3,622 matches
-
rândurile comuniștilor, și-au manifestat amărăciunea de a nu fi reușit să schimbe societatea și viața politică într-atât pe cât ar fi dorit (Claude Bourdet, Henry Frenay). În perticular, Rezistența a fost puternic divizată asupra soartei partidelor politice în perioada postbelică. Emmanuel d' Astier de la Vigerie și Henri Frenay și alți lideri ai luptei de eliberare doreau scena politică să fie dominată de un mare „partid al Rezistenței”, care să înlocuiască vechile partide compromise. Ei considerau că partidele politice s-au
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
ducă la autoritarism și antiparlamentarism, caracteristici ale regimului-marionetă de la Vichy din deceniul al patrulea. Pe de altă parte, în ciuda faptului că luptătorii Rezistenței au avut o influență politică remarcabilă, iar mulți dintre ei au avut cariere publice strălucite în perioada postbelică, Rezistența ca un tot nu a reușit să supraviețuiască sub o formă politică organizată.. Elementele politice și militare ale Rezistenței pot fi într-o oarecare măsură separate. De fapt, pot fi sesizate două aspecte ale activității Rezistenței în Franța în timpul
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
din Anglia s-a unit cu cea similară din Africa de nord. În acel moment a fost creat un guvern în exil temporar numit "Comité français de libération nationale" (Comitetul francez de eliberarea națională) cu sediul la Alger. În perioada postbelică, pentru a pune capăt disputelor cu privire la moștenirea Franței Libere, guvernul de la Paris a emis o definiție oficială a termenului. Prin „"instruction ministérielle du 29 juillet 1953" (instrucțiunile ministeriale din 29 iulie 1945)”, doar cei care au luptat în tabăra Aliaților
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
pe la prânz. Generalul Brian Horrocks a pretins că a avut nevoie de această amânare pentru a-și pune în ordine trupele zdruncinate după luptele pentru cucerirea orașului. Aceasta a fost o decizie controversată, care a fost cercetată critic în anii postbelici. O jumate din divizie trebuia să fie detașată pentru sprijinirea Diviziei a 82-a aeropurtate, în condițiile în care germanii încercau să izoleze avantgarda de restul trupelor aliate. Restul trupelor rămase erau în criză de combustibil și erau epuizate după
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
unei ofensive puternice în regiune - bătălia de pe Bulge. Planificarea Operațiunii Market Garden este o problemă controversată pentru mai multe motive. Operațiunea a fost un rezultat al dezbaterilor strategice la cel mai înalt nivel al comandamentului aliat din Europa. Numeroase analize postbelice au demonstrat că în 1944 nu au fost luate în calcul nicio alternativă de rezervă. Unul dintre aspectele controversate ale planurilor aliate a fost acela că toate podurile importante trebuiau cucerite și apărate cu succes pentru ca să fie asigurată victoria. Aruncarea
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
fost împărțite în patu zone de ocupație, după cum se stabilise mai înainte la Conferința de la Potsdam. Cu permisiunea forțelor sovietice, a fost înființat un guvern provizoriu la Viena pe 29 aprilie și s-au organizat primele alegeri legislative din perioada postbelica pe 25 noiembrie 1945. Karl Renner a fost ales primul Cancelar al Austriei postbelice, funcție pe care a îndeplinit-o până la sfârșitul anului 1945, când a devenit primul președinte al celei de-a doua repubici austriece. Pe 15 mai 1955
Zonele aliate de ocupație din Austria () [Corola-website/Science/309995_a_311324]
-
de la Potsdam. Cu permisiunea forțelor sovietice, a fost înființat un guvern provizoriu la Viena pe 29 aprilie și s-au organizat primele alegeri legislative din perioada postbelica pe 25 noiembrie 1945. Karl Renner a fost ales primul Cancelar al Austriei postbelice, funcție pe care a îndeplinit-o până la sfârșitul anului 1945, când a devenit primul președinte al celei de-a doua repubici austriece. Pe 15 mai 1955, a fost semant Tratatul de stat austriac, restabilind în mod oficial independența și suveranitatea
Zonele aliate de ocupație din Austria () [Corola-website/Science/309995_a_311324]
-
șvab. În 1969 Franz Liebhard a vorbit în public despre "colegul " său Robert Reiter. Prin aceasta voia să arate ruptura între cele două etape ale vieții sale, trecerea de la poeziile de avangardă semnate Robert Reiter, înaite de război, la poetica postbelică cu formă și ritm clasice, semnate Franz Liebhard. Cazul său pare a fi unic în istoria literaturii, o adevărată trinitate, Reiter Róbert, Robert Reiter și Franz Liebhard. Este tatăl jurnalistei Helga Reiter-Ciulei. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
45. În acest sens, putem constata că motivul principal al operațiunilor sus-numite ținea de eliminarea unor potențiali sau prezumtivi dușmani ai puterii sovietice în condițiile în care posibilitatea izbucnirii unui război de lungă durată cu Germania era iminentă. În perioada postbelică, după cum vom vedea, arestările, deportările și execuțiile sumare vor fi justificate, din punctul de vedere al autorităților sovietice, de necesitatea consolidării regimului comunist în regiunile nou achiziționate. Mai exact, era vorba de pedepsirea celor care au colaborat cu „ocupanții” și
