3,498 matches
-
în lucru, numai de el știute cum să le mai descurce, și un locușor de cca. un metru rezervat mie când îl vizitez. Aici îmi dăruiește ultimul volum tipărit și autografiat - apoi se lasă o tăcere ce cuprinde camera cu porumbeii ce-i gânguresc în balcon. Nici un cuvânt nu poate înlocui clipa măreață a edificării unei noi cărți. Ea este încărcată cu prea multă trudă, cu prea îndelungată urcare pe panta desăvârșirii pentru a mai putea fi evocate. Tăcem în fața unei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
dilatare de forme, de sunete, de culori și de gânduri ce se amestecă toate Într-un vârtej. În acea clipă, se petrece depășirea stării de materie, ce se surpă cu dulce lentoare În altceva. Ați auzit vreodată acel gurluit al porumbeilor sălbatici, ați perceput acea senzuală frecare a sunetelor În aer, ca și cum o planetă trece pe lângă altă planetă și atunci au loc picurări de muzici nemaiauzite În timpanele noastre tocite de uzura efemerității, crăpate de o rumoare viscerală? Sau vi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acest rol de claun. Mă rog, pe mine nu mă deranjează; a devenit un fel de ucenic, un fel de „Învățăcel“ al meu care stă toată ziua În preajma mea cu gura căscată, ca și cum mie mi-ar ieși pe gură numai porumbei de aur, ba chiar mă observ și constat că Îmi face bine că cineva se interesează de persoana mea; este o confirmare că nu sunt atât de searbăd pe cât Îmi par, că statutul meu de retras, de neînțeles poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clădirile pentru logofeți, argați și alți slujitori, cu grajduri, cotețe, hambare... Mai încolo, după vreo sută de pași, venea intrarea principală la casele boierești. Poarta era înaltă și largă, cu trei arcade de zid unite deasupra, într-o cușcă de porumbei. Intrând cu Titu, Grigore îi spuse cu o undă de tristețe: ― Acuma, ai să vezi ce-a fost în stare să facă iubirea! În perspectiva aleii de brazi tineri, castelul nou apărea ca un surâs de femeie frumoasă. Herdelea știa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
șerpuiau printre chioșcuri și ronduri de flori, printre grupuri de copaci speciali și peluze tunse în fiece săptămână. Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sârmă înspre ograda cealaltă, ca să nu pătrundă galițele de acolo. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului, mai cu sfială însă ca în curtea de dincolo, unde se simțeau în largul lor printre orătăniile fără număr. Ocoliră prin dreapta. În spatele castelului, la vreo sută de pași, se afla vechiul conac, vast
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grup că în alte părți oamenii nu se lasă așa călcați în picioare, Trifon Guju răbufni cu glasu-i pătrunzător: ― Aidem, măi oameni, că-i mai mare rușinea să ne tot ciorovăim ca babele! Intrară în ograda argaților. Un stol de porumbei se ridică în văzduh, iar galițele se risipiră speriate. Curtea se umplu. Leonte Bumbu, logofătul, ieși mirat dintr-o odaie în capul gol: ― Da ce-i, de-ați venit tot satul? Răspunseră mai multe glasuri deodată. Logofătul se scărpină în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rondul din fața castelului Trifon Guju îndrăzni să chiuiască gros și prelung, parc-ar fi vrut să-și încerce curajul și să spargă liniștea care-i amorțea pe toți... Cei mai mulți, intrați pe dincolo, prin curtea conacului, erau mai gălăgioși. Dinaintea lor porumbeii se ridicară în văzduh, iar orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. De prin grajduri și acareturi apăreau slujitori și argați de toate felurile, privind cu o curiozitate copilărească sosirea satului, râzând, schimbând glume, parc-ar fi venit la clacă cu lăutari
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ochii în gol, parcă n-ar fi văzut nimic. O patrulă îi opri în dreptul bisericii, alta la cârciumă. La conac trăsura rămase în uliță. Grigore cu Titu și Isbășescu intrară pe jos, pe poarta cea mare cu columbarul. Perechi de porumbei albi se drăgosteau gângurind melancolic. Parcul cu aleile erau răvășite, ca și când ar fi trecut cirezi de vite sălbăticite. Altfel, însă, liniștea era așa de mare, că din uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zălog. De fiecare dată îi descria aleile, pentru a nimeri banca pe care urma să se așeze. Și dacă e ocupată ? E mai retrasă și are speteaza ruptă, n-o bagă nimeni în