea nici un farmec. Și chiar dacă ar fi posibil, crezi că aș mai avea vreo satisfacție? Observi că toate privirile pietonilor sînt ațintite asupra ta, cum zeci de figuri tîmpe se hlizesc la tine ca la un sinucigaș sau, mai grav, ca la un nebun scăpat de la ospiciu. Pentru o clipă te simți derutat, vrei să te smulgi din mîna Părințelului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Packardul alb ca zăpada era parcat în același loc ca și aseară. M-am pus la pândă în mașina mea, pe care ooprisem chiar în spatele lui. Ghemuit pe scaunul din față, am petrecut ore pline de nervi urmărindu-i pe pietonii ce intrau și ieșeau din cele trei baruri din cartier - limbiste, bărbătoaice și, fără nici o îndoială, oamenii șerifului, tipi cu privirea aceea neliniștită, proprie traficanților. Miezul nopții veni și apoi trecu. Traficul se intensifică. Majoritatea trecătorilor erau lesbiene care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-n dreapta. Călătoria era plăcută: în dreapta mea se căscau râpe abrupte, acoperite de lăstăriș, care se pierdeau în ocean, iar în stânga dealuri și văi acoperite cu foioase. Traficul era lejer. NU prea erau mașini, ci doar o coloană constantă de pietoni ce înaintau spre nord, familii întregi târând valize, oameni ce păreau în același timp și speriați, și fericiți, de parcă n-ar fi știut ce urma să le aducă trecerea hotarului. Dar trebuie să fi fost ceva mai bine decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? — Pe cine? am întrebat eu mirat, căci pe stradă, în afară de pietoni obișnuiți, nu era nimeni; nici un deținut evadat și nici măcar un polițist. Nu pricep, domnule director. — Ei, nu pricepi, s-a enervat el. Cum dracu nu pricepi? Nu vezi ce fac trecătorii? M-am uitat din nou. Nici de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deținut evadat și nici măcar un polițist. Nu pricep, domnule director. — Ei, nu pricepi, s-a enervat el. Cum dracu nu pricepi? Nu vezi ce fac trecătorii? M-am uitat din nou. Nici de data aceasta n-am observat nimic neobișnuit. Pietonii traversau strada și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. — Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. — Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergându-și încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vrut să-mi întindă și mie o jumătate de țigară; pe urmă s-a răzgândit. — Nu, deținuții n-au voie să fumeze în biroul directorului, mi-a explicat el. Neavând ce face, m-am uitat pe fereastră. Am zărit aceiași pietoni care treceau, tresăreau și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul unui parc. Un măturător de stradă culegea hârtii cu un băț care avea un cui în vârf. În dreapta, se zărea un magazin cu două trepte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
comportamentelor omenești: Bar-Marafet, cel care împrăștia tetanosul în semeni, zgîrîindu-i, în intersecții, pe imprudenți, cu vârful bont al unui cui ruginit. Sau încruntații frați Gioală, tripleții care, folosindu-se de fălcile unui clește cu coadă prelungă, de rândunică, le extrăgeau pietonilor întîrziați măselele cele mai îngrijit îmbrăcate în aur, necalicindu-se nici să-i anestezieze, trăznindu-i astfel cu bulbul unui ciocan de tâmplărie în cap. Despre Ulpiu, amintiri doar aluzive, aluzii doar destrămate și seci. Doar arareori, când crema finilor degustători
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru a ajunge la stația de autobuz. Voia să se întoarcă acasă. Zgomotul traficului mult prea intens o obosi imediat, contrastând puternic cu liniștea de pe aleile parcului pe care îl părăsise. Trebuia să traverseze și nu era nici o trecere de pietoni prin apropiere. Să se hazardeze să traverseze printre mașini? Era mult prea riscant și ar fi încurcat și circulația. Stătea în picioare, pe bordură, foarte aproape de stradă. „- Dacă trece o mașină cu viteză, vă ia pe sus la cât sunteți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de culori a toamnei și o bluziță verde de mătase. Se privise mult în oglindă, admirând noua ținută care reușea să-i scoată în evidență verdele ochilor triști, umbriți de gene negre, lungi. Se grăbi să traverseze pe trecerea de pietoni, fiind un moment în care nu trecea nici o mașină pe niciunul din sensurile de mers. Nici nu făcu doi pași în afara trotuarului că se simți prinsă cu violență de brațul stâng. - Asta vrei, da? Karina tresări și se opri speriată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ținea prizonieră, cerșind îndurare. O mână mare, cu degete lungi, ca de artist, o ținea captivă să nu fugă. Nu mai era în stare să facă nici un