4,088 matches
-
Spre a se convinge, camaradul meu a încercat să strige, dar din gâtlejul lui nu a ieșit decât un gâjâit ca la gânsac. „Ai răbdare să se apropie și o să ne dăm seama dacă e el sau altcineva” - l-am potolit eu. Ne-am oprit, să urmărim arătarea din deal... Doamne, ce îl mai zbuciumau caii pe bietul om. Fiecare se întindea după un smoc de iarbă și nu pleca din loc până nu-l rupea cu dinții, cum au obiceiul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
n-ai avut treabă cu „adăpostit”, „târâș, marș” „salt înainte” „la loc comanda”... Tu ai cântărit barabulele, arpacașul sau varza murată - l-a lămurit Dumitru.... Râsul camarazilor ținea loc de o mie de îmbrățișări. Când valul de râs s-a potolit, s-a așternut o liniște nefirească... Parcă nimeni nu îndrăznea să mai spună nici un cuvânt. În cele din urmă, glasul unuia dintre ei a rupt tăcerea: ― Ia să vedem noi care și încotro pleacă? De fapt, asta nu mai are
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Melinda s-a uitat la Tamara, Tamara a ridicat din sprâncene către Melinda, iar Melinda a zis: —Să nu uităm să cumpărăm niște lapte în drum spre casă! — Gaz, băiete, a zis Luke atunci când rumoarea și țipetele s-au mai potolit. Ți-am tot explicat, băiete, că nu poți să spui chestii din astea despre doamne. Un gentleman nu se comportă așa. Gaz părea nedumerit și enervat. —Ce-am făcut? a întrebat el. —Ai insultat-o vorbind așa, l-a lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o avere! Din banii mei! Am aruncat o privire prin cămăruță. Ce dărăpănătură! Disperată, m-am trântit pe pat, uitând de sticla de Valium din chiloți care era cât pe ce să-mi spintece măruntaiele! Când durerea s-a mai potolit, am pescuit sticla și am decis s-o ascund în comoda de lângă pat. Dar când am încercat să mă ridic, cuvertura roz s-a lipit de mine. Cum încercam s-o desprind, alt colț se lipea la loc. Eram frustrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
brațele și umerii. Suntem aproape de-aceeași înălțime, îmi spuneam încercând să transform constatarea asta într-o virtute. Suntem o pereche potrivită. Apropierea de Chris m-a făcut să mă simt mai bine în legătură cu Luke. M-a ajutat să-mi potolesc teama că întâlnise pe altcineva. Mi-a alinat durerile. Cel puțin pe moment, îl doream așa de tare pe Chris încât toate amintirile neplăcute legate de Luke erau blocate. îmi doream ca el să mă sărute. Dorința mă amețise. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar asta chiar are alt gust. Ceva special. Mă bucur că nu ați avut altceva. Vedeți? V-am spus eu, domnule inspector că o să vă placă. Vă mai aduc una? Stai dragă, să o termin mai întâi pe asta! îl potoli Cristi pe Maricel. Abia acum am ajuns la halba aia pe care trebuie să o savurez cu plăcere, parcă așa spuneai că se face, nu-i așa? Ba da, așa-i. Maricel strânse cele două halbe goale și se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vrei să spui? Bătrânul, e șeful poliției din oraș. Pe celălalt nu l-am mai văzut, dar cred că se cunosc. Când Nikolai l-a pocnit în creștet, bătrânul a sărit ca un leu să-l apere. Nu s-a potolit decât atunci când l-au trosnit cu patul armei în ceafă. Câteva clipe, Vlad rămase pe gânduri. Presimțirea lui se dovedea întemeiată. Nu era de loc bine că poliția intrase pe fir. Încă nu știa cât de multe aflaseră cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mititel basarabeanul, masivul ardelean îl ridică de la pământ ca pe un fulg. Îți mai bați mult joc de mine? strigă el zgâlțâindu-l cu putere. Domnule comisar, domnule comisar, protestă Vlad cu vocea gâtuită de strânsoarea lui Pop, vă rog... potoliți-vă! N-ai de gând să răspunzi odată? Ai grijă că răbdarea mea are și ea o margine! Cât crezi că mai pierd vremea cu tine? Dându-și seama că depășise limita, Pop îi dădu drumul. Vlad se dezechilibră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întregul suflet. Am hotărât, la ruga clucerului Iordache, să fie pus în slujbă ruda lui Ilie. Bună alegere, Măria Ta! râse hatmanul Barnovschi. Hatmane, amenință Domnul, prea te-ai așezat la Curte. Ai uitat îndatoririle slujbei domnești? Măria Ta, se potoli hatmanul, am mai avut de descurcat unele treburi ale moșiei. Dar astă seară plec unde mi-e locul, încredință el. Așa să faci, hatmane! porunci voievodul, căutându-l din priviri pe vistiernic. Dar cinstitul boier Hrize a uitat să vină
