4,267 matches
-
acel moment al primului..." (p. 273). Lectura multor memorii (Stendhal, de exemplu) avusese loc înainte de Cadre, dar ele vor fi cu adevărat utilizate în Memoria colectivă. Dincolo de aceste prime reflecții, totul indică o perioadă de reluare a Cadrelor în contextul polemicii cu Bergson. În mitul plutei de la sfîrșitul Cadrelor, Halbwachs arăta că noțiunile din care sînt constituite cadrele memoriei permit să se ajungă de la o idee la alta, de la o imagine la alta: prin această concepție a noțiunii, dubla memorie a
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
există o continuitate între primul manuscris, din 1927, și această problemă a timpului; nimic din reflecțiile despre iluziile memorie sau despre Proust nu anunță abordarea acesteia. În schimb, textul lui Bergson, Durată și simultaneitate, era o carte de referință în polemica izbucnită, de cîțiva ani, în jurul ideii de cauză și de lege și care în 1932 își va atinge apogeul, o criză acută, o dată cu principiul indeterminismului al lui Heisenberg. În această bătălie generală pentru raționalism, Halbwachs va îmbina rigoarea experimentală a
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
astfel pus în scenă este de altfel definit de context și de sintagma "cea mai bună lume" ca adept al filosofiei lui Leipniz, cel puțin așa cum este ea caricaturizată de Voltaire. Într-un mod foarte abil, romanul nu duce o polemică împotriva teodiceei leibniziene: el se mulțumește să creeze situații în care enunțurile atribuite discipolilor lui Leibniz ("locutori", în cazul cuvintelor lui Pangloss în discurs direct, sau "enunțători", în cazul ironiei) par deplasate, dacă nu chiar monstruoase. Grație ironiei, tezele optimiștilor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
similare, s-a făcut adesea în dezavantajul statului român, ajuns după 1989 pe mîna unor activiști de rang secund, interesați a-și păstra atuurile la adăpostul unui naționalism grosier, lesne de indus și de manipulat în condiții de criză 28. Polemici și dezbateri ample au avut loc mai tot timpul, în ultimii ani, pe tema naționalismului. Ziariști, politologi, scriitori, istorici, filozofi s-au rostit asupra ei cu o stăruință semnificativă, reactualizînd un set de probleme și idei moștenite din secolul XIX
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mai evidentă în ultimii ani, pînă la cvasiunanimitatea opțiunii pentru integrarea în structurile euro-atlantice. Nu e însă ușor de stabilit unde trebuie pus accentul, în dialogul cu alteritatea, pentru a nu submina specificul național. Este întrebarea ce se degajă din polemica, tensionată și vehementă, între Gabriel Andreescu și Octavian Paler, din care a rezultat și o carte subscrisă de primul: Naționaliști, antinaționaliști... (1996). Două atitudini, una pledînd pentru adoptarea necondiționată a normelor occidentale, în numele unui proiect integrativ, alta căutînd să reconcilieze
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și Octavian Paler, din care a rezultat și o carte subscrisă de primul: Naționaliști, antinaționaliști... (1996). Două atitudini, una pledînd pentru adoptarea necondiționată a normelor occidentale, în numele unui proiect integrativ, alta căutînd să reconcilieze acel proiect cu valorile autohtone. Dosarul polemicii cu-prinde și alte nume, atrase pe parcurs ori numai menționate ca repere utile în definirea pozițiilor: Alexandru Paleologu, Fey Laszló, Daniel Vighi, Liviu Andreescu, Laurențiu Ulici, Dan Oprescu 33 etc. Ansamblul definește o dezbatere semnificativă nu numai pentru realitățile
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
autohtonistă a Occidentului (și, mai general, a Celuilalt), nici asumarea imitativă a normelor și discursurilor de referință ca la majoritatea occi-dentalizanților"36. Desigur, pozițiile adoptate în această chestiune sînt mai numeroase și mai nuanțate decît rezultă din simplificările inerente unei polemici. Oricît de abilă s-ar vădi arguția universalistă, ea nu poate, nu are dreptul să ignore nici starea de spirit a națiunii, constituită pe seama atîtor experiențe nefaste, nici temeiurile geopolitice 37. Polemica pe tema naționalismului, în zona amintită, pare mai
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mai nuanțate decît rezultă din simplificările inerente unei polemici. Oricît de abilă s-ar vădi arguția universalistă, ea nu poate, nu are dreptul să ignore nici starea de spirit a națiunii, constituită pe seama atîtor experiențe nefaste, nici temeiurile geopolitice 37. Polemica pe tema naționalismului, în zona amintită, pare mai mult o ceartă de cuvinte, fiindcă nici un protagonist nu neagă opțiunea fundamentală, europenismul ca perspectivă istorică. Diferă însă modalitatea, stilul, cadența integrării. Uniunea Europeană nu poate fi doar un club select, ci o
