3,781 matches
-
Voievod, anul lui Hristos 1672 septembrie 13”". În aceeași nișă, mai la vest, se află mormântul ctitorului, Gheorghe Duca (Duca Vodă cel Bătrân). Acesta a murit la 24 martie 1685 în orașul Liov (astăzi în Ucraina), unde fusese dus de poloni. În anul 1693, fiul său, Constantin Duca, voievod al Moldovei (1693-1695, 1700-1703), i-a adus osemintele în țară și i le-a îngropat în nișa din peretele sudic al bisericii Mănăstirii Cetățuia. Peste mormânt nu a fost pusă însă o
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
la Poartă, se putea scăpa de domniile fanariote. Viitorul domn al Țării Moldovei s-a născut la 8 noiembrie 1612 în localitatea Silișteni. Rămânând fără părinți și cu moșiile pustiite de tătari, tânărul Cantemir se înrolează ca mercenar în armata polonă unde s-a aflat în serviciu la doi regi - Vladislav și Jan Cazimir „...A servit timp de șaptesprezece ani în armata polonă, ajungând „rotmistru”, sau căpitan de cavalerie”. S-a evidențiat în bătăliile cu suedezii. În Polonia a făcut cunoștință
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
Silișteni. Rămânând fără părinți și cu moșiile pustiite de tătari, tânărul Cantemir se înrolează ca mercenar în armata polonă unde s-a aflat în serviciu la doi regi - Vladislav și Jan Cazimir „...A servit timp de șaptesprezece ani în armata polonă, ajungând „rotmistru”, sau căpitan de cavalerie”. S-a evidențiat în bătăliile cu suedezii. În Polonia a făcut cunoștință cu Langlois Franзois (gravor francez), care l-a găzduit pe Cantemir la Paris în perioada 1643 - ianuarie 16478. S-a căsătorit cu
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
a II-a, Editura Paralela 45, 2000), „Generația '80 în proza scurtă“ (Editura Paralela 45, 1998) și în secțiunea antologică a volumului „Experimentul literar românesc postbelic“ (Editura Paralela 45, 1998). Texte ale sale au fost traduse în limbile germană, franceză, polonă, maghiară, ucrainiană. Are o bogată activitate publicistică, susținând rubrici pe mai mulți ani în ziare și reviste ca : "Amfiteatru", "Suplimentul literar-artistic al Tineretului liber", "Contemporanul", "Cronica Română", "Național", "Timpul - 7 zile", "Literatorul", "Arc", "Cotidianul", "România literară", "Clipa", "Adevărul literar și
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
Egy zacskó cseresznye", 2009), sârbă ("Gradina", "Zlatna Greda" și în antologiile "Iz novije rumunske poezije", 2009; "Časopis za književnost Treći Trg", 2010; "Kada izađeš na zaleđene ulice", 2013), croată ("Zarez"), rusă (antologia "Instrucțiia dlea pobega", 2015), bulgară ("Balkani", "Literaturen Vestnik"), polonă ("Lampa"), italiană ("Sogglie"), cehă ("TVAR"), turcă ("Patika"), japoneză ("Beagle") și coreeană ("Munhak"). Coautor, împreună cu Mitoș Micleușanu, Răzvan Țupa și Adina Zorzini, al textelor ce stau la baza piesei "Deformații", montată în 2008 la București. Autor al scenariului "Trișez cu viața
Claudiu Komartin () [Corola-website/Science/298961_a_300290]
-
ca Papa Silvestru al II-lea. În 997, Otto și-a stabilit reședința pe colina Palatin, în calitate de "imperator augustus Romanorum". După negocieri purtate la Roma cu trimișii cneazului Boleslaw, în anul 1000, s-a decis înființarea unei arhiepiscopii a întregii Polonii, la Gniezno, unde Otto a făcut un pelerinaj la mormântul lui Adalbert, episcop de Praga. A vizitat vechea reședința imperială de la Aachen, unde a deschis și a refăcut mormântul lui Carol cel Mare. A înființat printr-un edict imperial și
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
