21,807 matches
-
dar nu mut. Asta e din cauza vocalelor. A-ul e dur și vânjos, ca un vârf de munte, pe când o-ul e moale și flexibil, și deschide gura. Se aplecă din nou peste mine. Poate se simțea stânjenită din cauza formulării poetice; poate că nu-și potolise Încă setea. — Și ce zici de „Dora“? Înainte să-mi răspundă, am tras-o jos și am Întors-o spre mine. Numele tău conține aceleași vocale, să știi. — E lipsit de imaginație. Fața Îi ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Karp, m-am oprit la un restaurant de pe malul apei, nu departe de Bursă. Treptat, mahmureala Îmi dispăru; un pic mai târziu mi-am recăpătat puterile În Întregime - drept pentru care, de acum Încolo nu mai am nevoie de licențe poetice pentru a relata ce s-a Întâmplat sau nu la fundație. În jurul orei șase seara, m-am dus cu bicicleta la Apollo, unde am rămas până la miezul nopții. Else Oloaga discuta În continuare despre binecuvântarea - sau poate blestemul - antenelor radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cine se Întâlnea Dora În ultimile luni? Sau Îmi scăpase ceva ce-mi spusese? Adevărul e că sâmbăta trecută nu mă concentrasem sută la sută. Mahmur cum eram, mă simțeam atât de lent Încât am fost nevoit să invoc licențe poetice ca să-mi amintesc ce spunea. Da, Karp e omul cu care va trebui să vorbesc. De asemenea, trebuia să aflu În ce măsură era implicată fundația În sesiunile private ale lui Stegemann. Cine era, de pildă, tânărul blond și acneic? Intrând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi chem seara somnul după ce-am făcut laba într-o șosetă. Piesa mea radiofonică se intitulează Să sune libertatea! Este (acum știu) o moralitate ai cărei protagoniști sunt Prejudecata și Toleranța și este scrisă în ceea ce numesc eu „proză poetică“. Tragem pe dreapta la un birt de pe marginea drumului, în Dover, New Jersey, exact în clipa când Toleranța se apucă să-i apere pe negrotei pentru felul cum miros. Sunetul propriei mele retorici umaniste, milostive, latinizate, aliterative, umflată până la irecognoscibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în veci: FIUL UNUI AGENT DE ASIGURĂRI ÎȘI AFLĂ MOARTEA ÎNTR-O SĂRITURĂ. În timp ce eu unul îngheț în igluul meu, Mandel fierbe în suc propriu - și și-o miroase. Mirosul unui trup de negru mă umple de compasiune, de „proză poetică“ - cu Mandel sunt mai puțin indulgent; „îmi face greață“ (cum zice și maică-mea vorbind despre el), ceea ce nu vrea să-nsemne că el ar fi, în ochii mei, un tip mai puțin carismatic decât Smolka. Are șaișpe ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de obiective turistice, dintre care cele mai reprezentative sunt Galeria de cinci kilometri, lacul Baofeng, Grota Dragonului Galben etc. Muntele Tianzi are cea mai mare înălțime din Wulingyuan, vârful principal depășind 1.250 m. Acesta a devenit celebru prin descrierile poetice ale peisajelor ce se oferă vizitatorilor și anume "stânci învăluite în nori și ceață", "noapte cu o lună ca în scrierile romantice", "nori tiviți cu raze" și "zăpadă ca în povești", iată cele patru spectacole de imagine ce pot fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
timp, în pofida permanentelor conflicte între regate, cultura a cunoscut o dezvoltare puternică, gândirea chineză a ajuns la apogeu datorită numeroaselor școli filosofice. "O sută de flori se deschid, o sută de școli se iau la întrecere" (Mao Zedong), expresia descrie poetic atmosfera de efervescență culturală din epocă. În anul 221 î.e.n, împăratul Qin Shi Huang a realizat unificarea teritoriilor Chinei și a pus bazele dinastiei Qin. Dinastia Qin Perioada "Statelor Combatante" (475-221 î.e.n) din istoria Chinei a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
chiar unul din versurile poemului Pe râu (Jiang Shang): "dacă nu surprinde cuvântul, nu pot muri împăcat". Stilul său, mai puțin exaltat decât cel al lui Li Bai, este viguros și eficient, poetul dovedind un adevărat talent în specularea predispozițiilor poetice ale cuvântului în limba chineză veche. Du Fu scrie, de asemenea, multe poeme lungi în stil vechi (Guti), cu un vers format din cinci sau șapte silabe, aducând și o contribuție importantă la promovarea stilului numit "noul Yuefu". Opera sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