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Zub, Logos und Ethos in der rumänischen Kultur, în Saeculum, 1981, 2, p. 70-82. 31 Alexandru George, România față cu naționalismul, în Revista de Cercetări Sociale, 2, 1996, p.139-145. 32 Ibidem, p.124. 33 Gabriel Andreescu, Naționaliști, antinaționaliști... O polemică în publicistica românească, Iași, 1996. 34 Ibidem, p.30. 35 Octavian Paler, Între naționalismul de grotă și "europenii" de nicăieri (I-IV), în 22, VI, 46-49 (16.XI-12.XII.1995), p.12, 11, 13, 12. 36 Sorin Antohi, Al Treilea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sa. Dar bucuria revanșei a fost de scurtă durată, deoarece la scurtă vreme Eugen Barbu s-a confruntat cu prima acuzație plagiat venită din partea lui Fănuș Neagu, personaj în roman sub numele de Neftiotache Buhuș. Ionuț Bucur sesizează că odată cu polemică din România Literară s-a încheiat o etapă importantă din istoria literaturii române și s-a deschis capitolul marilor dispute. Dacă în 1970, Fănuș Neagu îl atacase pe Eugen Barbu, zece ani mai târziu, atunci când a izbucnit scandalul de plagiat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Pavelescu arată că momentul reconcilierii dintre partid și romancier poate fi situat în anul 1973, atunci când Marin Preda a început documentarea pentru Delirul. Din această perspectivă, romanul nu poate fi privit ca o comandă politică transmisă de partid pe fondul polemicii istoriografice româno-sovietice, în condițiile în care lucrarea lui Artiom Lazarev, Statul moldovenesc sovietic și problema Basarabiei, a apărut la Chișinău în 1974. Marin Preda nu a urmărit o reabilitare a mareșalului Antonescu ci "potrivit modelului tolstoian la care își propunea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să se raporteze, găsirea unei formule literare pentru tratarea acestuia cu mijloacele psihologiei istoriei". O primă ediție a romanului a fost publicată, în 1975, într-un prim tiraj de 35.000 exemplare, suplimentat după câteva luni cu alte 90.000. Polemica iscată în jurul romanului a fost determinată de temele care s-au regăsit în cuprinsul romanului: regimul Antonescu, alianța României cu Germania nazistă și participarea armatei române la războiul din Est, la care se adăugau și referirile explicite la Mișcarea Legionară
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pot fi studiate și în prezent, cu permisiunea donatorului. Controversa cu Dorli Blaga pare o divergență oarecare, dacă o comparăm cu disputa de proporții dintre memorialist și Vladimir Tismăneanu. Este poate singura secțiune a cărții în care Ianoși poartă o polemică susținută, necruțătoare, cu cineva. Rândurile destinate profesorului de la University of Maryland parcă sunt scrise precipitat, nervos, de unde și riscul de a greși 34. Vl. Tismăneanu este un fost prieten, un "vizitator asiduu al locuinței noastre din [strada] arhitect Louis Blanc
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
al sintagmei marxism-leninism (sub influența sa anumiți cercetători au pus-o sub semnul întrebării, mai ales atunci când s-au referit la regimul Ceaușescu). Aici se simte sensibilitatea unui fost editor al lui Marx și Lenin 45, care a purtat lungi polemici și după 1989 pentru a demonstra în special că Marx este "un vinovat fără vină", că nu se poate stabili o filiație între ideologia lui Marx - sau mai bine zis scrierile lui Marx - și modul de aplicare a ideologiei comuniste
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
reconsiderare temeinică a unor concepte, valori, idei și personalități literare, un sprijin total, necondiționat pentru tinerii condeieri și, nu în ultimul rând, un curaj debordant care a câștigat admirația tuturor oamenilor de spirit, deschiși din acea epocă. Odată cu declanșarea unor polemici literare în paginile Luceafărului, Eugen Barbu și-a căpătat o imagine de scriitor incomod, un destabilizator al literaturii române, care și-ar fi mitraliat, în articole pline de venin, colegii de breaslă. Polemicile literare în care a fost implicat Eugen
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
deschiși din acea epocă. Odată cu declanșarea unor polemici literare în paginile Luceafărului, Eugen Barbu și-a căpătat o imagine de scriitor incomod, un destabilizator al literaturii române, care și-ar fi mitraliat, în articole pline de venin, colegii de breaslă. Polemicile literare în care a fost implicat Eugen Barbu aveau rădăcini adânc înfipte în timp, mergând până în anul 1962, când acesta "îl dislocase pe Deșliu de la Luceafărul"4. Nicolae Breban, unul dintre tinerii scriitori care l-au atacat dur pe Eugen
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din urmă la înlăturarea lui Eugen Barbu din funcția de redactor-șef al Luceafărului, a fost preludiul unor lupte dramatice purtate între scriitori de-a lungul deceniilor următoare. La înlăturarea romancierului din poziția de redactor-șef a mai contribuit, pe lângă polemica literară, și gâlceava acestuia cu Jacob Popper de la postul de radio "Europa Liberă", atotputernicul partid considerând că Eugen Barbu, prin pamfletele sale, depășise limita trasată de propagandiștii regimului. Avem, așadar, două dispute: cea internă, reprezentată de conflictul dintre scriitori, și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
