3,550 matches
-
stepă, Bob mic (gen epitaf). Poema cea mai lungă este Rânduiala (12 catrene). La pagina 58, din cele două strofe nu putea lipsi zgura unor clișee de tipul „duioasele cărări” sau „aduceri aminte”, după cum, în altă parte, întâlnim sămănătoristele/ poporanistele „poteci de dor”. Riscurile și provocările asumate au rămas aceleași pe care le semnalam și în urmă cu patru sau doi ani: exuberanța juvenilă, visătoria adolescentină, uneori chiar verbiajul nonșalant, neliniștea în veșminte de voioșie roz-violet și agitație candidă, contagioasă. Dar
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
al văii, care în prezent se face prin vad. Trupul IX - „Silești” cuprinde 2 gospodării situate pe un platou pe malul stâng al văii, cu o diferență de nivel de cca. 200m. Accesul la acest trup se face doar pe poteca de picior datorită pantelor foarte abrupte, accesul pt. autovehicule „de teren” există doar dinspre cătunul Vlădești - comuna Râmeț. Trupul X - „Valea Șișcanei” este situat în partea superioară a pârâului cu același nume, cuprinde doar 2 gospodării, accesul se face destul de
Fața Pietrii, Alba () [Corola-website/Science/300239_a_301568]
-
pante accentuate pe terasa râului. Din cauza degradării sale în timpul anotimpului rece sau în urma ploilor abundente circulația autoturismelor este mult îngreunată punând chiar problema sistării circulației autobuselor. DC 75 - are un volum al traficului mult mai mic comparativ cu DC 78. Potecile - asigură circulația pietonală atât în vatra satului cât și în hotar. Cele din vatra mai importante sunt: cea care duce la „Moară”, spre casa Dreger - casa de copii și secția cooperativei meșteșugărești „Tehnometal” și potecile dea-lungul văii. Un mare incovenient
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
mic comparativ cu DC 78. Potecile - asigură circulația pietonală atât în vatra satului cât și în hotar. Cele din vatra mai importante sunt: cea care duce la „Moară”, spre casa Dreger - casa de copii și secția cooperativei meșteșugărești „Tehnometal” și potecile dea-lungul văii. Un mare incovenient la ora actuală este faptul că legătura între cele două trupuri ale vetrei se face doar prin două poduri de ciment al treilea este în construcție acum pe strada doamnei profesoare Maria Raica și două
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Târgu Lăpuș, la sud-vest. E situat la poalele munților Lăpușului și Țibleșului; comunică cu alte sate românești din regiune în principal prin drumul județean 109F (Târgu-Lăpuș-Ocna-Șugatag, care face legătura cu Maramureșul istoric prin pasul Cavnic), dar e legat și prin poteci și drumuri neasfaltate de satele vecine: prin șeaua Gruiului de satul Libotin; peste dealul Obreja, de localitatea Suciu de Jos, iar prin Plaiul Moroșenilor de satul Botiza și Maramureșul istoric. Numele vechi a localității este "Lăpușul Românesc". Prima atestare documentară
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
densitatea redusă a localnicilor - mai ales în secolul al XVIII-lea. Catagrafiile - cu începere din 1772 îi consemnează pe ardeleni (pe unii cu nume și pe alții cu poreclele: bârsan, ungurean, sălăgean, almășan, etc... Venirea transfugilor s-a desfășurat pe poteci, de cele mai multe ori știute doar de localnici și care erau numite "vama cucului". Atestarea documentară datează din anii 1737 în scrierile lui Dimitrie Cantemir, 1771 în documentele lui B. Awer, completate de A. Vonw Enzely în „ General Karte Von Siebenburgen-
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
gorganul de la Dealul Viei unde se spune că ar fi înmormântați tătarii uciși într-o bătălie de Ștefan cel Mare, alții susținând că de fapt ar fi mult mai vechi de pe vremea năvălirilor migratoare. Cum cobori în șesul Moldovei, pe poteca ce duce spre satul țiganilor (nu se inventaseră romii) unde au fost cândva vreo 5 case (bordeie), se găsește un minunat izvor cu apă limpede și rece și care în vremurile de demult curgea mândru printr-un budan din lemn
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
componență satul Pietriceaua, deci este de presupus că, printr-o transformare lingvistică, de la Pietriceana a rezultat Pietriceaua și de la Șteflești a rezultat Ștefești. Acum 480 ani, prin această zonă treceau turmele de oi către bălțile Dunării. Cum județul Săcuieni avea poteci larg cutreierate de turme de oi, poate că un păstor ardelean din Șteflești a rămas în județul Săcuieni și a dat numele localității. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Vărbilău din județul Prahova (interbelic) și
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
Pop, Tătar, Tătăran etc. Satul Chilia face parte din Țara Codrului și se află în pitoreasca zonă a masivului cristalin Codru, bine împădurit, într-o zonă de o frumusețe rară, cu multe trasee accesibile, pe drumuri forestiere și/sau pe poteci naturale de pădure, direct spre culmea masivului Codru (astfel de locații sunt, în denumirea locală, "Fântâna Haiducului Pintea/Fântâna Pintii", "Foișorul-Tarnița/La Ciupercă", "Valea Lupului", etc.) și/sau pe dealurile care îl compun, dealurile piemontane Codrului și/sau la "Poalele
