3,697 matches
-
două ori scurt și a treia oară mai lung. De Îndată se aprinse Înăuntru un opaiț și un om cu părul cărunt apăru În fața ușii. Johannes Îi șopti ceva la ureche și bărbatul se Închină cu smerenie În fața nobilului stăpân, poftindu-i pe Înalții domni să intre. Conrad și minis terialii pășiră Înăuntru, iar ceata slujitorilor se adăposti Într-un șopron de lângă colibă. Se făcuse foarte frig, și după atâtea ceasuri, oamenii Înghețaseră bocnă. Înăuntru era cald și mirosea puternic a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
chiar să plece, fiindcă avea ceva de făcut. „Unora li s-a urcat puterea la cap“ a spus el. „Nu le mai ajunge tot ce au, vor mereu mai mult și vor să ajungă mai sus. Chiar tronul l-ar pofti!“ Mi-am ascuțit urechile și, după două urcioare de vin pe care am poruncit să ni le aducă de Îndată hangiul, i-am dat a Înțelege că nu cred o iotă. — De când te interesezi tu de politică? Nu, mai mult
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spre marea dezamăgire a celor veniți, el stătea zgribulit de frig încălzindu-se lângă un cuptor. Vizitatorii s-au oprit stupefiați la o distanță pe măsura averii lor. Atunci, Heraclit s-a ridicat și i-a întâmpinat cu aceste vorbe: "Poftiți! Și aici locuiesc zei!" Iar dacă tot m-ai întrebat ce scriu lângă cuptorul de la Huși, să-ți spun că am încheiat zilele trecute o carte despre Ermetismul canonic al lui Ion Barbu. Am început cu Eminescu, despre care Vladimir
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mașina? Da, uite aceea de acolo. E un Ford, frumos, tip 1935, din primele exemplare cu 8 cilindri, două uși, mașină Încăpătoare, cu calorifer. I-am dat cu o zi Înainte târcoale și mi-a plăcut. Prețul 650 dolari. Mă poftește pe scaun, scoate un formular și Îmi cere numele, pe care când Îl aude se sperie și mă roagă să-l silabisesc. Mă Întreabă unde locuiesc. Să vedeți ceva, Îi spun, eu nu sunt de aici. N-are nicio importanță
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
uitat temător în jur în căutarea vreunei portițe de scăpare, a unui refugiu care să-mi asigure securitatea fizică. Însă, nu! Privirile noilor mele cunoștințe nu aveau nimic răutăcios, nimic amenințător ci, din contră, erau pline de strălucire și afecțiune. - Poftiți, vă rugăm, mai în față! Să auziți și să înțelegeți mai bine! - veni un îndemn cald, de gazdă bună, din partea unuia dintre noii mei prieteni. (În sinea mea - nu înțelegeam de ce... - îi consideram pe toți prieteni.) Am refuzat această invitație
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-și dorească bijuterii scumpe, vile somptuoase și vacanțe exotice?... - Ai început să cam bați câmpii! - Nu! Pe sugar îl fericește sânul cald și plin cu lapte al mamei! Cântecul ei de leagăn și un zâmbet duios... - Asta înseamnă că pot pofti și eu la un sân cald? - Vezi? Ți-ai pierdut inocența! Sânul copilului nu este același cu cel la care te-ai gândit tu! Acum ai înțeles ce am vrut să spun cu bucuriile simple ale lumii? - Oarecum... - Să fii
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
prețuri... Dialog mut între vânzătorii din aeroport și turistul român, flămând și... tare pofticios: - Vă este foame? Nicio problemă, magazinele noastre au o ofertă variată: alegeți ce vă dorește inima!... Chiar așa? Dar la 1$ n-aveți nimic? Inima noastră poftea multe, dar punga nu ne era... asezonată pretențiilor rusești. Așa că m-am mulțumit și m-am săturat cu oferta de fructe (gratuită și... vibrată!) venită de la Mukesh, căruia îi întorc toată recunoștința mea. În noaptea (ce parcă nu se mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
treizeci de grade de afară (bine că era vorba doar de soarele de decembrie indian și nu de cel caracteristic mijlocului anului), ne-au întâmpinat răcoarea din restaurant și paharele de apă ce au venit imediat din partea casei. Am fost poftiți într-un mic separeu și ni s-a prezentat lista de bucate. Curioși să gustăm și altceva înafara mâncării indiene cu care ne familiarizasem în ashram, noi am ales un meniu chinezesc, doar ricșarul rămânând fidel bucătăriei naționale. Curios ne-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu lucrarea de față. În ce privește „Epaminonda Bucevschi”, gloria „picturii arborosene”, Leca Morariu, autorul studiului, îi aseamănă destinul cu acela care l-au avut Ion Creangă și Mihai Eminescu în regat. „Pornit de la țară (capodoperele „Îngândurare”, „Dar eu, bietul de mine”, „Poftiți! floricele” - creații izvorâte pe plaiuri bucovinene), fiul preotului Dimitrie Bucevschi, el însuși om între oameni, s-a născut la Iacobeni, dar de la vârsta de 5 anișori crește în Ilișeștii lui Simion Florea Marian, vecini cu Stupca lui Ciprian Porumbescu.” Referindu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