condei. Încercând să depășească ariditatea narațiunilor de inspirație cronicărească și limitele de compoziție ale povestirilor desprinse din folclor, Pu Songling propune o creație epică nouă, susținută de o construcție fantastică, în care inserează secvențe din viața reală, învăluite fie în poetice metafore, fie în alegorii cu substrat filosofic. Realitatea diurnă îi oferă pretextul epic pentru numeroasele sale povestiri, remarcabile fiind cele adunate în volumul Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării. În volum sunt adunate 431 de povestiri, cele scurte fiind de doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aceștia se află. Song Yu și slăbiciunea lui pentru femeile frumoase Song Yu a fost un important personaj din istoria literaturii chineze. Se spune că a fost și un bărbat frumos. Contemporan cu marele poet clasic Qu Yuan, creatorul stilului poetic Chu, caracterizat prin frumusețea limbajului ales, Song a fost un continuator și reprezentant eminent al acestui gen de poezie. Un articol intitulat " Slăbiciunea pentru femeile frumoase" conține o povestire amuzantă legată de acest poet. Song Yu și Deng Tuzi au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
spun „nici un erete nu-mi întretaie firul liniștit al privirii”:/ Teme-te!Ă, Sirena lui Roaită (Strigătul rotitor al sirenei/ acoperă palatele stăpânilor...Ă, Cântec - Partidului. În această din urmă poezie, închinată Partidului, apare un vers emblematic pentru întreaga lucrare poetică a lui N.S.: Spre trilobiți o lume veche se cufundă. Asezonarea cântării comunismului cu trilobiții - așa înțelegea să-și justifice prostituția artistică N.S., plasând lângă propaganda ordinară cuvinte, fraze, concepte, poezii „intelectualiste”, „savante”, „nobile”, „înalte”, „nepătrunse”. La început, pesemne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care se perindau cohortele de amici dornici să se frece și ei oleacă de gloria lui „Nichita” (pertuul își are și el rolul unicator și totodată unificator cu lăudătoriiă, chefurile interminabile, amorurile furtunoase, toate au contribuit la fabricarea legendei geniului poetic din Amzei. De N.S. s-au agățat ciorchine critici, poeți, prozatori care vedeau că el are o relație privilegiată cu stăpânirea comunisto-securistă. Cel mai adesea am dat peste versurile lui Stănescu recitate din memorie de culturnici și maiori de cenaclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
creier și bun-simț, care se încăpățânează să-l considere un poet mai mare decât este. Nu știu ce-aș putea să fac! Cel mult să-i rog să mai citească o dată. Răsfoiesc voluminoasele volume de lux Humanitas, Nichita Stănescu, Opera poetică, și găsesc hectare de cuvinte fără noimă, șiruri căznite, versificații mecanice, de dragul rimei, gen Păunescu în degringoladă, o obscuritate câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
voluminoasele volume de lux Humanitas, Nichita Stănescu, Opera poetică, și găsesc hectare de cuvinte fără noimă, șiruri căznite, versificații mecanice, de dragul rimei, gen Păunescu în degringoladă, o obscuritate câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se risipește în cercuri atât de largi, încât cuvintele Cad printre ele și nu se aud. Lolitele înțepatetc "Lolitele în]epate" La douăzeci și ceva de ani, Domnica Drumea și Ruxandra Novac sunt poete în toată puterea cuvântului. Universul lor poetic, căci cele două fete trăiesc în aceeași țară de pe globul poeziei, e dureros de închegat și apăsător. Spaimă și singurătate, spaima de tot, de oameni, de case, de mașini și de nopți, de zile și de vise. Nenaștere și moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
l-a zgâlțâit încet, pe urmă zdravăn. Și a început să plângă. Pantof, nu Tigrișorul Petre. Cinci exemple sunt totuna cu cinci experimente și, în bună tradiție empirică, se pot lega într-un Moment filosofic (înrudit cumva cu emisiunea Moment poetic, de la radio). Ca o concluzie, nimic în Drumul Taberii nu era la voia întâmplării. Poate și în trecut, în negura istoriei, nu de pomană pandurii lui Tudor își opriseră marșul și-și întinseseră corturile într-un asemenea loc. Cu mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
