3,789 matches
-
atâtea ave marii, și hotărau o absolvire grăbită. În intervalul scurt dintre spoveditul care se retrăgea și următorul care Îngenunchea, mușcau dintr-un sendviș cu pui care avea să fie tot prânzul lor, În timp ce Își imaginau vag compensații la cină. Predicile aveau invariabil drept subiect tema morții ca poartă unică spre raiul ceresc, unde, se spunea, n-a intrat nimeni vreodată viu fiind, iar predicatorii, În zelul lor consolator, nu ezitau să recurgă la toate metodele celei mai Înalte retorici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
eu pentru amândoi. I-am aruncat apoi cutia cu chibrituri: — Poftim, i-am spus, s-ar putea să ai nevoie de astea la noapte. Poate că ați putea încerca la Spitalul Evreiesc. — Vezi? Ai de gând să-mi ții o predică. — Dimpotrivă. Am venit să-ți spun că i-am găsit pe cei care l-au ucis pe tatăl tău. — Da? Câțiva dintre prietenii lui Heinrich care erau acum ocupați cu vandalizarea magazinului de haine strigară la el să meargă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se așeza din profil cu partea care îl avantaja. Îi plăcea să se simtă tânăr. Din acele rare întâlniri îmi amintesc doar zgomotul mingii de tenis lovită de rachete pe terenul de zgură. În ziua înmormântării am ascultat în picioare predica preotului. Elsa se afla lângă mine, cu un văl negru brodat care îi atârna pe frunte, și plângea. Nu știu prea bine de ce. Doar pentru că i se părea normal să o facă. Un bărbat voinic cu părul alb apăru de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în jurul fiecărui cuvânt. — Ai băut? — Puțin. Mi se pare că ochii îi lucesc, bărbia îi tremură. Dar noi ne privim, de ce să nu te privesc, ești atât de frumoasă! Mă întorc, aranjez perna, nu mi-e somn. Să înceapă noaptea predicii conjugale, dă-i drumul cu valsul revanșelor! Dar îmi dă un picior în burtă, și imediat altul și încă unul. Apoi mama ta mă lovește cu palmele peste față. Încerc să mă apăr, dar sunt absolut nepregătit pentru atacul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lupta care constituia întreaga viață a orașului nostru în timpul acestei lungi perioade. Dar acolo unde unii vedeau abstracții, alții vedeau adevărul. Sfârșitul primei luni de ciumă a fost întunecat într-adevăr printr-o intensificare pronunțată a ravagiilor epidemiei și o predică vehementă a părintelui Paneloux, iezuitul care îl asistase pe bătrânul Michel la începutul bolii acestuia. Părintele Paneloux se remarcase prin dese colaborări la buletinul Societății geografice din Oran, unde reconstituirile lui epigrafice erau foarte prețuite. Dar el câștigase un auditoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se smulsese de la scrierile sale despre Sfântul Augustin și Biserica africană, cu care își cucerise un loc aparte în ordinul lui. Având o natură impetuoasă și pasionată, el primise cu îndârjire misiunea care i se încredința. Cu mult înaintea acestei predici, se vorbea despre ea, și ea marca, în felul ei, o dată importantă în istoria acestei perioade. Rugăciunile săptămânii au fost urmărite de un public numeros. Nu fiindcă în vremuri obișnuite locuitorii Cranului ar fi fost deosebit de credincioși. Duminica dimineața, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a urmat nu părea să se potrivească cu acest exordiu patetic. Abia urmarea discursului i-a făcut pe concetățenii noștri să înțeleagă că printr-un procedeu oratoric dibaci, părintele dăduse dintr-o dată, așa cum se dă o lovitură, tema întregii sale predici. Îndată după această frază, Paneloux a citat într-adevăr textul din Exod referitor la ciuma din Egipt: "Întâia dată când acest flagel a apărut în istorie, a fost ca să lovească în dușmanii lui Dumnezeu. Faraon s-a opus voinței eterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
