4,565 matches
-
University of Michigan Press, Ann Arbor, 2010. Toje, Asle, America, The E.U., and Strategic Culture: Renegotiating The Transatlantic Bargain, Routledge, Londra și NewYork, 2008. Tomlinson, John, Cultural Imperialism: A Critical Introduction, Pinter, Londra, 1991. Toth, Josh, The Passing of Postmodernism: A Spectroanalysis of the Contemporary, The State University of New York, New York, 2010. Trachtenberg, Marc (ed.), Between Empire and Alliance: America and Europe during the Cold War, Rowman and Littlefield Publishers, Inc., Lanham, MA, 2003. Traub, James, "Is (His) Biography (Our
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Elena Croitoru • Dicționar de genetică literară, Bogdan S. Pârvu (coord.) • Dicționar. Scriitori canonici români, George Bădărău • Dicționar de scriitori nord-americani, Sorin Pârvu (coord.) • Dicționar de istorie și politică europeană (1945-1995), Derek Urwin • Dicționar de naratologie, Gerald A. Prince • Dicționar de postmodernism, Sorin Pârvu (coord.) • Dicționar englez-român, Petru Iamandi • Dicționar englez-român al Bibliei autorizate. Geneza (facerea) sau întâia carte a lui Moise, Mihai Stroe • Dicționar englez-român de termeni economici și juridici, Areta Voroniuc • Dicționar englez-român de termeni folosiți în afaceri, Ioan-Lucian Popa
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Reproducere Salvador Dali COPERTA COLECȚIEI: FLORENTINA VRĂBIUȚĂ VOLUM EDITAT CU SPRIJINUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ (c) Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA Theodor CODREANU TRANSMODERNISMUL EDITURA JUNIMEA, IAȘI, 2005 I. NOUL ANTROPOCENTRISM 1. Ce putem alege. Unul dintre ultimii teoreticieni ai postmodernismului de la noi, poetul Daniel Corbu, își încheia cartea dedicată temei, în spiritul unei democrații culturale, cu invitația alegerii între modernism și postmodernism: "Cum postmodernismul coexistă în acest moment cu modernismul din care își trage sevele și cu care se află
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
CODREANU TRANSMODERNISMUL EDITURA JUNIMEA, IAȘI, 2005 I. NOUL ANTROPOCENTRISM 1. Ce putem alege. Unul dintre ultimii teoreticieni ai postmodernismului de la noi, poetul Daniel Corbu, își încheia cartea dedicată temei, în spiritul unei democrații culturale, cu invitația alegerii între modernism și postmodernism: "Cum postmodernismul coexistă în acest moment cu modernismul din care își trage sevele și cu care se află, cum e normal, în contradicție, "omul recent" mai poate alege: Pelicanul sau Babița?!"1 Decizie extrem de înțeleaptă, care, totuși, îndeamnă, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
EDITURA JUNIMEA, IAȘI, 2005 I. NOUL ANTROPOCENTRISM 1. Ce putem alege. Unul dintre ultimii teoreticieni ai postmodernismului de la noi, poetul Daniel Corbu, își încheia cartea dedicată temei, în spiritul unei democrații culturale, cu invitația alegerii între modernism și postmodernism: "Cum postmodernismul coexistă în acest moment cu modernismul din care își trage sevele și cu care se află, cum e normal, în contradicție, "omul recent" mai poate alege: Pelicanul sau Babița?!"1 Decizie extrem de înțeleaptă, care, totuși, îndeamnă, mai degrabă, ținând cont
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
încât alegerea să aibă sens. Din acest punct de vedere, Urmuz, în plină avangardă, era mai "postmodernist" decât contemporanii noștri, căci el avea conștiința absurdului, deci și a unui absurd al alegerii. Și dacă avangardistul Urmuz poate avea amestec în postmodernismul de azi, Daniel Corbu ne invită, de fapt, să alegem deopotrivă între avangarde, modernism și postmodernism, Pelicanul și Babița fiind aglutinabile în aceeași paradigmă culturală, căreia un Alexandru Mușina 2, de exemplu, ia zis modernism, tocmai spre a evita disjungeri
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
