3,630 matches
-
consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea lui "-i" la masculin plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare la substativele masculine cu articol hotărât: "fitšoril’" „feciorii”, "frațil’" „frații”. Substantivele împrumutate din limba turcă, cu singularul în "-a" sau "-ă" pot avea pluralul în "-z", vocala precedentă fiind accentuată: "avlíi̯a" - "avlíur" sau "avlii̯áz" „curți
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare la substativele masculine cu articol hotărât: "fitšoril’" „feciorii”, "frațil’" „frații”. Substantivele împrumutate din limba turcă, cu singularul în "-a" sau "-ă" pot avea pluralul în "-z", vocala precedentă fiind accentuată: "avlíi̯a" - "avlíur" sau "avlii̯áz" „curți”, "căsăbắ" - "căsăbắz" „orașe”. Exprimarea cazurilor este în general analitică. Genitivul se exprimă în majoritatea graiurilor cu "lu", la origine articol hotărât, devenit
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
la cele două numere, atât pentru substantivul propriu nume de persoană, cât și pentru cel comun. Acesta din urmă este articulat cu unul din articol hotărât sau nehotărât dacă este feminin sau masculin singular, putând fi nearticulat dacă este masculin plural: Doar în graiul din Țărnareca sunt forme de genitiv cu articol hotărât enclitic și cu articol posesiv antepus: "ạu̯ țarlui fitšor" „fiul împăratului”, "tai̯fa a featil’ei̯" „ceata fetei”. Dativul are ca marcă prepoziția "la", în
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de persoană în funcție de complement direct. Vocativul meglenoromân este identic cu nominativul sau are desinențe (numai la singular): "ạmpirati!" sau "ạmpiratuli" (mai rar) „împărate!” (masculin singular), "su̯ăru!" „soro!” Articolul nehotărât are formele "un", "ună", care nu se declină, la plural existând numai în unele graiuri, cu forma "niști" sau "niștă". Articolul hotărât: Adjectivul megleromân prezintă unele particularități față de cel din română în privința gradelor de comparație. Superlativul se poate forma și numai cu "mai̯" + adjectivul cu articol hotărât ("mai̯
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
ca folosire: Indicativul perfect simplu este mult mai folosit decât în română pentru exprimarea unei acțiuni încheiate în trecut și prezintă față de cel românesc unele particularități de formă asemănătoare cu cele din aromână. La persoanele I și a II-a plural lipsește "-ră-", ceea ce face ca la conjugările I și a IV-a aceste forme să fie identice cu cele de la indicativ prezent. La conjugarea a III-a există și o categorie de verbe cu accentul pe rădăcină, spre deosebire de exemplul de
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de alte reguli gramaticale sau necesități stilistice. Se numesc substantive numărabile cele care denumesc obiecte separate, care "se pot număra". Cele mai multe substantive care denumesc ființe, lucruri, fenomene ale naturii și locuri intră în această categorie. Substantivele numărabile au formă de plural, pot fi determinate de atribute (numerale, adjective) care exprimă cantitatea: "trei purceluși", "o mulțime de probleme", "cîteva minute". Substantivele nenumărabile denumesc noțiuni care nu pot fi numărate și deci nu admit ideea de singular sau plural, precum o mare parte
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
probleme", "cîteva minute". Substantivele nenumărabile denumesc noțiuni care nu pot fi numărate și deci nu admit ideea de singular sau plural, precum o mare parte din noțiunile abstracte. Aceste substantive fie au numai formă de singular (sau forma lor de plural are un sens diferit), fie au numai formă de plural (sau forma de singular este practic nefolosită). Exemple: Substantivele colective sînt acele substantive care exprimă o colectivitate. Dupa modul de formare substantivele colective sînt: Substantivele simple pot fi primare ("carte
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
fi numărate și deci nu admit ideea de singular sau plural, precum o mare parte din noțiunile abstracte. Aceste substantive fie au numai formă de singular (sau forma lor de plural are un sens diferit), fie au numai formă de plural (sau forma de singular este practic nefolosită). Exemple: Substantivele colective sînt acele substantive care exprimă o colectivitate. Dupa modul de formare substantivele colective sînt: Substantivele simple pot fi primare ("carte", "floare" etc.) sau derivate cu sufixe ("bunătate", "geamgiu", "îndoială" etc.