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
cele trei comune au fost trecute la județul Bacău, iar comunele Buda și Burdusaci au fost desființate, satele lor trecând la comuna Răchitoasa. Tot atunci, au fost desființate satele Brătoaia (comasat cu Putini), Deleni, Lunca (comasate cu Tochilea), Gura Sohodol, Poteca și Stupeni (comasate cu Burdusaci). În comuna Răchitoasa se află (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea), ansamblu cuprinzând biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1698), zidul de incintă (1704) și clădirile vechi (1739); precum și (1634-1653) și (1750) din satul Oprișești, toate
Comuna Răchitoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300697_a_302026]
-
scade, gazele, precum bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător, semn că vine ploaia. Lacul Sfânta Ana este o rezervație complexă naturală, geologică, floristică și faunistică, fiind legat de Băile Tușnad prin poteci turistice. Lângă lac se află o capelă romano-catolică cu hramul Sfintei Ana. Vârsta lacului Sfânta Ana nu a fost încă determinată cu exactitate, diverși cercetători estimând că ultima erupție a avut loc cu 32.000 de ani în urmă (Juvigne
Lacul Sfânta Ana () [Corola-website/Science/300772_a_302101]
-
primele măsuri de protejare a cetății. Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a emis mai multe acte domnești, adresate ispravnicilor de Neamț, prin care a cerut protejarea zidurilor cu gard și punerea unui supraveghetor. Tot în timpul domniei sale, s-a amenajat și o potecă de acces către cetate. Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, Cetatea Neamț devine un simbol al istoriei glorioase a poporului român. Costache Negruzzi a descris asedierea cetății de către oștile lui Sobieski în povestirea ""Sobieski și românii"" (1845), Dimitrie Bolintineanu
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
conglomerate cretacice) și se găsesc în imediata vecinătate a cabanei cu același nume. Accesul este posibil cu telecabina Bușteni-Babele din Bușteni sau cu piciorul de la Bușteni pe Valea Jepilor sau pe creasta Bucegilor de la cabana Piatra Arsă. Din Bușteni pornește poteca marcată cu triunghi albastru pe văile Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare până în apropiere de cantonul Jepi. În continuare, urmează o potecă de legătură marcată cu triunghi roșu până sub Vârful Ciocârlia (2025 m), unde întâlnește drumul marcat cu bandă galbenă
Vârful Babele, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/300906_a_302235]
-
sau cu piciorul de la Bușteni pe Valea Jepilor sau pe creasta Bucegilor de la cabana Piatra Arsă. Din Bușteni pornește poteca marcată cu triunghi albastru pe văile Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare până în apropiere de cantonul Jepi. În continuare, urmează o potecă de legătură marcată cu triunghi roșu până sub Vârful Ciocârlia (2025 m), unde întâlnește drumul marcat cu bandă galbenă ce urmează linia telefonică până la cabana Babele. Durata traseului este de aproximativ 5 ore. Traseul Bușteni-cantonul Jepi este recomandat de parcurs
Vârful Babele, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/300906_a_302235]
-
asigurau lemnul necesar pentru construcții de locuințe ( bordeeie, colibe, adăposturi etc.) și pentru încălzirea acestora în timpul iernii. Izvoarele care alimentează cu apă cișmelele localităților mai sus numite, râpele din jurul acestor izvoare, care probabil sunt urmele unor adăposturi umane, drumurile și potecile adânc săpate în trupurile dealurilor, denumiri ( încă păstrate de localnici ) ale unor grinduri, pâraie, lacuri, etc. cum sunt: „Grindul Ciorii”, „Limba Ciorii”, „Vadul Văzluiului”, „Vadul Racilor”, „Gârla Vidrouiului”, „Gârla Lungă”, „Pretvac”, Lacurile: „Amzei”, „Părușelului”, „Căpitanului”, „Comișanului”,„Lacul cu Nisip”, „Lacul
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Trei obiective din comuna Clinceni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Două sunt clasificate ca situri arheologice, ambele în satul Clinceni cel din punctul potecii Ciurari-Slobozia de pe malul drept al Ciorogârlei cuprinde o așezare din secolele al III-lea-al IV-lea e.n. și una din secolele al XV-lea-al XVI-lea; iar situl de la biserica lui Ramadam Paleologu conține câte o așezare din
Comuna Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/300495_a_301824]
-
acestea (datate 1408 și 1438) vorbesc despre "„munții ziși ai Posadei”", deși într-o relatare a lui Sigismund (1397) se spunea doar că bătălia se purtase "„pe când urcam culmile munților, zise în vorbirea obișnuită [locală] posada, prin niște strâmtori și poteci înguste, strânse între tufișuri mari”". Denumirea de „” a fost introdusă și încetățenită în istoriografia românească de către Nicolae Iorga, la începutul secolului XX. Istoricul considera că bătălia din 1395 și cea din 1330 s-ar fi desfășurat în aceleași locuri, anume