postmodernist" decât contemporanii noștri, căci el avea conștiința absurdului, deci și a unui absurd al alegerii. Și dacă avangardistul Urmuz poate avea amestec în postmodernismul de azi, Daniel Corbu ne invită, de fapt, să alegem deopotrivă între avangarde, modernism și postmodernism, Pelicanul și Babița fiind aglutinabile în aceeași paradigmă culturală, căreia un Alexandru Mușina 2, de exemplu, ia zis modernism, tocmai spre a evita disjungeri precare. Așa sar legitima și curiozitatea că, pe teren românesc, postmodernismul optzecist și nouăzecist s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
deopotrivă între avangarde, modernism și postmodernism, Pelicanul și Babița fiind aglutinabile în aceeași paradigmă culturală, căreia un Alexandru Mușina 2, de exemplu, ia zis modernism, tocmai spre a evita disjungeri precare. Așa sar legitima și curiozitatea că, pe teren românesc, postmodernismul optzecist și nouăzecist s-a manifestat, în realitate, ca o neoavangardă de o factură aparte. Totuși, apariția postmodernismului este cotată de cei mai mulți doctrinari ca fiind o nouă paradigmă culturală, delimitabilă net nu numai de avangarde, dar și de modernism. "Experierea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Mușina 2, de exemplu, ia zis modernism, tocmai spre a evita disjungeri precare. Așa sar legitima și curiozitatea că, pe teren românesc, postmodernismul optzecist și nouăzecist s-a manifestat, în realitate, ca o neoavangardă de o factură aparte. Totuși, apariția postmodernismului este cotată de cei mai mulți doctrinari ca fiind o nouă paradigmă culturală, delimitabilă net nu numai de avangarde, dar și de modernism. "Experierea" neoavangardistă a postmodernismului românesc pare cu atât mai contrariantă, cu cât postmodernismul a fost perceput de către teoreticienii occidentali
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nouăzecist s-a manifestat, în realitate, ca o neoavangardă de o factură aparte. Totuși, apariția postmodernismului este cotată de cei mai mulți doctrinari ca fiind o nouă paradigmă culturală, delimitabilă net nu numai de avangarde, dar și de modernism. "Experierea" neoavangardistă a postmodernismului românesc pare cu atât mai contrariantă, cu cât postmodernismul a fost perceput de către teoreticienii occidentali ca un abandon al tuturor avangardelor. Jean François Lyotard, citat, de altfel, și de Daniel Corbu, o spune pe șleau: Se știe că în domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de o factură aparte. Totuși, apariția postmodernismului este cotată de cei mai mulți doctrinari ca fiind o nouă paradigmă culturală, delimitabilă net nu numai de avangarde, dar și de modernism. "Experierea" neoavangardistă a postmodernismului românesc pare cu atât mai contrariantă, cu cât postmodernismul a fost perceput de către teoreticienii occidentali ca un abandon al tuturor avangardelor. Jean François Lyotard, citat, de altfel, și de Daniel Corbu, o spune pe șleau: Se știe că în domeniul artelor, de exemplu, și mai precis în cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
S-a convenit, ca să spunem așa, să se surâdă sau să se râdă de avangarde, ce sunt considerate drept expresii ale unei modernități perimate"3. Dubla lepădare de avangarde (prima s-a produs cu modernismul) s-a extins și la postmodernismul literar, ca extremă a modernismului, deci mai "perimată" decât modernismul însuși. Or, dacă Liviu Petrescu are dreptate că postmodernismul generației 80 nu este un fenomen de imitație, deci de simplă sincronizare cu cel anglo-saxon, ci o dezvoltare organică, pe teren
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