seamă. Și, mai ales, e acolo un porumbel alb, cu vârfurile aripilor cenușii și coada rotată, parcă ar fi păun, stă mereu într-o margine, nu se ames tecă cu ceilalți, trebuie să-i arunci lui anume, mai aproape. — Uite-l, arătă Cosmina. Porumbelul ăla e preferatul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ales, e acolo un porumbel alb, cu vârfurile aripilor cenușii și coada rotată, parcă ar fi păun, stă mereu într-o margine, nu se ames tecă cu ceilalți, trebuie să-i arunci lui anume, mai aproape. — Uite-l, arătă Cosmina. Porumbelul ăla e preferatul lui tataia. De când nu mai iese din casă, mi-a dat misiunea firimiturilor. Adună toată săptămâna coji uscate, zice că e păcat să arunci pâinea, probabil că tot de la pușcărie i se trage. Pe urmă le face
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
degetelor, le mirosi și, pentru a nu greși, le puse pe vârful limbii. — Să mor io dacă tu nu te fardezi... ! — Ia nu mai muri atât, își întoarse fața Cosmina și se aplecă, pentru a nimeri cu firimiturile chiar în dreptul porumbelului rotat. Papi râse, bătând din palme. — Fată, tu te-ai îndrăgostit ! Cum Cosmina nu reacționă nici vehement, ca altă dată, nici amuzată ca de o glumă, Papi o luă de braț, șoptindu-i : — Cine e ? Îl cunosc ? Cum să-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cunoști ? spuse Cosmina. Nici măcar eu nu-l cunosc... — Te pomenești că te-ai îndrăgostit de vreunul din filme... Așa se întâmplă cu fetele cuminți, o iau razna... Și de când ți s-a năzărit ? Alaltăieri, la club, păreai întreagă la minte... Porumbeii lărgiră cercul, așteptând. Rotatul zbură pe o creangă, ca să privească de acolo. Lumea arăta ca într-o scenă filmată în care, la un semn, figuranții trec dintr-o parte în alta, clătinând din cap și gesticulând, ca și cum ar avea ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luat vederi. Trebuie un declic. Ea o porni pe alee cu un mers legănat, de parcă dansa, chiar făcu o piruetă, dându-și brațele în lături. — Eu vin mereu aici, spuse, întorcându-se cu fața spre el. Dau de mâncare la porumbei. Tataia le pregătește firimiturile din resturi de pâine uscată. Dar ce tot spun eu, tu nu-l cunoști pe tataia. Dar el mă cunoaște pe mine, probabil... spuse, prinzând-o de braț. — Ce vrei să spui ? Bătrânii știu mult mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un zgomot ca un scrâșnet din dinți. Dar, cum știa că bărbatul acela n-ar fi lăsat să i se întâmple ceva rău, desfăcu nodul și privi înăuntru. Zâmbi cu tristețe, erau fărâme de pâine uscată. Uitase cu totul de porumbei. Mai privi o dată în lungul aleii și își flutură mâna, fără să știe prea bine încotro, dar bănuind că el îi va vedea gestul de mulțumire. Lăsă punga în hol ca s-o ia a doua zi dimineață așa cum era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lungul aleii și își flutură mâna, fără să știe prea bine încotro, dar bănuind că el îi va vedea gestul de mulțumire. Lăsă punga în hol ca s-o ia a doua zi dimineață așa cum era, pentru plimbarea în parc. Porumbeii făcură cerc în jurul ei, rotatul rămăsese pe o creangă, așteptând, pentru a se convinge. Iar înainte de a le presăra firimiturile, Cosmina le povesti visul ei, sigură că vor înțelege, pentru că și ea, în visul acela, zbura. Nu avea aripi, plutea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki. Se prinse cu mâinile de balustradă, dar, când să-și facă vânt, pentru a-și relua, orice-ar fi, plutirea, văzu că pe balustradă înainta, ca un dansator pe sârmă, maestrul. Porumbelul cu coada rotată îi ședea pe umăr. Păstrându-și echilibrul într-un mod neverosimil, maestrul îndemna pasărea să zboare. Porumbelul se roti în cercuri largi, venind atât de aproape, încât fata își acoperi obrajii cu mâinile. Visul rămase încremenit, coborî