împotriva oricărei speranțe că, în ciuda grozăviei acestor zile și a strigătelor celor care trăgeau să moară, concetățenii noștri vor adresa cerului ultimul cuvânt cu adevărat creștinesc, cel de iubire. Restul Dumnezeu îl va face. Este greu de spus dacă această predică a avut efect asupra concetățenilor noștri. Domnul Othon, judecătorul de instrucție, i-a declarat doctorului Rieux că găsise expunerea părintelui Paneloux "absolut irefutabilă", dar nu toată lumea avea o opinie atât de categorică. Pur și simplu, predica a făcut mai pregnantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de spus dacă această predică a avut efect asupra concetățenilor noștri. Domnul Othon, judecătorul de instrucție, i-a declarat doctorului Rieux că găsise expunerea părintelui Paneloux "absolut irefutabilă", dar nu toată lumea avea o opinie atât de categorică. Pur și simplu, predica a făcut mai pregnantă unora ideea, vagă până atunci, că erau condamnați, pentru o crimă necunoscută, la o întemnițare de neînchipuit. Și în timp ce unii își continuau viața lor măruntă și se adaptau claustrării, alții, dimpotrivă, începând de atunci au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să devină conștienți de situația lor. Din acest punct de vedere, climatul în care trăiam în orașul nostru a fost puțin modificat. Dar, în realitate, schimbarea, să fi fost ea în climat, sau în inimi, iată întrebarea. Câteva zile după predică, Rieux, care comenta acest eveniment cu Grand, în drum spre cartierele mărginașe, s-a izbit în întuneric de un om care se legăna în fața lor, fără să încerce să înainteze. Chiar în acea clipă, felinarele orașului nostru, care se aprindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
este să posede la nesfârșit ființa pe care o iubește sau să poată să scufunde aceasta ființă, când timpul despărțirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârșească decât în ziua revederii. La scurtă vreme după predică, au început căldurile. Venea sfârșitul lunii iunie. A doua zi de la ploile întârziate care marcaseră duminica predicii, vara izbucni deodată în înaltul cerului si pe deasupra caselor. Întâi se pornise un vânt puternic și fierbinte care a suflat o zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
când timpul despărțirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârșească decât în ziua revederii. La scurtă vreme după predică, au început căldurile. Venea sfârșitul lunii iunie. A doua zi de la ploile întârziate care marcaseră duminica predicii, vara izbucni deodată în înaltul cerului si pe deasupra caselor. Întâi se pornise un vânt puternic și fierbinte care a suflat o zi și care a uscat zidurile. Soarele a înțepenit. Valuri neîntrerupte de căldură și de lumină inundară orașul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
