4,273 matches
-
altul, Îl recunoscuse la rîndul ei. Acea Întrezărire efemeră a Penélopei Aldaya În capul scării l-a Însoțit de-a lungul primelor săptămîni petrecute la colegiul San Gabriel. Noua lui lume avea multe inechități, și nu toate Îi erau pe plac. Elevii de la San Gabriel se comportau ca niște prinți trufași și aroganți, iar dascălii lor păreau niște servitori docili și cultivați. Primul prieten pe care Julián și l-a făcut acolo, În afară de Jorge Aldaya, a fost un băiat pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lua cu mine o umbrelă. — Trebuie să fiți tare curajos, murmură șoferul cînd i-am cerut să oprească. Era deja ora patru și zece cînd autobuzul m-a lăsat Într-un loc al nimănui, la capătul străzii Balmes, la bunul plac al furtunii. În fața mea, bulevardul Tibidabo se pierdea În zare ca un miraj apos sub ceruri de plumb. Am numărat pînă la trei și am rupt-o la fugă prin ploaie. CÎteva minute mai tîrziu, ud pînă la oase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Industriașul apăsă un buton de pe birou și, În cîteva clipe, În ușa biroului apăru secretarul care Îl Întîmpinase. — Prietenul Fortunato tocmai pleca, Balcells, anunță el. Fii bun și Însoțește-l pînă la ieșire. Tonul Înghețat al industriașului nu fu pe placul pălărierului. Dacă-mi permiteți, don Ricardo: Fortuny, nu Fortunato. — Mă rog. Dumneata ești un om tare jalnic, Fortuny. Am să-ți fiu recunoscător dacă n-ai să mai treci pe-aici. CÎnd Fortuny se pomeni din nou În stradă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și cu un aspect mai actual. Magazinul de pălării „Fortuny și fiii“ se scufundă, Încetul cu Încetul, Într-o letargie de umbre și tăceri. — Tot așteptați să mor, zicea el În sinea lui. Păi, poate chiar o să vă fac pe plac. El nu știa, Însă de mult Începuse să moară. După acel incident, Julián se dedică În Întregime familiei Aldaya, Penélopei și singurului viitor pe care Îl putea concepe. Astfel trecură aproape doi ani, scăldînd-o În două ape, trăind În taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zise generalul. — Nu știți cum e câteodată? — Adică cum e? Generalul, indispus la culme, strânse iarăși din umeri. Ascultă, Ganea, încearcă astăzi, rogu-te, să nu i te pui împotrivă, străduiește-te să-i fii, știi... într-un cuvânt... pe plac... Hm!... De ce strâmbi din buze? Ascultă, Gavrila Ardalionovici, n-ar strica, n-ar strica deloc să ne punem acum întrebarea: la ce bun să ne agităm? Îți dai seama că în ce privește folosul meu, pe care-l am în casă, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
firul de ață prin urechea acului. I-ar jura prostuței ambițioase (și ce ușor ar face-o să creadă!) că o ia pentru „noblețea inimii și suferințele ei“, în timp ce tot banii ei i-ar râvni. Eu nu-i sunt pe plac pentru că nu vreau s-o scald; poate că ar trebui. Dar ea ce face? Nu același lucru? Atunci de ce mă disprețuiește și joacă toată această comedie? Nu-i nimic, vedem noi! — Chiar ați iubit-o înainte de asta? Am iubit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stricat. După părerea mea, pur și simplu, sunteți omul cel mai obișnuit cu putință, poate doar cam slab și câtuși de puțin original. Ganea râse caustic în sinea lui, dar tăcu. Prințul observă că aprecierea nu-i fusese acestuia pe plac, se fâstâci, tăcând și el. — Tata v-a cerut bani? — Nu. — Dacă vă cere, să nu-i dați. Și altădată chiar a fost un om decent, încă n-am uitat. Era primit de oamenii din lumea bună. Și ce repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
părțile cu flori și frunziș. O înconjura o grădină de flori, mică, dar frumoasă. Toți stăteau pe terasă, cum stătuseră și la prinț; numai că terasa era mai spațioasă și mai elegantă. Subiectul conversației înfiripate părea să nu fie pe placul multora; discuția, după toate probabilitățile, începuse din pricina unei polemici febrile și, desigur, toți ar fi vrut să vorbească altceva, însă Evgheni Pavlovici părea să insiste tocmai din această pricină, neținând cont de impresia pe care o provoca; sosirea prințului parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumitale! De fapt, nu numai de a dumitale. Aștepți cu atâta naivitate ceva de la mine, chiar acum, în clipa asta, încât chiar am remușcări și mi-e rușine de dumneata că n-am ce-ți destăinui ca să-ți fac pe plac. Jur că n-am nimic, dacă-ți poți închipui una ca asta! Prințul