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vânt, pentru a-și relua, orice-ar fi, plutirea, văzu că pe balustradă înainta, ca un dansator pe sârmă, maestrul. Porumbelul cu coada rotată îi ședea pe umăr. Păstrându-și echilibrul într-un mod neverosimil, maestrul îndemna pasărea să zboare. Porumbelul se roti în cercuri largi, venind atât de aproape, încât fata își acoperi obrajii cu mâinile. Visul rămase încremenit, coborî, în șirul celorlalte imagini, pe dagherotip. Și atunci Cosmina, înfundându-și mâna în punga cu firimituri, scoase câteva pentru a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de aproape, încât fata își acoperi obrajii cu mâinile. Visul rămase încremenit, coborî, în șirul celorlalte imagini, pe dagherotip. Și atunci Cosmina, înfundându-și mâna în punga cu firimituri, scoase câteva pentru a le arunca până la rădăcina copacului, ca să ademenească porumbelul rotat. Dar în locul acela, rezemat de trunchi, aștepta Iacob al lui Zevedei. — Nu, clătină din cap Cosmina. Nu poți fi tu. Tataia n-ar fi permis una ca asta ! — Am fost la înmormântare, spuse el. Am stat deoparte, n-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era chiar viața mea, înțelegi ? Pe urmă s-a întâm plat ce s-a întâmplat și fiecare dintre noi a redevenit cel dinainte. Adică tu ai redevenit, pentru mine o să fie mai greu. Cosmina începu din nou să arunce firimituri, porumbeii strânseră cercul. Dă-mi și mie câteva, ceru el. — Nu, destul cu maimuțărelile... — Nu pricep. Ce vrei să spui, de fapt ? — Anul dragonului, Beigbeder, concertul lui Penderecki. Erau ale mele și le-ai folosit fără să ai dreptul... De unde ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar fata îl luă de braț și îl sili să ia loc. El se afundă în moliciunea pernelor, își sprijini capul de spătar și închise ochii. — Simți ? întrebă ea. Filip, fără să deschidă ochii, încuviință. Cosmina se duse la fereastră, porumbelul nu era acolo. — Știi cum e jocul de-a cuvintele vechi ? Imaginează-ți cum s-ar face o piramidă. Lucrătorii își dau pietrele unul altuia, până la cel care le pune în vârf. Purtate din mână în mână, cărămizile se încălzesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
foșnetul aripilor care se strânseră lângă el, pe balustradă. Orașul se întindea până departe, ici-colo licăreau lumini. Fiul omului întinse brațele cu palmele în sus și închise ochii, așteptând ca, arcuindu-se, tatăl cerului să-și așeze căușul palmelor deasupra. Porumbelul rotat își întinse aripile și-și strânse ghearele pe bara de fier, gata să se cuibărească ori gata să zboare. Orașul încă dormea. Nu era nimeni să-i răs pundă. Cu toate acestea, el spuse, cu o voce care se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
costat cinci ani, se strâmbă Pârnaie. Tot mergând și vorbind, simțiră, dintr-odată, că icnelile lui Iadeș, însoțite de zăngănitul de fiare, rămăseseră în urmă. Omul, cu fesul îndesat până la sprâncene, stătea în patru labe, uitându-se nătâng la un porumbel. Pasărea țopăi pe loc, până ce se hotărî să rămână nemișcată. Iadeș scoase câteva semințe și i le întinse, în căușul palmei. Pasărea ciuguli, după o scurtă ezitare. — Să moară mama, se minună Iadeș, dacă pasărea asta e chiar pasărea asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care mușteriii dispăruseră și locul, în jurul pictorului, se golise. Piața Mare nu mai arăta ca altădată, negustorii își strânseseră tarabele și, odată cu ele, plecaseră și ciurdele de gură-cască, perechile nu se mai plimbau de-a lungul și de-a latul, porumbeii căutau, zadarnic, printre lespezi, boabe căzute din prefirările de altădată, clovnii își șterseseră fardurile care le desenau guri arcuite și triste și constatară că, sub farduri, gurile le rămân la fel de triste. Locuitorii se temeau și preferau să rămână închiși în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
giumbușlucuri. Majoritatea sunt păsări exotice și au nume caraghioase, precum Învățatul, Poetul, Doctorul sau Preotul Tang. Acelea care execută ceea ce sunt învățate, primesc drept răsplată greieri și viermi. Cele care nu execută sunt lăsate să rabde de foame. Sunt și porumbei. Aceștia sunt totți de culoare albă și li se dă voie să zboare nestingheriți. Ocupația preferată a lui An-te-hai e dresarea porumbeilor. Leagă fluiere și clopoței de picioarele păsărilor și le dă drumul să plece. Ele se rotesc în cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
primesc drept răsplată greieri și viermi. Cele care nu execută sunt lăsate să rabde de foame. Sunt și porumbei. Aceștia sunt totți de culoare albă și li se dă voie să zboare nestingheriți. Ocupația preferată a lui An-te-hai e dresarea porumbeilor. Leagă fluiere și clopoței de picioarele păsărilor și le dă drumul să plece. Ele se rotesc în cercuri deasupra palatului meu, învăluindu-l sunete minunate. Când e vânt puternic, sunetele mă fac să mă gândesc la muzică străveche. Există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]