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
română există și o a treia clasă, cea a substantivelor neutre. Acestea se comportă ca o combinație a celorlalte două clase, în sensul că la singular necesită același fel de acord gramatical cu adjectivele ca și substantivele masculine, iar la plural același acord ca și substantivele feminine: "măr galben" (n.) - "nasture galben" (m.); "mere galbene" (n.) - "jucării galbene" (f.) Substantivele din limba română își modifică forma în funcție de număr. Limbile romanice se împart din acest punct de vedere în două categorii: Geografic
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
La Spezia-Rimini care unește două localități din Italia. Limbile romanice vorbite la nord și la vest de această linie cad în prima categorie (spaniola, franceza etc.), iar celelalte, între care și limba română, cad în a doua. În limba română pluralul se formează prin adăugarea de sufixe ("-i", "-e", "-uri", "-le") însoțită și de alte modificări fonetice precum: mutații consonantice, mutații vocalice sau interpunere de alte foneme: "om - oameni", "roată - roți", "fată - fete", "steag - steaguri", "pijama - pijamale". În multe limbi substantivele
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
materiei". În sensul comun de folosire, cuvântul „energie” este un substantiv feminin, având singular și plural (o energie, două energii). Semnificația cuvântului poate fi: În sensul folosit în fizică (știință, tehnică și tehnologie), termenul este un substantiv feminin, defectiv de plural, la singular fără articolul nehotărât "o". Pentru plural, se recomandă expresia "forme de transfer energetic" și nu "forme de energie", folosită des, dar incorect. În funcție de diferite criterii, se vorbește despre diverse forme de transfer energetic. Din punct de vedere al
Energie () [Corola-website/Science/298843_a_300172]
-
este un substantiv feminin, având singular și plural (o energie, două energii). Semnificația cuvântului poate fi: În sensul folosit în fizică (știință, tehnică și tehnologie), termenul este un substantiv feminin, defectiv de plural, la singular fără articolul nehotărât "o". Pentru plural, se recomandă expresia "forme de transfer energetic" și nu "forme de energie", folosită des, dar incorect. În funcție de diferite criterii, se vorbește despre diverse forme de transfer energetic. Din punct de vedere al "sistemului fizic" căruia îi aparține, există (exemple): După
Energie () [Corola-website/Science/298843_a_300172]
-
ca provenind de la cuvântul "gut>" ("bun") . Titlul "El" a fost și el folosit ca parte constituentă a unor nume proprii, ca de ex. Daniel ("judecătorul meu este Dumnezeu") sau Mihael ("cine este ca Dumnezeu?"). Termenul "Elohim" (dumnezei) este forma de plural al lui "elohah" (dumnezeu). În Biblie, această formă se referă la un număr de dumnezei (de ex. în ), dar de cele mai multe ori este utilizat ca formă de "pluralis majestatis", indicând demnitate sau excelență. Referindu-se la acest aspect, eruditul Aaron
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
limbajul Vechiului Testament a abandonat idea de pluralitate a termenului Elohim este arătat în special prin faptul că este construit aproape invariabil cu un verb predicativ la singular și preia und atribut adjectival la singular. Elohim trebuie explicat la un plural intens, denotând măreție și maiestate, fiind egal cu Dumnezeul cel Mare" . Termenul "Elohim" este însă folosit și pentru alți dumnezei: în este folosit pentru zeul filistean Dagon (cel cu coadă de pește), iar în , pentru zeul asirian Nisroc. Pentru un
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
patriarhii au adorat zeități locale. Ajunși în Canaan, evreii au luat cunoștință de zeitatea supremă locală, "El", și au adoptat-o. Astfel începe perioada de monolatrie a religiei evreiești. "El" a devenit un zeu personal și tribal. Varianta "Elohim" este pluralul de politețe al lui "El" sau "Eloah" ("Eloah" apărând în Biblie în special în "cartea lui Iov"), el intrând în diverse sintagme de adorație, cum ar fi "El Elion" (supremul), "El Olam" (eternul), etc., sau de particularizare, cum ar fi
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
ua (singular nearticulat "sarma" sau uneori "sarmală"; plural nearticulat "sarmale") este un preparat culinar din carne tocată (de obicei de porc, dar și de vită, oaie, pasăre sau chiar pește), amestecată cu orez și cu alte ingrediente, învelită în foi de varză (proaspătă sau acră (murată), de viță
Sarma () [Corola-website/Science/297779_a_299108]
-
zeului nostru printre alți zei” este reluată și-n Exod (18:11) unde Ietro, socrul lui Moise, declară: „Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii;” De unde concluzia că folosirea pentru YHWH a substantivului comun plural „dumnezei” („Elohim” pluralul de la „El”/„Eloha”), în afară de a sugera un plural de politețe indică și spre multitudinea de zei/divinități pe care acesta le-a înlocuit în cursul procesului de trecere a religiei evreiești spre monoteism. La babilonieni, zeul Marduk întruchipează din ce în ce mai mulți