în efemerul "Ducat de Varșovia" în 1807, devine parte așa-numitului "Regat al Poloniei", administrat de ruși, iar restul Lituaniei rămânând în continuare provincie rusească. În anii 1831 și 1863 au loc mișcări de insurgență în rândul populațiilor lituaniană și polonă. Acestea s-au soldat cu eșec, drept consecință, în 1864, limba lituaniană și alfabetul latin sunt eliminate din învățământ. Pentru a putea rezista rusificării, sunt tipărite cărți peste hotare în limba națională și aduse clandestin în țară. În contextul mișcării
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
anului 967). În Transilvania este semnalată prezența aproape simultană a unei colonii armenești. Cronicarii maghiari Simon de Kezai și Thuroczi scriu că, în timpul ducelui Géza (972-997) și al regelui Ștefan I (997-1038), s-au stabilit în regat, pe lîngă boemi, poloni, greci, spanioli și alții, un număr de armeni care au fost înzestrați cu privilegii și cu titluri nobiliare: ""Praeterea (inquit) intraverunt Hungariam tam tempore Ducis Geizae et Sancti regis Stephani, quam diebus regum aliorum Bohemi, Poloni, Graeci, Hispani, Hismaelitae, Bessi
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
regat, pe lîngă boemi, poloni, greci, spanioli și alții, un număr de armeni care au fost înzestrați cu privilegii și cu titluri nobiliare: ""Praeterea (inquit) intraverunt Hungariam tam tempore Ducis Geizae et Sancti regis Stephani, quam diebus regum aliorum Bohemi, Poloni, Graeci, Hispani, Hismaelitae, Bessi, Armeni etc. qui diutius in regno commorando, quam vis illorum generatio nesciatur, per matrimonium diversorum contractus, Hungaris immixti nobilitatem pariter et descensum sunt adepti"". Armenii stabiliți în secolele al X-lea—al XI-lea pe teritoriul
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
ortodoxă originară. Armenii catolici din Basarabia provin din Polonia. Acolo, mai exact în Galiția, armenii se așezaseră în sec. XIII. În 1270, Lew Daniil, după ce a reconstruit Lembergul, a dus în noua localitate armeni. La rîndul său, Kazimir, organizatorul statului polon, i-a protejat pe armeni văzînd în ei negustori cinstiți și destoinici. În 1365, aceștia au fost înzestrați cu drepturile magdeburgheze, adică au obținut privilegiile cetățenilor germani. Probabil că atunci au trecut armenii la catolicism, căci în 1367 au fost
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
orașul Sibiu, unde, în 1447, exista și un protopopiat armean. Iar compatriotul lui, András Veres, semnalează armeni și în Bistrița începînd din sec. XVI. Iorga menționează, de asemenea, negustori armeni în Alba Iulia prin 1678, precum și în Făgăraș. Invazia regelui polon Albert în Moldova (1497), urmată de persecuții și oprimări, a făcut ca 700 de familii de armeni să fugă din Suceava în Transilvania, Ungaria și Galiția. La acestea trebuie adăugate cele cîteva sute de familii refugiate după prigoana din 1551
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Norvegia nu era încă despărțită. Suedia deținea Finlanda și Estonia. Cu forța ei militară, sub conducerea tânărului și viteazului rege Gustav Adolf, a închis, pentru o sută de ani, ieșirea la mare a Rusiei. De asemenea, a redus posesiunile regatului polon de pe o fâșie întinsă a țărmului baltic. Domnia lui Gustav Adolf (1611-1632) a avut drept consecință construirea unui stat puternic, prin reforme legislative și militare, prin stimularea economiei și a culturii, prin dezvoltarea marinei comerciale. Interese de negoț (comerciale) în
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
urma să fie publicată în 1949, dar nu a trecut de testul cenzurii fiindcă „nu îndeplinea cerințele socialiste”. Cu toate astea, Szymborska, la fel ca mulți alți intelectuali din Polonia de după război, a aderat la ideologia oficială a Republicii Populare Polone (RPR) la începutul carierei sale, semnând o petiție politică pe 8 februarie 1953 care condamna preoții polonezi acuzați de trădare în procesul-farsă stalinist de la Cracovia. Opera să de început promovează teme socialiste, exemplu este volumul sau de debut 'Dlatego żyjemy