citate din clasici. Dar când te-ai convins că profesorul ține mai mult la filologie și erudiție decât la subiect, îți dai seama că adevărul este altul: învelișul academic slujește doar să protejeze ceea ce povestirea spune și nu spune, inspirația poetică gata să se disperseze în contact cu aerul, ecoul unei cunoașteri dispărute, dezvăluită în penumbră și prin aluziile trecute sub tăcere. Hărțuit între nevoia de a interveni cu luminile sale interpretative, pentru a ajuta textul în explicarea multiplicității sensurilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Să nu lipim și niște bucățele de foi pe ea? - Lipim... Cu limba atârnându-i printre dinții plini de tartru, năpădit de broboane de sudoare, de la prea multă concentrare, Tavi o umple pe burtă și pe coapsa stângă de scrieri poetice. - Gata, nu e chiar ce-am vrut io, da’... Tu ce zici, Sclivi? - E... cool... ăăă... și beton... dă-i bătaie! Da’ acolo nu-s doi de „n”? - La ce se uită ăsta! Ce vede ăsta! Să nu mori? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scurs niște coniac basarabean pe manuscrisul din fața lui, un volumaș de poezii. Fără să stea pe gânduri, a aruncat foile pătate în cutia de tablă de la piciorul mesei. - O să-l conving că n-avea nevoie, în deschidere, de-o artă poetică explicită. C-așa-i mai sugestiv, mai ambiguu, c-are cârlig la cititor, trestii... Trebuie să mai am puțină răbdare, ficatul mi-e flenduri, ar trebui să explodeze de pe-o zi pe alta, dar tot mai ține, mai distilează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
avea sorgintea În Platon și care se putea reduce la câteva vorbe: arta și morala se Întemeiau pe două premise divergente, fiind, așadar, incompatibile. S‑ar putea spune, după cum susținea Franckel, că Întreaga operă a lui Ben Haas, și cea poetică și cea filosofică, nu urmărea decât această demonstrație care să accentueze, o dată În plus, incongruența celor două concepte. Deși el căuta să tempereze acel „sau‑sau“ kierkegaardian, exemple din istoria ideilor și Îndeosebi din literatură vor dovedi că dilema era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o povestioară moralizatoare. În anul 1892 Ben Haas, care deja purta titulatura de Maestru, va Întâlni În acel cartier rău famat un tânăr care‑l va ruga să poarte o discuție cu el. Maestrul, ezitând Între principiul etic și cel poetic - căci după primul l‑ar fi respins, iar după al doilea l‑ar fi ascultat - va sta cu el Într‑o crâșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare‑se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dispăru. Își va petrece o noapte Întreagă aplecat peste textul Drumului În Canaan, a cărui zădărnicie Îi va dezvălui propria greșeală, anume că, dacă În acea noapte din urmă cu nouă luni ar fi Îmbrățișat principiul etic, iar nu cel poetic (și cine mai știe dacă există o delimitare netă!), nu ar mai fi avut pe conștiință o existență umană, pe care acum trebuia, constrâns de legea morală, s‑o salveze din hăul În care se găsea. Și ca tânărul zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
făcut decât să se retragă. Acel ultim cuvânt părea Însă să aibă un anume tâlc, poate chiar o semnificație nefastă față de cel din Vară și pustie. (Dacă nu te hazardezi să Îmbini cele două forțe contradictorii, cea morală cu cea poetică, atunci retrage‑te. Cultivă‑ți grădina cu varză, iar trandafirii Îngrijește‑i doar În cimitir. Pentru că trandafirii dăunează sufletului.) Cel căruia i se spunea Maestru, va scoate atunci din buzunarul interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu‑i era dat să judece ce era una și ce era cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și‑n ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gândul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru deosebea Adevărul de Minciună și atunci se decise să‑i dezvăluie ucenicului hotarul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de ani“, spunea el. „Ea este punctul vieții, iar viața este singurul ei judecător. Viața și moartea.“ Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth‑Swanson a bătut câmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într‑adevăr, s‑a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]