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lemn, fiind întâmpinat cu un potop de lătrături: Marș javrelor, strigă el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau deschiderea porții. Nu te opune, căpitane, că te pun îndată la pământ! rosti molcom un bătrân îndoit de șale, încercând să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele? întrebă amenințător oșteanul. Eu sunt starostele. Ați venit să-l cătați pe Radu diacul? Dar de unde știi? ridică sprâncenele Grigorie. Eu l-am crescut, dar se pare că nu mi-a ascultat sfaturile înțelepte. Dragostea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
suspină Natalița, intrată, fără veste în odaia caldă, mirosind a zăpadă proaspătă, cernută de vântul iernii. Dar Natalița avea în mâna dreaptă un castron, de unde se iveau, învârvoiate, turtele cu julfă, păturelele care-l înveleau pe pruncul Hristos. După ce vă potoliți foamea, să-l ajutați pe tăica să aducă carnea de porc în tindă! Hotărî Natalița. Eu o să iau coada! strigă Saveta Eu vreau șorici! spuse Ion, târnuind o pelincă umplută cu sămânță de cânepă. Eu m-oi mulțumi cu beșica
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
zici, bade, cum m-am gândit că eu voi sta închis într-o dugheană sau atelier?! Porniră amândoi spre dugheana lui Ițic, descărcară marfa, socotiră banii și, după ce târguiră lucrurile însemnate de baba Maria, se așezară pe băncile dinaintea hanului, potolindu-și setea cu o cană de vin. Vântul se opri și se porni o ploaie răcoroasă de primăvară. Drumul unduia anevoios spre marginea pădurii. Gândul bătrânului se îndrepta spre căsuța clădită din bârne de lemn, care-l aștepta, împreună cu boscorodelile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ținându-se cu mâinile de spate. Păi cine, că eu aflu ultimul! Ș-acum, mă mai cheamă și la război! se înciudă Gheorghe, începând să plângă ca soacra mică în ziua nunții. Apăi, războiul nu-i ici-colea! încercă să-l potolească nevasta, îmbrățișând copiii, care nu mai scoteau nici un sunet. Până ajungi tu, poate se sfârșește, porni să-l încredințeze femeia. Ai uitat că ieri s-a întors Grigorie a lui Nicu lu Toader? Dar tat-su-i pădurar? Noi avem
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
instalase în satele Moldovei. Nici o bucurie nu se întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor militare. Unii comandanți, mai miloși, rupeau de la gura soldaților, oferindule o gamelă de zeamă acră, care nu reușea să le potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să cearnă picuri de ploaie. Oamenii, care așteptau fiertura de la bucătăria de campanie a armatei, se rugau ca Domnul să aducă ploaia izbăvitoare pentru sufletele lor ostoite de vâlvătaia aprigă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
oasele celor ce fuseseră spînzurați. 14. Au îngropat oasele lui Saul și fiului său Ionatan în țara lui Beniamin la Țela, în mormîntul lui Chis, tatăl lui Saul. Și au făcut tot ce poruncise împăratul. După aceea, Dumnezeu a fost potolit față de țară. 15. Filistenii au pornit iarăși cu război împotriva lui Israel. David s-a coborît cu slujitorii lui, și a luptat împotriva Filistenilor. David era obosit. 16. Și Ișbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
să nu mă coste nimic." Și David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. 25. David a zidit acolo un altar Domnului, și a adus arderi de tot și jertfe de mulțumire. Atunci Domnul a fost potolit față de țară, și a încetat urgia deasupra lui Israel.