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
plătească tributul de vasal. Regele Carol Robert a fost înfrînt în timp ce se retrăgea, într-un loc descris de Sigismund de Luxemburg într-un document din 1395 drept „"pe [...] culmile munților, zise în vorbirea obișnuită [locală] posada, prin niște strâmtori și poteci înguste, strânse între tufișuri mari"”. Cetatea Poenari se află pe un vârf de munte, la aproximativ 400 de metri față de nivelul văii. Cetatea are o forma alungită și posedă 5 turnuri, 4 rotunde și unul prismatic. Zidurile au 2-3 metri
Cetatea Poenari () [Corola-website/Science/299794_a_301123]
-
îndemnul părintelui Iustin Pârvu "Urmați-l, citiți-l și-l veți înțelege"; are o prefață, "Dan Puric, un apologet ortodox", semnată de Dan Ciachir, o postfața, "Dan Puric, un foc nestins", semnată de Gheorghe Ceaușu, și conține zece capitole: Matur poteca spre Biserică; Dragostea, mai presus de artă; Sensul vieții, al morții și al suferinței; Zodia supraviețuirii; Demnitate creștină; Cauza și efect; Cele trei priviri; Zece leproși; Cine suntem; Lumină de om și de neam românesc". În 2009 se lansează la
Dan Puric () [Corola-website/Science/299931_a_301260]
-
Vicovul de Jos și Gălănești), Balosinești (pe teritoriul de astăzi al Gălăneștilor), Tărnăuca (astăzi Frătăuții Noi), Frătăuții Vechi și Măcicătești și le dăruiește Putnei. Aflați în subordinea Mănăstirii Putna, vicovenii erau poslușnici ai călugărilor, fiind scutiți de dârî pentru că păzeau potecile care duceau în Transilvania de hoți și ostile plecate după pradă. Punctul de pază al potecilor era în cătunul Caraula din satul Straja, aflat la vest de satul Vicovul de Sus. De fapt, actualul sat Straja a fost format din
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
Frătăuții Vechi și Măcicătești și le dăruiește Putnei. Aflați în subordinea Mănăstirii Putna, vicovenii erau poslușnici ai călugărilor, fiind scutiți de dârî pentru că păzeau potecile care duceau în Transilvania de hoți și ostile plecate după pradă. Punctul de pază al potecilor era în cătunul Caraula din satul Straja, aflat la vest de satul Vicovul de Sus. De fapt, actualul sat Straja a fost format din vicovenii care făceau de straja drumului care ducea în Transilvania. În anul 1622, tătarii care căutau
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
României primei jumătăți a secolului XX. s-a născut pe 2/15 februarie, 1868, în comuna Butoiești, județul Mehedinți, fiul lui Radu Poppescu și al Juditei Butoi. Tatăl său, născut în 1837, a fost fiul egumenului mânăstirii Gura Motrului, Eufrosin Poteca. Descendența este sugerată direct de Constantin Rădulescu-Motru însuși în "Revizuiri și adăugiri ...", indirect de schimbarea numelui său de familie și confirmată fară echivoc de fiica filozofului, Margareta, în 1993. Mama, Judita Butoi, s-a născut în 1847 și a murit
Constantin Rădulescu-Motru () [Corola-website/Science/299448_a_300777]
-
administrată de bunicul matern al lui Constantin, Ion Butoi, care a fost și proprietarul acesteia, va reveni ca moștenire copilului, slujindu-i ca suport material constant în viață. Radu Poppescu a fost, printre altele, secretar al tatălui său, ierarhul Eufrosin Poteca. Prin testament, acesta îi lăsase tatălui lui Constantin fonduri pentru o bursă în străinătate, de care Radu Poppescu nu a putut beneficia datorită unor dificultăți birocratice create de ministrul Instrucției Publice. Mult mai târziu, când problemele birocratice legate de folosirea
Constantin Rădulescu-Motru () [Corola-website/Science/299448_a_300777]
-
trebuit să fie dacă artistul s-ar fi sinucis. Dintre toate picturile lui van Gogh, "Lan de grâu cu corbi" a fost, probabil, subiectul celor mai multe speculații. Mulți cred că este ultima lui lucrare, considerând cerul învolburat plin de ciori și poteca întreruptă ca prevestiri ale morții apropiate. Despre van Gogh s-a spus că a suferit de multe boli, în special de afecțiuni psihiatrice și că acestea și-au pus amprenta asupra comportamentului și picturii artistului. Ceea ce se știe acum este
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
cele mai înalte culmi ale genului. În curtea Mănăstirii Brebu, Luchian a avut parte de una dintre cele mai prolifice perioade ale creației sale artistice. La capodoperele sale de până atunci: "Colț în strada Povernei, Mahalaua Dracului, Sălciile de la Chiajna, Potecă spre cimitir" sau "Ghereta din Filantropia", s-au adaugat ", , , ". Aceste lucrări îl situează pe Ștefan Luchian printre marii pictori în pastel ai lumii. Legat de pastel, Luchian a spus: „"Cu pastelul lucrezi repede. Fumul argintiu care împrăștie din sălcii în
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]