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]
-
clădirii de la adresa "19, rue au Maire, 3ème, Paris (75003), Ile-de-France" a fost montată o placă comemorativă în memoria grupului de rezistență Franc-Tireurs et Partisans (FTP/MOI), pe care este trecut și numele eroinei Olga Bancic.. În București, între strada Polonă și strada Corneliu Botez, există o stradă care, până în 1995, s-a numit Olga Bancic. Pe zidul uneia din clădiri se afla o placă de marmură cu următorul text: "Olga Bancic" "10 mai 1912 - 10 mai 1944" "Luptătoare antifascistă din
Olga Bancic () [Corola-website/Science/304046_a_305375]
-
La 30 septembrie 1938, a fost finalizat Acordul de la München privind populația germană din Cehoslovacia. În urma presiunilor din partea Poloniei și Ungariei, acordului i s-au adăugat protocoale suplimentare. Acestea stipulau că Cehoslovacia trebuie să rezolve și revendicările minorităților maghiară și polonă într-un termen de trei luni, prin negocieri bilaterale; altfel, chestiunile respective aveau să fie rezolvate de către cei patru semnatari ai Acordului de la München, și anume Germania, Italia, Franța și Regatul Unit). Polonia, însă, a ocupat orașul Těšín și o
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
altfel, chestiunile respective aveau să fie rezolvate de către cei patru semnatari ai Acordului de la München, și anume Germania, Italia, Franța și Regatul Unit). Polonia, însă, a ocupat orașul Těšín și o regiune de 1000 km² din jurul acestuia, cu populație majoritar polonă, aflat în nordul Moraviei încă din 1 octombrie, în urma revendicărilor adresate Cehoslovaciei cu 10 zile mai înainte 21 septembrie. Negocierile cerute de Acordul de la München au început abia pe 25 octombrie 1938. Ca rezultat, pe 1 decembrie, Polonia a primit
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
abia pe 25 octombrie 1938. Ca rezultat, pe 1 decembrie, Polonia a primit și alte teritorii, de această dată în nordul Slovaciei, în total 226 km², cu 4.280 de locuitori, din care mai puțin de 0.3% erau etnici poloni. În urma ocupării, la începutul lui octombrie 1938, a regiunilor de frontieră a părții cehe a Cehoslovaciei de către Germania, conform cu Acordul de la München, teritoriile cehoslovace Slovacia și Rutenia Subcarpatică au primit autonomie în cadrul Cehoslovaciei, la 6 octombrie, respectiv 11 octombrie. În
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
profitat de această oportunitate. Această scurtă perioadă de anarhie s-a terminat cu lovitura de stat comunistă din 1948 (vezi Istoria Cehoslovaciei), în urma căreia maghiarii — spre deosebire de germani — și-au reprimit cetățenia cehoslovacă împreună cu toate drepturile. Până în martie 1939, maghiarii și polonii doreau să-și restabilească granița comună istorică dintre țările lor. După Acordul de la München (30 septembrie 1938), ei au colaborat în acest scop. Un pas către acest scop a fost realizat prin Primul Arbitraj de la Viena (2 noiembrie 1938). Până în
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
o chestiune de "onoare ungară," cererea lui Hitler pentru tranzitarea forțelor germane prin Rutenia Carpatică în sud-estul Poloniei, pentru accelerarea cuceririi Poloniei. În schimb, guvernul de la Budapesta a permis guvernului Poloniei și câtorva zeci de mii de soldați și ofițeri poloni să treacă granița în România și Ungaria, și, de acolo, în Franța și Siria pentru a continua operațiunile ca al treilea beligerant aliat ca forță militară după Regatul Unit și Franța. De asemenea, pentru un timp, agenții de informații din