pas, dar nici să țipe. Se blocase, acolo, în mijlocul străzii, pe trecerea de pietoni. Voia să se întoarcă, să-l vadă, dar creierul dădea comenzi pe care corpul refuza să le execute. Aceeași reacție o avea de fiecare dată când se afla în prezența lui. Era paralizată, incapabilă să-și controleze mișcările. O marionetă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din trecut, dintr-un trecut pe care se străduia să-l uite, să-l închidă în acea cutie numită uitare, căci doar acolo nu mai durea amintirea. Străinul, o strângea de mână și o forța să înainteze pe trecerea de pietoni pentru a nu încurca mașinile care deja dădeau semne de nerăbdare claxonând insistent. Karina voia să-l vadă, voia să vadă chipul acela care rămăsese ascuns în tot acest timp. Era mult prea ascultătoare în prezența lui și risca să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
secundă din fiecare minut din fiecare zi pe care o ai. Ești sclava lor, fetițo. Nu prea am de ales, Winston. Sunt ceea ce se numește În limbaj tehnic susținătorul familiei. —Aoleu. Calcă frâna ca să evite o călugăriță pe trecerea de pietoni. Și ce părere are bărbatul tău despre asta? Genul ăsta de chestie de obicei Îi face pe bărbați să simtă că stau prost la capitolul dotare. —Vorbești serios când insinuezi că salariul meu i-ar micșora penisul soțului meu? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
toate direcțiile pe drumurile mărginite de palmieri, fără să mă scape o clipă din ochi, și mă Întrebam dacă nu cumva intenționa să dea o spargere la vreo vilă. Apoi, pe cînd Înconjuram pentru a treia oară același refugiu pentru pietoni, acceleră pe neașteptate și se Îndepărtă de mine, făcu un tur complet și se plasă În urma Citroënului meu; apoi viră scurt și pătrunse În labirintul rutier, salutîndu-mă cu cîrÎieli vesele de claxon care se risipiră peste pantele colinelor. Douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
deal aranjat de peisagiști, am trecut pe lîngă un grup de case Înșiruite și am intrat În piața centrală a complexului. Parcare lîngă parcare Înconjurau un mall căptușit cu magazine și restaurante; acolo am arătat cu degetul, surprins, spre primii pietoni Întîlniți de cînd intrasem În complex, care-și mutau cumpărăturile din cărucioarele de supermarket În portbagajele mașinilor. La sud de piață se vedea un port de ambarcațiuni Înțesat de iahturi și șalupe amarate laolaltă ca o flotă retrasă din serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să recunosc că nu i se simțea altceva în voce decât îngrijorarea. — Ce s-a întâmplat? Toată lumea e bine? Păi, în momentul acesta Ben e urmărit în mare viteză către nord-vestul Londrei, deci să sperăm că nu le iese nici un pieton în cale, zisei eu. Hugo nu s-a ales cu nici o contuzie și dacă ar fi avut vreun os rupt, cu siguranță ar fi urlat până acum. Sunt un actor profesionist, zise Hugo, cu pompă. Am învățat cum să cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atunci când vezi reflectată În oglinda unei frizerii fereastra spre care melancolicul frizer Își Întoarce privirea În timp ce Își ascute briciul la curea (așa cum fac toți În asemenea momente) și, Încadrat În fereastra reflectată, o porțiune de trotuar deviind o procesiune de pietoni indiferenți În direcția greșită, În lumea abstractă care Își pierde brusc hazul și dezlănțuie un torent de teroare. Ori de câte ori Încep să mă gândesc la dragostea mea pentru o persoană, am obiceiul să trasez imediat raze din centrul unde este dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mutări, având arborate drapele ale partidelor și claxonând în ritm, pe de de, pe de ce, n-ar întârzia să urmeze exemplul guvernului, pe drumul spre posturile militare de la frontieră, cu băieții și fetele așezate cu fundul în afara ferestrelor, strigând la pietonii insurecției, Asigurați-vă spatele, trădători mizerabili, Așteptați s-o luați pe cocoașă când ne întoarcem, bandiți de căcat, fii ai marii cățele care v-a fătat, sau, insulta maximă în vocabularul jargonului democratic, urlând, Oameni fără acte, oameni fără acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
urât dacă albatrosul s-ar fi întors ca să înțepe ochii soției medicului. Se deșteptă devreme. Se aranjă sumar și coborî. Nu mai trecea prin garaj, prin ușa cavalerilor, acum ieșea pe ușa obișnuită, cea care s-ar putea numi a pietonilor, îl saluta pe portar cu un semn din cap când îl vedea băgat în cușca lui, spunea o vorbă dacă îl găsea afară, mai mult nu era nevoie, într-un fel se afla acolo de împrumut, el, nu portarul. Felinarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]