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mi-a zis el, crezi că e mai bine să mergem înainte? În mod sigur, i-am răspuns. Hai după mine. Am alergat amândoi înainte, înfruntând furtuna, și după câtva timp, am ajuns la pădure. Acolo, viscolul s-a mai potolit, însă a început să ne urmărească cineva. Am simțit că ne urmărea ba de prin tufe, ba de prin crengi, aflându-se ori în lateral, ori în spate, ori chiar deasupra noastră, prin copacii înzăpeziți. Din când în când, se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Cine să le mai satisfacă pe toate? * Câteodată și cerul sângerează. * Insulta nu este decât o revărsare verbală a noroiului care colcăie în oameni. * Repetiția duce la scleroză. * Fumatul este un dezechilibrul psihic. Se restabilește îndată ce individul aprinde țigara. * Automobilul potolește vanitatea. * A trebuit să plec așa departe ca să te simt așa de aproape! * Călătorul trece - drumul rămâne. * Oamenii se întorc pe locurile natale pentru a-și regăsi tinerețea, fără să bănuiască, măcar, că au plecat, cândva, odată cu dânsa. * 'tui pământul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
am trezit spre dimineață într-un țârâit familiar, al ploii de toamnă temeinice, cu timbrul mai moale pe iarbă și paie decât acasă pe tablă și ciment. (Antonia spunea că ploaia de vară îi stârnea o spaimă care nu se potolea decât prin sex. Ploaia de toamnă lungă, țârâită, ca în luna nașterii mele, îi dădea doar nostalgii morbide și mirosul pământului îngrășat din cimitir. Pentru ploaia cu bulbuci însă, cu tunete și fulgere, avea antidotul de care ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ce? tresar, cu orice urmă de somn gonită într-o clipă. - M-ați auzit... Ce, nu vă place de mine? Sau ești și tu poponar ca moș Țârțâc? Cu degetele de la picioare umblă pe la șlițul meu. - Stai cuminte... Hai, fată, potolește-te. - Care fată? râde ea, strângându-se cu bărbia-ntre genunchi, s-ajungă cu botul la urechea și gâtul meu. Ajutându-se de mâinile nevăzute, îmi decapsează blugii, pe urmă cu gura începe să tragă de cămașă, făcându-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care o băgă În gură, și se văzu Încolțită de un câine mare și negru. Rămase Împietrită, cu cireașa Între dinți și, numadecât Începu să-i tremure picioarele de frică. Noroc cu paznicul care se ivi la fața locului și potoli câinele. - Ce faceți doamnă aici, știți că nu aveți voie, este o proprietate privată, cum de ați avut curajul să intrați? - Vă rog să mă scuzați, dar pofta mea a fost mare și nu v-am găsit la poartă să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Petruș era ținut de Marius și de Kyta. Ai văzut? S-a lăsat bătut... Îl sparg la orice oră cu o singură mână, striga revoltat Petruș. Ai fost mai bun, acum lasă-l în pace, îi spunea Marius ca să-l potolească. Atunci am aflat că se pot câștiga lupte și altfel, că pot fi premiat și culcat la podea, chiar dacă premiul îmi intra drept în ochi și ustura ca o palmă. Atunci am simțit că nu pot renunța încă la ea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
încâlceala asta, nu? Te învoiești? Bine, răspunse Creața, dar cu o condiție. Dacă o să te respingă, îl lași în pace și nu mai încerci niciodată să te combini cu el. Erjika izbucni într-un hohot de râs și după ce se potoli, ridică mâna dreaptă într-un act teatral, apoi o duse la inimă și zise cu o față de om serios aflat la bara martorilor, într-o sală de judecată: -Jur! Bătură palma ca doi traficanți apoi se despărțiră îngrijorate amândouă. Cât
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îmi vorbește omul care-mi stătea în față. Ne priveam reciproc, așteptând lămuriri unul de la altul. Lasă băiatul în pace! am auzit din spatele omului care mă scutura, o voce tare familiară și dragă auzului meu. Era Baci. Vocea lui, îl potolise pe cel care părea că nu mă mai cunoaște. Să mergem odată, să nu facem griji celorlalți de la stână, continuă, vrând parcă să ne despartă din încleștarea în care se prinseră privirile noastre, scormonind prin minți după răspunsuri la întrebări
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
plimbare cu Erjika fără să dea socoteală Creței. Merita să încaseze palmele tatălui fără să se apere în vreun fel. Mormăi un “iertați-mă” și o promisiune că nu se va mai întâmpla să greșească, asta doar ca să-și mai potolească tatăl și să-i arate că s-a făcut bine înțeles. Sini veni lângă noi și prezentându-se mamei îi spuse: Silviu e un băiat bun. A vrut să-i salveze pe Erjika și pe Petruș și acum plătește alături de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]