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
organizații. În 1996, a înființat Institutul , un think tank a cărui misiune este susținerea democrației și a guvernelor locale din Polonia și din toată lumea. În 1997 a ajutat la organizarea unui nou partid, Creștin Democrația celei de a Treia Republici Polone; el a susținut și coaliția Acțiunea Electorală Solidaritatea ("Akcja Wyborcza Solidarność"), care a câștigat alegerile legislative din 1997. Liderul real și principalul organizator al partidului era, însă, un nou lider al mișcării sindicale Solidaritatea, Marian Krzaklewski. Wałęsa a candidat din
Lech Wałęsa () [Corola-website/Science/304206_a_305535]
-
Amănuntele permit să se admită că țara voievodului român de peste munți se afla în apropierea Haliciului la est de Carpați. Regiunea a fost reanexată în 1349 de regele polonez Cazimir al III-lea. Cronicarul polonez Długosz pomenește de o expediție polonă în Moldova la 1359 înfrântă într-o pădure din Țara Șipenițului. În 20 ianuarie 1388, Petru al II-lea Mușat în unire cu fratele și coregentul său Roman, împrumută pe socrul său Vladislav (care era în căutarea de fonduri necesare
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
polonez nu au fost returnate niciodată în întregime. Prin victoria de la Codrii Cosminului din 1498, Ștefan își întăreste autoritatea. Polonezii vor tergiversa tratativele și ca urmare în octombrie 1502 trupele domnului Moldovei au pătruns în Pocuția prin locuri neștiute de poloni. Ștefan cel Mare a numit în fruntea administrației provinciei, moldoveni, a preluat veniturile provinciei, a reglementat ridicarea la oaste și în paralel invită partea adversă la tratative. Pocuția a constituit obiect de dispută între Moldova și Polonia pe tot parcursul
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
numeroaselor formațiuni militare poloneze de pe Frontul de Vest și cel de Est, polonezii au contribuit la victoria Aliaților. Forțele Germaniei Naziste au fost obligate să se retragă din Polonia pe măsură ce Armata Roșie înainta, ceea ce a dus la apariția Republicii Populare Polone. Poziția geografică a Poloniei a fost deplasată către vest, iar Polonia a reapărut ca stat-satelit al Uniunii Sovietice. Caracterul multietnic și multicultural s-a pierdut și țara a intrat sub un regim totalitar comunist. Până la sfârșitul anilor 1980, Solidaritatea, o
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
din ce în ce mai dominantă. Legea "Nihil novi" adoptată de "Sejm" (parlamentul) polonez în 1505 a transferat puterea legislativă de la monarh în mâinile "Sejm"ului. Acest eveniment a marcat începutul perioadei denumite „Libertatea de Aur”, în care statul a fost guvernat de nobilimea polonă „liberă și egală”. Reforma protestantă a făcut profunde incursiuni în creștinismul polonez, ceea ce a avut ca rezultat o toleranță religioasă unică la acea vreme în politica europeană. Curentele Renașterii europene au evocat în Polonia Jagiellonă târzie (în timpul regilor Sigismund I
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
împărțire s-au bazat la început pe alianțele polonezilor cu Franța post-revoluționară. Legiunile poloneze ale lui Henryk Dąbrowski au luptat în campaniile franceze din afara Poloniei, în speranța că implicarea lor și contribuția adusă vor avea ca urmare eliberarea patriei lor polone. Imnul național al Poloniei Mazurka lui Dąbrowski a fost compus ca laudă pentru acțiunile acestuia de către Józef Wybicki în 1797. Ducatul Varșoviei, un stat polonez mic și semiindependent, a fost înființat în 1807 de Napoleon Bonaparte, în urma victoriei asupra Prusiei
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]