râse din nou. Lebedev își luă o înfățișare plină de importanță. E adevărat că uneori era prea naiv și sâcâitor în curiozitatea sa; dar în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dictatura populară față de aceste două fenomene? Diferențele dintre ele derivă din raportul diferit în care stă omul politic față de colectivitate. Și acest raport este determinat de ideile specifice pe care le reprezintă. Tirania nu servește un crez. Autoritatea prin bunul plac ar fi singura ei "idee170. Tiranul nu trebuie să aibă vreo calitate. Căci neurmărind nici un alt scop, decât capriciul lui și un statu quo al imbecilității, de ce fel de însușiri ar trebui să dispună, decât de violența instinctelor lui și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
loc În Casa Pătrată și Îl părăsește când socotește că, de fapt, politica zilei exprimă restaurarea comunismului... Rămâne În dizidenta atât Împotriva comuniștilor de la putere cât și a celor din opoziție. Multe lucruri Îl nemulțumesc. Vorbește și nu este pe placul multora, a celor din tagma fripturiștilor. Presa locală i se alătură, la fel si ziarele centrale, posturile de radio, televiziunea... Dușmănia și pizma lucrează și ele... Alexandru Gh. Tăcu se edifica. Își cunoaște dosarele de la securitate; cine i-au fost
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe marginea patului. — Ca unul care deține o putere atât de mare, murmură cu un suspin, e drept că sunt nevoit uneori să iau măsuri ne po pulare și să rănesc sensibilități. Schițează un zâmbet trist. — Nu pot fi pe placul tuturor. Respiră adânc, ca să alunge povara din piept. — Știu că se mai găsesc din cei care se împotrivesc autorității mele. Pe de altă parte, puțini în țeleg cât de mult mă ostenesc nu să distrug oameni, ci - atât cât îmi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să trimit cazul în fața Senatului, după ce a fost judecat de pretor. Se grăbește să adauge cu subînțeles: — Bineînțeles, acuzațiile trebuie să se și verifice. O vede bălăbănind din cap, dezorientată. I se face milă. — Între timp, ca să-ți fac pe plac, am să-mi pierd vremea cu personajul acela care, pe cât îți e ție de simpatic, pe atât mi-e mie de antipatic. Își încrețește nasul într-o grimasă de scârbă. — Trimite-l pe Fulcinus să vorbească cu secretarul meu. Să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
A trebuit să scoată din piatră seacă șaptesprezece milioane de sesterți și să i doneze în numele principelui și al lui Tiberius Nero. Plus făgăduința că acest gest se va repeta anual. Alt mijloc n-au găsit care să fie pe placul contribuabililor și al Senatului. Dimpotrivă! Până și căutările lor păreau să supere pe toată lumea, mai ales pe cei doi consuli în funcție. Iar Pollio nu s-a învoit în ruptul capului ca principele să accepte donații benevole de la particulari. Cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nevastă a lui Plautius. Se plesnește, speriat, cu palma peste gură. — Iartă-mi nesăbuința, cezare! Augustus îi face semn cu mâna să se liniștească. Își reazămă apoi, gânditor, falca în palmă. Că soaței lui Plautius Silvanus nu îi e pe plac un astfel de ginere nu-l miră. Sclifosita aia se crede descendenta regilor etrusci. Nimeni nu-i ajunge cu prăjina la nas. Dar Urgalania? Greu de crezut că nu cunoaște tărășenia. Nor mal ar fi fost s-o roage pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
enervează Vestala Mamă. Să-i spună mai simplu că, dacă nu-și va redacta testamentul, poporul va fi moștenitorul ei legitim. Lasă, când va ajunge la pubertate, o să-i explice chiar ea - în caz că mai are zile - cum poate dispune după plac de averea ei imensă, cu condiția ca și Marele Pontif să fie de acord. Zâmbetul i se transformă într-un rânjet strâmb. Dându-le dreptul de a testa pe vremea când femeile nu beneficiau de nici un drept, regele Numa le-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndoit cu miere și asezonați cu chimen. Râde printre îmbucături. Asta zic și eu civilizație! — Ce? se interesează politicos Gallus. — Am ajuns să ne delectăm cu monstruozitățile de care fug toate patrupedele. Își linge degetele. O mâncare cu adevărat pe placul zeilor. Împunge în aer. — Nu-mi lipsește niciodată de pe masă. Asinius Gallus surâde măgulit și abia după ce-l vede pe Libo cât de cât îndestulat se servește și el de pe celălalt platou. O livadă în miniatură. Mere, pere, prune, gutui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