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
să contribuie la efortul de război. Matsushita a fabricat diferite produse pentru armată și a asamblat avioane de luptă în uzinele sale. La scurtă vreme după terminarea războiului, în 1945, a fost înființat Institutul PHP (Pace, Fericire, Prosperitate). În Japonia postbelică, companiei i-au fost impuse restricții severe de către aliați, măsură care a afectat de fapt toate întreprinderile japoneze. Matsushita s-a aflat în pericolul de a fi demis din funcția de președinte, dar a fost salvat de o petiție semnată
Konosuke Matsushita () [Corola-website/Science/309090_a_310419]
-
irodalomtudományi közlemények” (Studii și cercetări de lingvistică și istorie literară). Începând din 15 iunie 2014, este editată și revista „Dacoromania litteraria” în format on-line. Principalele direcții de cercetare - lexicografia și dialectologia - inaugurate de Sextil Pușcariu au fost continuate în perioada postbelică. În colaborare cu Institutul de Lingvistică din București, colectivul clujean va elabora, începând din 1952, "Dicționarul limbii române literare contemporane", apărut, în patru volume, între 1955-1957, sub conducerea lui Dimitrie Macrea. În deceniul al șaselea este reluat "Dicționarul limbii române
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
la editarea "Bibliei de la Blaj" (lucrare distinsă în 2000 cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), precum și a "Bibliei" lui Petru Pavel Aron, ambele în colaborare cu Institutul de Istorie „G. Bariț” din Cluj-Napoca. Istoria literară s-a constituit, în anii postbelici, ca o coordonată de prim rang a studiilor umaniste clujene, adăugându-se, la modul instituționalizat, celei lingvistice. Ea se înscrie, astfel, în prelungirea cercetărilor anterioare întreprinse de istoricii literari Dimitrie Popovici, Ion Breazu, Gheorghe Bogdan-Duică, Petre Grimm, Ion Chinezu, Iosif
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
Moromeții este un roman de Marin Preda apărut în două volume la "Editura de Stat pentru Literatură și Artă", în 1955 și în 1967, consacrându-l pe autor printre numele literaturii postbelice. Un roman de tip frescă socială, opera ilustrează viața rurală în perioada interbelică și postbelică. Pe parcursul a o mie de pagini și aproximativ douăzeci de ani, autorul ilustrează dezagregarea lentă a nucleului social rural, familia patriarhală, și distrugerea spiritului țărănesc
Moromeții (roman) () [Corola-website/Science/309271_a_310600]
-
Preda apărut în două volume la "Editura de Stat pentru Literatură și Artă", în 1955 și în 1967, consacrându-l pe autor printre numele literaturii postbelice. Un roman de tip frescă socială, opera ilustrează viața rurală în perioada interbelică și postbelică. Pe parcursul a o mie de pagini și aproximativ douăzeci de ani, autorul ilustrează dezagregarea lentă a nucleului social rural, familia patriarhală, și distrugerea spiritului țărănesc. Marin Preda a trebuit să-și taie toate punțile de întoarcere spre țărănie și spre
Moromeții (roman) () [Corola-website/Science/309271_a_310600]
-
pe motive de etică). Planurile lor nu au reușit niciodată să surmonteze problema uriașei popularități a lui Hitler în rândurile populație germane. Acești opozanți și-au ocupat timpul mai degrabă cu dezbateri filozofice sau cu construirea unor planuri pentru Germania postbelică. Cert este că pentru următorii doi ani de după înfrângerea Franței, ei nu au inițiat nicio acțiune practică de rezistență. În martie 1941, Hitler a dezvăluit planurile sale pentru un „război de anihilare” împotriva Uniunii Sovietice în fața unei audiențe formate din
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
cu Smaranda Vultur), Editura Marineasa, Timișoara, 2006. Ion Monoran, "Eu însumi", Cartea Românească, București, 2009 (în colaborare cu Daniel Vighi). Chef cu femei urâte. Cele mai bune povestiri 1995-1996", antologie de Dan-Silviu Boerescu, Editura Alfa, București, 1997. "Experimentul literar românesc postbelic", volum semnat de Monica Spiridon, Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Crăciun, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. "Romanian Fiction of the '80s and '90s. A Concise Antology", Paralela 45, Pitești, 1999. Ilie Rad (coordonator), "Jurnalismul cultural în actualitate", Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2005
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
la naționala României în 1947 pentru participarea la Campionatul Balcanic și al Europei Centrale. Ferar a însemnat pentru Fărmați începutul unei glorioase activități fotbalistice, în 1947 părăsind echipa pentru a continua timp de 15 ani la UTA. În prima ediție postbelică (1946-1947) a campionatului divizionar A, apare sub numele de Ferar, la lot adăugându-se: Boldiszar, Fărmați, Börzsei, Fuezer, Vaczi, Fernbach. Sezonul a fost încheiat pe locul 6 cu 30 de puncte, la 3 puncte de locul 2. În 1948 echipa