făcut. Cine postește se cuvine să-și ungă părul și să-și spele fața. Cine se roagă să se închidă în camera sa și să încuie ușa. Cine face milostenie să nu știe stînga ce face dreapta sa. Cine e poftit la cină să se așeze la capătul de jos al mesei. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat". Crede că secretul vieții îl dă echilibrul. Trei pericole amenință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
c-are și pistol ? și iar râd țiganii de mor de poanta lui Pribeagu, pe care l-au luat la inimă din prima secundă. — Na, hai, băieți, va ! Ceilalți i aici deja, na, hai să vedeți caleașca ! Și au fost poftiți imediat într-o curte mare, la câțiva pași, în care erau pregătite trei trăsuri vechi, fiecare cu câte doi cai mari și negri, armăsari de-a dreptul. Cu asta se ocupau țiganii lui Știrbu de lângă Vergului, luau trăsuri nefolosite, înlocuite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a tresărit : — Ați cântat Inimă pribeagă ! Greșesc ? Liniște. Inima lui Cristi explodează. — Nu asta ați cântat pe scenă ? Nu Inimă pribeagă ? Îmi amintesc ! Erați cred mult mai tânăr ca acum, mult mai crud, erați un adolescent. Și cineva v-a poftit pe scenă, nu îmi amintesc ce-i drept foarte bine cum au decurs evenimentele, dar știu ! Știu că ați cântat Inimă pribeagă ! Cin’ să te-nțeleagă, Inimă pribeagă ? Singur tu ai rămas Cântec fără glas. Unde ești, unde ești Trista
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să îmi petrec o noapte, o simplă noapte cu femeia care, prin fru- musețea și eleganța ei, m-a vrăjit și mi-a dat curajul să devin ceea ce sunt astăzi. Dumneavoastră, Domnișoară Coincidență, din partea mea puteți să simțiți ce vă poftește inima sau portofelul. Încă un bărbat între picioarele dumneavoastră, ce contează ? — Ironic, nu, domnule Vasile ? râde ea. Câte femei ar vrea să se culce probabil cu dumneavoastră, căci de auzit s-au auzit multe în oraș despre dormitorul dumitale, câte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zâmbit Cristi. Și în prima zi, acum șapte ani, și astăzi mi-ați spus exact același lucru. De aceea eu v-am adus, și se îndreaptă spre plasele de lângă ușă, o haină superbă de blană, un colier de diamante și, poftiți, scoate din buzunarul interior al sacoului, poftiți un portofel plin, cât să vă permiteți orice capriciu. Sunt bani de o casă aici, dacă asta vă doriți, sau orice altceva, sunt mulți. Nu îndeajuns totuși, dar mulți. Eu, oricum, datorită dumnea-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
șapte ani, și astăzi mi-ați spus exact același lucru. De aceea eu v-am adus, și se îndreaptă spre plasele de lângă ușă, o haină superbă de blană, un colier de diamante și, poftiți, scoate din buzunarul interior al sacoului, poftiți un portofel plin, cât să vă permiteți orice capriciu. Sunt bani de o casă aici, dacă asta vă doriți, sau orice altceva, sunt mulți. Nu îndeajuns totuși, dar mulți. Eu, oricum, datorită dumnea- voastră fac atâția bani într-o săptămână
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ascultau la gramofon tangouri. Și frumusețea lor făcea ca moartea, boala și foamea să dispară câteva secunde. Și momentul când s-a deschis ușa și el s-a speriat că va fi gonit, dar în schimb bătrânul evreu l-a poftit înăuntru și i s-a dat o bucată de pâine. Și era cald, și nu mai mirosea a sânge, iar stomacul nu-i mai ghiorăia, acum se auzea clar doar muzica. Muzica îl învăluia până în carne, până în oase, și-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nici când am urcat pe scenă nu m-am luat după el, ci am venit cu stilul meu. Eu sunt cântăreț de tango și așa voi muri, să vă fie clar ! Publicul mâine poate să asculte coruri de maimuțe dacă poftește, n-am să mă maimuțăresc. Îmi voi duce la bun sfârșit cariera, neschimbându-mi stilul. — Și veți pierde, domnule Vasile, intervine un alt director, un domn mai în vârstă, trecut de șaizeci de ani, cu părul rar, cărunt, și o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de culoarea lor, de sexul sau de statutul lor financiar, de gradele de pe umăr pe care le au sau nu le au. Și probabil de aici să se fi interpretat vreo glumă, le-am spus cu zâmbetul pe buze să poftească la alt spectacol decât să îmi sugereze mie repertoriul. Am spus că aici, adică la Roata lumii, se petrece ceea ce se numește un act artistic. Iar un act artistic nu poate fi îngră- dit după bunul-plac al cuiva, arta fără