acestuia cu Jacob Popper de la postul de radio "Europa Liberă", atotputernicul partid considerând că Eugen Barbu, prin pamfletele sale, depășise limita trasată de propagandiștii regimului. Avem, așadar, două dispute: cea internă, reprezentată de conflictul dintre scriitori, și cea externă, a polemicii lui Eugen Barbu cu "Europa Liberă". Revista Luceafărul în ultimele luni ale directoratului barbist În ceea ce privește situația internă, adversarii Luceafărului erau îndreptățiți să-i impute lui Eugen Barbu stilul tăios, nedrept pe alocuri, și tendința permanentă de a contesta măiestria literară
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
locul gândirii raționale. Revenind însă la anul 1968 și la discuțiile aprinse din sânul tagmei scriitoricești, distingem, printr-o cercetare amănunțită a presei, starea de asediu din literatura română, concretizată printr-o acerbă competiție între revistele culturale și printr-o polemică neîntreruptă a acestora. Cu toate scăderile interminabilelor schimburi de replici dintre gazete, cu toate cuvintele grele aruncate de unii scriitori peste gardul colegilor de breaslă, o atmosferă de efervescență culturală se așternuse peste România, ilustrată de semnificativa deschidere către valorile
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
breaslă, o atmosferă de efervescență culturală se așternuse peste România, ilustrată de semnificativa deschidere către valorile occidentale, de condamnarea întunecatului trecut proletcultist. Intrând în jocul amețitor al disputelor gazetărești, revista Luceafărul - acuzată de adversarii săi că ar fi fost inițiatoarea polemicilor neprincipiale - a ținut să răspundă, prin pana colaboratorilor săi, torpilelor literare lansate dinspre publicațiile rivale. După lunga înșiruire a inamicilor revistei Luceafărul, operată de Eugen Barbu prin intermediul unui articol plin de exemplificări, în februarie 1968, răspunzând unor însemnări mai vechi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
l-am văzut, să se afle așa în niște treburi memorialistice - n-are de unde să știe aceste lucruri. Căci la Conservator literatura română se cântă..."14. Acesta era tabloul revistei Luceafărul în perioada premergătoare demiterii lui Eugen Barbu. Dispute literare, polemici cu Europa Liberă și cu cea mai mare parte a publicațiilor din țară. Dacă directoratul lui Eugen Barbu de la Luceafărul a stat sub al promovării tinerelor talente literare și al redescoperirii izvoarelor culturale românești, de ce ambițiosul romancier a fost obligat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mai mare parte a publicațiilor din țară. Dacă directoratul lui Eugen Barbu de la Luceafărul a stat sub al promovării tinerelor talente literare și al redescoperirii izvoarelor culturale românești, de ce ambițiosul romancier a fost obligat să-și dea demisia? Doar corozivele polemici să-i fi adus mazilirea? Sau a fost vorba de eterna luptă literară, de interese meschine, de convenții secrete și, mai presus de toate, de decizia nemiloasă a partidului? În lumina documentelor arhivistice, a memoriilor și a declarațiilor de presă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
convenții secrete și, mai presus de toate, de decizia nemiloasă a partidului? În lumina documentelor arhivistice, a memoriilor și a declarațiilor de presă, putem deduce faptul că a fost vorba de o amalgamare a tuturor factorilor enumerați mai sus, astfel încât polemicile întreținute de Luceafărul au fost folosite de adversarii literari ai lui Eugen Barbu ca pretext al îndepărtării acestuia de la conducerea revistei. Cu alte cuvinte, predispoziția romancierului spre polemică, ușurința de a-și face inamici datorită stilului său caustic, ironic și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fost vorba de o amalgamare a tuturor factorilor enumerați mai sus, astfel încât polemicile întreținute de Luceafărul au fost folosite de adversarii literari ai lui Eugen Barbu ca pretext al îndepărtării acestuia de la conducerea revistei. Cu alte cuvinte, predispoziția romancierului spre polemică, ușurința de a-și face inamici datorită stilului său caustic, ironic și atacul declanșat de Luceafărul asupra unor scriitori proletcultiști au venit ca o mănușă adversarilor lui Eugen Barbu, care, prin intermediul consfătuirilor cu Nicolae Ceaușescu, au impus ideea că belicosul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de manierele lui. "E scandalagiu, mi-a spus, îi place gâlceava""15. Așadar, punctul de vedere exprimat de rivalii lui Eugen Barbu a fost însușit de liderul comunist, care, deprins fiind cu disciplina din partid, nu vedea cu ochi buni polemicile literare, chiar dacă aceste confruntări de idei au creat, îndeosebi după 1965, cadrul unei literaturi novatoare, proaspăt scăpată din canoanele obtuzității dogmatice. Decapitarea conducerii "Luceafărului": motiv de ceartă între scriitori În privința luptelor literare, mai mult ca sigur că, în anul 1968
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]