expresii ale unei modernități perimate"3. Dubla lepădare de avangarde (prima s-a produs cu modernismul) s-a extins și la postmodernismul literar, ca extremă a modernismului, deci mai "perimată" decât modernismul însuși. Or, dacă Liviu Petrescu are dreptate că postmodernismul generației 80 nu este un fenomen de imitație, deci de simplă sincronizare cu cel anglo-saxon, ci o dezvoltare organică, pe teren național, atunci trebuie să căutăm în ce constă nota particulară a optzecismului. Iată ce zice temeinicul cunoscător al chestiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de simplă sincronizare cu cel anglo-saxon, ci o dezvoltare organică, pe teren național, atunci trebuie să căutăm în ce constă nota particulară a optzecismului. Iată ce zice temeinicul cunoscător al chestiunii: Ceea ce s-ar mai cuveni subliniat..., este faptul că postmodernismul literar românesc nu trebuie văzut ca un fenomen de <<mimetism>> cultural; fiindcă, ceea ce este cu deosebire evident, mai cu seamă în cazul scriitorilor <<optzeciști>>, este efortul lor de a oferi nu un model cosmopolit al postmodernismului, ci unul organic, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
subliniat..., este faptul că postmodernismul literar românesc nu trebuie văzut ca un fenomen de <<mimetism>> cultural; fiindcă, ceea ce este cu deosebire evident, mai cu seamă în cazul scriitorilor <<optzeciști>>, este efortul lor de a oferi nu un model cosmopolit al postmodernismului, ci unul organic, ce să se afle, adică, în concordanță cu anumite tradiții literare și linii de evoluție din literatura română"4. Într-adevăr, există note particulare ale postmodernismului românesc sub mai multe aspecte. Unul e că intertextualitatea parodică vizează
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este efortul lor de a oferi nu un model cosmopolit al postmodernismului, ci unul organic, ce să se afle, adică, în concordanță cu anumite tradiții literare și linii de evoluție din literatura română"4. Într-adevăr, există note particulare ale postmodernismului românesc sub mai multe aspecte. Unul e că intertextualitatea parodică vizează cu precădere texte poetice din literatura națională, optzeciștii descoperindu-și ca principali precursori pe Bacovia (poeții) și pe Caragiale (prozatorii), nemaivorbind de înaintemergători mai recenți, cum ar fi grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
apărut în literatură ca "desantiști", iar desantismul ține de spiritul avangardei, nicicum de toleranța și detașarea pluralismului cultural, pe care, în schimb, le propovăduiesc în teorie. Iată de ce, împreună cu Lyotard, putem fi îndreptățiți să surâdem și să râdem și de postmodernism, dacă ne-o îngăduim cu avangarda clasică. Cel puțin de cel românesc, fiindcă cel occidental a intrat deja în adormire, recunoscându-și, indirect, vagi apucături neoavangardiste. Iar dacă e să revin la îndemnul lui Daniel Corbu privitor la alegerea între
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care trimite atât la ontologic, cât și la epistemologic. De la Nietzsche, considerat strămoșul postmodernității filosofice, și până la Vattimo sau Lyotard, toate se-nvârt în jurul transcendenței, discursurile contestatare rostogolindu-se în două valuri masive, corespunzând, în linii generale, cu modernismul și postmodernismul. 2. Noul antropocentrism postmodern. Când spun că maniera este fațada nimicului, nu mă refer la manierismul teoretizat de un Hocke, fiindcă acesta, la marii poeți barochiști, nu este manieră. La Góngora, de pildă, e stil. Firește, se poate discuta despre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-și-o simbolismul târziu al lui Mallarmé. Hugo Friedrich vizează tocmai această schimbare de paradigmă în poezie, a treia în istoria poeziei, după observațiile lui Alexandru Mușina, care-și ia măsuri de precauție de a nu distinge între modernism și postmodernism două paradigme diferite, la răscruce de ere. Disjungerile, câte sunt, se vădesc în interiorul modernismului, vorbindu-se de stadii ale acestuia, de la cel timpuriu la modernismul înalt interbelic și până la modernismul târziu postbelic, cel din urmă fiind codificat ca postmodernism. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și postmodernism două paradigme diferite, la răscruce de ere. Disjungerile, câte sunt, se vădesc în interiorul modernismului, vorbindu-se de stadii ale acestuia, de la cel timpuriu la modernismul înalt interbelic și până la modernismul târziu postbelic, cel din urmă fiind codificat ca postmodernism. Dar Alexandru Mușina procedează, totuși, ca un tipic teoretician postmodernist când se raportează la transcendență. El interpretează, de exemplu, conceptul de transcendență goală ca fiind neantizarea transcendenței înseși, eliminarea ei din paradigma artei moderne. Încât omul modern nu mai are
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Sau cum spune Wallace Stevens: "după ce am abandonat credința în dumnezeu, poezia este acea esență care îl înlocuiește în salvarea vieții". Paul Valéry credea că poezia are menirea de a lua locul lăsat liber de religie, o eroare pe care postmodernismul a găsit de cuviință că poate s-o elimine prin abandonarea definitivă a sacrului, a oricărui fel de transcendență. Nici nihilismul lui Nietzsche nu e unul de factură postmodernistă, căci, decretând "moartea lui Dumnezeu", filosoful german nu ajungea până la moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
iluzionându-se că poți regândi Ființa fără Dumnezeu. Părăsise, într-adevăr, filosofia creștină, dar pe cea occidentală. Astfel de observații a putut face Blaga asupra lui Nietzsche. Așadar, transcendența goală din modernism nu înseamnă eliminarea oricărei transcendențe. Or, adepții autonomiei postmodernismului față de modernism interpretează din acest unghi afirmația lui Jürgen Habermas că modernismul a rămas un proiect neîncheiat, iar elementul ontologic decisiv al încheierii ca postmodernism devine abandonul total al oricărei transcendențe. Cu această premisă se poate vorbi de o "încheiere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Nietzsche. Așadar, transcendența goală din modernism nu înseamnă eliminarea oricărei transcendențe. Or, adepții autonomiei postmodernismului față de modernism interpretează din acest unghi afirmația lui Jürgen Habermas că modernismul a rămas un proiect neîncheiat, iar elementul ontologic decisiv al încheierii ca postmodernism devine abandonul total al oricărei transcendențe. Cu această premisă se poate vorbi de o "încheiere" a proiectului modernist și de inaugurarea unei noi paradigme, în care ființa ca Dasein nu mai are nevoie de nici un fel de transcendență pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
modernist și de inaugurarea unei noi paradigme, în care ființa ca Dasein nu mai are nevoie de nici un fel de transcendență pentru a se susține. Altfel spus, lumea centrată pe om își este suficientă sieși, fără "ipoteza" sprijinului în Dumnezeu. Postmodernismul se desparte aici definitiv de tradiționalism și de modernism, asumându-și nașterea unui nou antropocentrism. Ce-i drept, un Alexandru Mușina, adept al existenței unei unice paradigme, o constată pentru modernism: "Desacralizarea lumii antrenează și descentrarea ei: atât în dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
am mai spus, din afara omului înlăuntrul său: omul devine centrul spațial, iar trăirile sale, clipa, devin centrul temporal. O sarcină mult prea dificilă pentru omul concret"11. Cu toate acestea, cei mai mulți teoreticieni ai postmodernității rezervă, nu fără temei, noua Kehre postmodernismului. Un sintetizator ca Liviu Petrescu identifică revoluția poetică optzecistă tocmai în asimilarea acestui "nou antropocentrism": Această poezie, postmodernistă, aș îndrăzni să o caracterizez ca pe o poezie a noului antropocentrism. Trăsăturile ei esențiale mi se par a fi simplificând mult
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]