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
domnilor militari ține fie de politică, or, motivele politice pentru care evreii sunt discriminați pe mine nu mă privesc și etnia lor nu privește nici actele lor artistice, fie motivele domnilor militari sunt personale. Or, domnii militari pot asculta ce poftește inima dumnealor la dânșii acasă, la banchetele dumnealor, nicidecum pe scena de care eu sunt responsabil. Dacă dânșii m-ar fi angajat să cânt, cu siguranță, asta dacă le-aș fi și acceptat propunerea, aș fi selectat piesele dumnealor preferate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sa și cu care schimbase atât de puternic lumea îi răvășea nopțile și liniștea. După fiecare acces de tuse se ruga la Dumnezeu și-i spunea să-i ia orice, să-i ia averea, notorie- tatea, să-i ia, dacă poftește, tot ce-i e drag în lume, numai să nu-i lase vocea să se stingă. Căci vocea și muzica erau singurele lucruri care îl puteau ridica din orice stare ar fi decăzut, ritmul suav al tangoului era tot ceea ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
v-ar depăși imaginația. Șoldurile savuroase și talia ca a unui copil, picioarele lungi și catifelate, cu o piele nemaivăzut de fină, toată netedă, strălucitoare și brună. Sânii goi, ca niște foi de plăcintă crudă umplute cu ce dulcețuri vă poftesc inimile. Dar dincolo de toate acestea, aș putea continua la nesfârșit, Zaraza avea un defect. Degetele mici de la picioare îi erau lipite, a zâmbit el, aproape să bufnească în plâns. — Ăsta era secretul ? se arată unul dezamăgit. — Ăsta era nu secretul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
comandăm o sticlă de Cristal“. Niciodată „Hai să nu luăm masa la Le Bernardin“, unde șotiile noastre includeau bătăi cu mâncare, azvârlind cu homarii și stropindu-ne de sus până jos cu sticle de Dom Perignon până când personalul neamuzat ne poftea să părăsim localul. Cum editorii ne invitau peste tot pe spezele conturilor lor fără limite, de fapt editurile erau cele care plăteau pentru dezmățul nostru. Erau începuturile acelor vremuri când romanul în sine aproape nu mai conta deloc - publicarea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chipeși și bogați care își aveau reședințele în cartierul nostru. Ceea ce îl scotea în evidență era faptul că ținea în mână un exemplar din American Psycho - îngălbenit și rebegit și împestrițat cu bilețele autocolante. Am dat mâna și l-am poftit în casă, iar după ce i-am oferit ceva de băut (iar el a refuzat), l-am condus în biroul meu și am continuat să studiez cartea din mâna lui. Când l-am întrebat dacă voia să-i dau un autograf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era în regulă cu copiii - o nouă pornire involuntară. Sarah dormea deja, așa că am trecut prin camera ei în baia care făcea legătura cu camera fratelui ei și i-am spus lui Robby că putea să stea cât de târziu poftea, dar numai dacă era vorba să-și facă lecțiile. Fără nervi, fără neînțelesuri, fără sensuri duble - doar o înclinare a capului. L-am văzut din nou pe Robby ca prin ceață, din cauza lacrimilor mele. Privirea lui limpede, apreciativă, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
povestirii era să mă las transportat în trecut, să avansez regresiv și să modific câte ceva. Povestirea ca negare. Curând vocea lui Patrick Bateman începu să vibreze, șoptită și pierdută, până când pâlpâi stins și se vidă. (Însă era teribil de curios, poftea pătimaș, argumentă scriitorul. Să fi fost vina lui că își abandonase sufletul?) Chiar și atunci când e mistuit de flăcări, el declară: „Sunt pretutindeni.“ Exact în momentul în care definitivam această ultimă propoziție, vocile care răzbăteau din DVD m-au forțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]