au fost examinate, anunță. La rândul său, Regele Sacrificiilor apucă una dintre cupele de pe altar și, ținând-o cu ambele mâini, o ridică. — Pater Mars, te rugăm să primești cu bucurie sacrificiul nostru, rostește cu glas sonor. Îți este pe plac? Cum nu se așteaptă să primească un răspuns direct, se întoarce către haruspicii: — Totul a fost normal? Cei întrebați încuviințează. Haruspiciul Spurinna, care sacrifică pentru Augustus încă de pe vremea când se numea doar Octavianus, ia cuvântul: — Ficatul are o parte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reclamând pentru Ludovic al XIV-lea malul drept din josul fluviului, denumindu-l statul Louisiana. Expediția s-a sfârșit tragic, fiind împușcat de către oamenii săi. Louisiana a fost cumpărată de americani sub Jefferson. Mississippi își șerpuiește albia după bunul său plac, unele localități trezindu-se peste noapte departe de albia sa; se spune că în timpul sclaviei, un negru se putea pomeni cu tot teritoriul dimprejur, din Missouri, unde era sclavaj, în Illinois, fără sclavaj, devenind liber. Trecem fluviul pe podul ce
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
mai visat trompeta?” „Nu”, am spus, „vreau să știu care era obiectul iubire”. „A”, zise el, apucându-se din nou să răsfoiască manuscrisul, „vezi, și dumneata ești obsedat de obiectul ăsta al iubirii. Treburile astea se pot manipula după bunul plac. Mde... Și dacă totuși aș fi luat trompeta? Aș fi fost fericit la propriu? Dumneata, Casaubon, ce spui?” „Probabil că ați fi visat clarineta.” - Nu”, Încheiase el pe un ton sec. „Clarineta doar am avut-o. Nu cred că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Fecioara are alt contur și numără, pare-mi-se, unsprezece stele...” Colonelul surâse cu indulgență: „Domnilor, domnilor, știți mai bine ca mine că totul depinde de felul cum se trasează liniile, și putem avea un car sau o ursă, după plac, și cât e de greu de hotărât dacă o stea e Înăuntrul sau În afara unei constelații. Revedeți Fecioara, fixați Spicul ca punct inferior, corespunzând coastei provensale, identificați numai cinci stele, și asemănarea dintre liniile trasate va fi impresionantă”. „E de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bărbații cu pielea oacheșă. „Ajunge! Mi-e greață, am mâncat ceva ce nu trebuia... Fiți buni și lăsați-mă aici să iau o gură de aer, intrați Înapoi Înăuntru. Prefer să stau singură, doar nu sunt invalidă”. Îi făcurăm pe plac, dar cum am intrat din nou Înăuntru, după Întreruperea făcută la aer, parfumurile, bătaia tobelor, sudoarea curgând de-acum În valuri și impregnând toate trupurile, și aerul viciat acționară ca o Înghițitură de alcool asupra cuiva care se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Am aflat că unii dintre vechii clienți deschiseseră acum școli de meditație transcendentală și restaurante macrobiotice. Am Întrebat dacă vreunul deschisese cumva un cort de rit umbanda. Nu, poate că eram În avans, căpătasem competențe inedite. Ca să-i facă pe plac nucleului istoric, Pilade ținea și un flipper de model vechi, din acelea care acum păreau copiate după Lichtenstein și fuseseră cumpărate În bloc de anticari. Dar alături, asaltate de cei mai tineri, se aliniau alte mașinării, cu ecranul fluorescent, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui Duncan un post, să Învețe meseria. Și mai știa pe cineva care avea o librărie. Salariul ar fi de nimic, dar poate acest gen de slujbă i-ar plăcea mai mult lui Duncan. Credea că i-ar fi pe plac? Se Încruntă, fără să-i dea, de fapt atenție, gîndindu-se În continuare la verigheta din pachetul din buzunar, dîndu-și seama că trece timpul. — De ce mă Întrebi pe mine și nu pe Duncan? spuse ea În cele din urmă. — Doream să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zise ea foarte Încet, de ce prietenii cuiva trebuie să se placă doar pentru că sînt prietenii cuiva, și totuși te aștepți să se placă. — Julia este o persoană plină de viață, zise Helen fără să-și ridice privirea, și oamenii o plac sau nu o plac, cred. Iar Mickey Îți este devotată, bineînțeles. Da, probabil că așa este. — N-am băut decît o ceașcă de ceai, iar Julia a fost foarte amabilă. — Ei, foarte bine, zise Kay zîmbind. — Nu cred c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]