Ferar Cluj () [Corola-website/Science/310632_a_311961]
-
între „batalioanele de securitate” și ELAS până la retragerea germanilor în octombrie 1944. În martie 1944, EAM a stabilit un guvern rival al Greciei Libere - Comitetul Politic de Eliberare Națională, vizând în mod clar un rol de primă importanță în Grecia postbelică. ELAS a făcut o mișcare care avea să se dovedească fatală pe termen lung: pe 17 aprilie 1944, în lunea Paștelui, a atacat și distrus Rgimentul 5/42 al EKKA. Colonelul Psarros a fost capturat și mai apoi executat alături de
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
care ne-au obișnuit Nicolae Grigorescu și epigonii acestuia. Acuratețea detaliilor, energia latentă a primului plan și cea dinamică din segmentul imagistic median, sobrietatea mijloacelor de expresie se revendică - indubitabil - din creația rurală a lui Camil Ressu, anunțând prodigiosul exercițiu postbelic al lui Corneliu Baba. „Dialogul” existent în planul apropiat surprinde iarăși constante confirmate de marea carte a înțelepciunii biblice: pe de o parte veghea feminină, marcată de conștiința sacr ificiului asumat și de o duioșie abia reținută (configurând o Evă
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
persoanele deportate de autoritățile sovietice în 1941 și victimele Holocaustului. La Conferința de la Ialta, SUA și Regatul Unit, aliații URSS în războiul împotriva Germaniei Naziste, au recunoscut ocuparea de facto a celor trei state baltice de către sovietici, dar, în perioada postbelică, atât americanii și britanicii cât și celelalte democrații occidentale nu au recunoscut de jure ocupația URSS a Estoniei, Lituaniei și Letoniei. Ca urmare, democrațiile occidentale au recunoscut diplomații estoni, letoni și lituanieni care continuau să funcționeze în numeroase state în numele
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
echipă de prestigiu, cu jucători cunoscuți, în special „Wor Jackie” Milburn și Bobby „Dazzler” Mitchell. Un vechi luptător s-a întors la echipă pentru a o revitaliza, anume Joe Harvey, care fusese căpitanul echipei în perioada de succese din epoca postbelică. Împreună cu Stan Seymour a condus-o pe Newcastle United spre câștigarea Second Division, în 1965. Newcastle a devenit apoi o echipă imprevizibilă, lipsită de consistență, care era capabilă să învingă cele mai bune echipe din campionat, dar se împiedica de
Newcastle United FC () [Corola-website/Science/309952_a_311281]
-
Kure. În perioada cu cea mai numeroasă prezență a militarilor BCOF, au fost deplasați peste 40.000 de soldați în insule. Începând din 1947, efectivele militarilor BCOF au început să se reducă, pentru ca, în 1951, prezența lor să înceteze. Constituția postbelică, adoptată sub supravegherea aliaților, a inclus o „clauză a păcii” (Articolul 9 al Constituției Japoniei), prin care se renunța la război și se interzicea menținerea unei forțe militare. Această prevedere a fost gândită pentru a împiedica Japonia să redevină o
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
Comunist Japonez, s-au reînființat rapid, un proces asemănător având loc și în cazul partidelor conservatoare. Au repărut mai vechile partide Seiyukai și Rikken Minseito, rebotezate ca Partidul Liberal Japonez (Nihon Jiyuto), respectiv Particul Progresist Japonez (Nihon Shimpoto). Primele alegeri postbelice au avut loc în 1946, cu participarea pentru prima dată la procesul electoral a femeilor. Premier al Japoniei a devenit vicepreședintele Partidului Liberal Yoshida Shigeru (1878-1967). Pentru alegerile din 1947, forțele anti-Yoshida au părăsit Partidul Liberal și s-au alăturat
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
la nivel național. În cadrul birocrației, epurarea a fost neînsemantă încă de la început. În sectorul economic, epurarea a avut un efect mediu, afectând mai puțin de 1.600 de indivizi din aproape patru sute de companii. După aprecierile istoricului american, coridoarele politicii postbelice nipone sunt înțesate cu oamenii cărora li s-au recunoscut talentele în timpul războiului, și ale căror talente sunt prețuite în cel mai înalt mod în „noua” Japonie. Ocupația americană, și mai apoi prezența trupelor SUA în Japonia, au asigurat stabilitatea
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
un inel. Se purta atârnat pe partea stângă a pieptului. Atunci când ofițerii purtau pe piept și alte decorații, Ordinul Mihai Viteazul era dispus primul din stânga. Pentru fapte de arme legate de participarea României la Primul Război Mondial și operațiilor militare postbelice au fost decorați un număr de 78 de ofițeri străini și 315 ofițeri români, unii dintre aceștia fiind decorați de mai multe ori. Totodată, au fost decorate drapelele de luptă a 39 de regimente. Repartiția ofițerilor decorați pe cele trei
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” () [Corola-website/Science/309348_a_310677]