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
-n Exod (18:11) unde Ietro, socrul lui Moise, declară: „Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii;” De unde concluzia că folosirea pentru YHWH a substantivului comun plural „dumnezei” („Elohim” pluralul de la „El”/„Eloha”), în afară de a sugera un plural de politețe indică și spre multitudinea de zei/divinități pe care acesta le-a înlocuit în cursul procesului de trecere a religiei evreiești spre monoteism. La babilonieni, zeul Marduk întruchipează din ce în ce mai mulți zei (Lugal-Aki, Nirig, Nergal, Bel și Nebo). Acest
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
dumneavoastră; ŝi-ea; pano-pâine; saluton!-salut!; bonan tagon!-bună ziua!; Rumanio-România; Cele 16 reguli ale gramaticii limbii Esperanto 1. Nu există articol nehotărât, există un singur articol hotărât, la, care este invariabil. 2. Substantivele se formează adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: nominativ și acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro "al tatălui meu"). 3. Adjectivele se formează adăugând a la
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro "al tatălui meu"). 3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină, formând pluralul și acuzativul în același fel. Comparativul se formează cu ajutorul cuvântului pli, iar superlativul cu ajutorul cuvântului plej. Cuvântul "decât" se redă ajutorul cuvântului ol. 4. Numeralele cardinale - care sunt invariabile - sunt unu, du, tri, kvar, kvin, ses, sep, ok, naŭ, dek
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
substanța Lunii" de Pseudo-Plutarh. În 450 î.Hr., Democrit vedea pe Lună «munți înalți și văi adânci». Plutarh (46-125) credea că «Luna este un Pământ ceresc», zonele întunecate și regulate (câmpiile) sunt depresiuni umplute cu apă. Numite "maria" (substantiv latin, la plural, semnificând „mări”), în timp ce platourile înalte, de culoare deschisă au fost denumite "terrae" („pământuri”, „uscaturi”) , aceste reliefuri nu corespundeau cu concepția despre lume a lui Aristotel. Pentru Aristotel, lumea supralunară este perfectă și, prin urmare, Luna este o sferă netedă și
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
morfologică frecventă este forma hibridă de imperfect a verbelor "a vrea" și "a voi": ', ' etc. De asemenea conjunctivul verbului "a avea" devine la unii vorbitori "să " în loc de "să aibă". Verbul "a trebui" este uneori conjugat la persoana a III-a plural a indicativului prezent în forma ' în loc de "trebuie". Numeroase greșeli constau în trecerea unor verbe de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a ("vor ", "ne ", "v-ar "), dar și invers (remarcată în pronunții de genul "spuneți-mi", "ziceți-ne
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
la conjugarea a III-a ("vor ", "ne ", "v-ar "), dar și invers (remarcată în pronunții de genul "spuneți-mi", "ziceți-ne"). Și alte verbe capătă uneori forme incorecte: "să ", "să ", '. În cazul substantivelor greșelile cele mai frecvente privesc formele de plural și cele de genitiv-dativ: ', ', respectiv "domeniul ", "regele ", "din cauza ", "familia ", "orele ". Dintre adjective cel mai adesea este declinat greșit "ultim": " sondaje", " meciuri". Se face foarte des confuzie între adjectivele "minim", "maxim" și adverbele sau substantivele corespunzătoare "minimum", "maximum", de exemplu " 140
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
de „studiu matematic”. Adjectivul corespunzător este μαθηματικός "mathēmatikós", însemnând „legat de învățare” sau „studios”, iar mai târziu, „matematic”. Din greacă, termenii au fost preluați în latină, unde științele matematice, numite în grecește μαθηματικὴ τέχνη "mathēmatikḗ tékhnē", au fost denumite cu pluralul "ars mathematica". Din latină, termenul "mathematica" a fost preluat în forme asemănătoare în toate limbile europene moderne. Forma aparentă de plural din engleză, ca și pluralul franțuzesc "les mathématiques", au revenit în latină sub forma pluralului neutru "mathematica" (Cicero), pornind
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
au fost preluați în latină, unde științele matematice, numite în grecește μαθηματικὴ τέχνη "mathēmatikḗ tékhnē", au fost denumite cu pluralul "ars mathematica". Din latină, termenul "mathematica" a fost preluat în forme asemănătoare în toate limbile europene moderne. Forma aparentă de plural din engleză, ca și pluralul franțuzesc "les mathématiques", au revenit în latină sub forma pluralului neutru "mathematica" (Cicero), pornind de la pluralul grecesc τα μαθηματικά "ta mathēmatiká", acesta fiind utilizat de Aristotel cu sensul de „toate lucrurile matematice”. În română, termenul
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]