noapte, căruia nu-i plăcea domnul Othon, îi spuse lui Tarrou: Ăsta o să crape așa îmbrăcat cum îl vezi. N-o să mai fie nevoie să i se facă toaleta. O să se ducă de-a dreptul. Se repeta de asemenea și predica lui Paneloux, dar cu următorul comentariu: "Înțeleg această plăcută înflăcărare. La începutul și sfârșitul unui flagel s-a făcut întotdeauna puțină retorică. La început, obiceiul nu este încă pierdut și, când se sfârșește, de fapt se reia. În clipa nenorocirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de ales. Dar... RIEUX SE GÂNDI UN MOMENT. ― Dar această muncă poate fi mortală, știți asta foarte bine. În orice caz, trebuie să vă previn. V-ați gândit bine ? Tarrou îl privea cu ochii săi cenușii. Ce părere aveți de predica lui Paneloux, domnule doctor ? ÎNTREBAREA ERA PUSĂ ÎN MOD FIRESC ȘI RIEUX A RĂSPUNS TOT LA FEL DE FIRESC. ― Am trăit prea mult în spitale ca să-mi placă ideea pedepsei colective. Dar, știți, creștinii vorbesc uneori în felul ăsta, fără să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
SE PARE CĂ ÎNȚELEGE, TARROU SOSEȘTE, FOARTE ÎNSUFLEȚIT. ― Tocmai i-am cerut lui Paneloux să ni se alăture. \ Și ? S-a gândit și a spus da. Asta mă bucură, spune doctorul. Sunt mulțumit să știu că e mai bun decât predica pe care a ținut-o. \ Toți oranienii simt așa, spune Tarrou. Trebuie doar să le dai ocazia. A zâmbit și i-a făcut cu ochiul medicului. Asta e treaba mea în viață, să fac rost de ocazii. \ Iertați-mă, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CONSULTE UN MEDIC ?" DOCTORUL A AVUT IMPRESIA CĂ ERA VORBA DE CEVA MULT MAI SERIOS DECÂT PĂREA S-O SPUNĂ PANELOUX. CUM DOCTORUL ȘI-A EXPRIMAT DORINȚA SĂ CUNOASCĂ ACEASTĂ LUCRARE, PANELOUX L-A ANUNȚAT CĂ AVEA SĂ ȚINĂ O PREDICĂ DUPĂ LITURGHIA PENTRU BĂRBAȚI ȘI CĂ ÎȘI VA EXPUNE, CU ACEASTĂ OCAZIE, CEL PUȚIN CÂTEVA DIN PUNCTELE SALE DE VEDERE. ― Aș vrea să veniți, domnule doctor, subiectul o să vă intereseze. PĂRINTELE ȘI-A ȚINUT A DOUA SA PREDICĂ ÎNTR-O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ȚINĂ O PREDICĂ DUPĂ LITURGHIA PENTRU BĂRBAȚI ȘI CĂ ÎȘI VA EXPUNE, CU ACEASTĂ OCAZIE, CEL PUȚIN CÂTEVA DIN PUNCTELE SALE DE VEDERE. ― Aș vrea să veniți, domnule doctor, subiectul o să vă intereseze. PĂRINTELE ȘI-A ȚINUT A DOUA SA PREDICĂ ÎNTR-O O ZI CU VÂNT PUTERNIC. LA DREPT VORBIND, RÂNDURILE ASISTENȚEI ERAU MAI RARE DECÂT LA PRIMA PREDICĂ. ACEST GEN DE SPECTACOL NU MAI PREZENTA ATRACȚIA NOUTĂȚII PENTRU CONCETĂȚENII NOȘTRI. ÎN ÎMPREJURĂRILE GRELE PRIN CARE TRECEA ORAȘUL ÎNSUȘI, CUVÂNTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PUNCTELE SALE DE VEDERE. ― Aș vrea să veniți, domnule doctor, subiectul o să vă intereseze. PĂRINTELE ȘI-A ȚINUT A DOUA SA PREDICĂ ÎNTR-O O ZI CU VÂNT PUTERNIC. LA DREPT VORBIND, RÂNDURILE ASISTENȚEI ERAU MAI RARE DECÂT LA PRIMA PREDICĂ. ACEST GEN DE SPECTACOL NU MAI PREZENTA ATRACȚIA NOUTĂȚII PENTRU CONCETĂȚENII NOȘTRI. ÎN ÎMPREJURĂRILE GRELE PRIN CARE TRECEA ORAȘUL ÎNSUȘI, CUVÂNTUL "NOUTATE" ÎȘI PIERDUSE SENSUL. DE ALTFEL, CEA MAI MARE PARTE A OAMENILOR, ATUNCI CÂND NU FUGEAU CU TOTUL DE ÎNDATORIRILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fost astfel consultați zilnic cât mai fructuos. Ceea ce, de altfel, rămânea comun tuturor profețiilor, era faptul că în cele din urmă erau liniștitoare. Numai ciuma nu era. Aceste superstiții le țineau deci concetățenilor noștri loc de religie și iată de ce predica lui Paneloux avuse loc într-o biserică plină numai pe trei sferturi. În seara predicii, când a sosit Rieux, vântul care se strecura în fuioare de aer prin ușile cu resort de la intrare, circula liber printre auditori. Și într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
faptul că în cele din urmă erau liniștitoare. Numai ciuma nu era. Aceste superstiții le țineau deci concetățenilor noștri loc de religie și iată de ce predica lui Paneloux avuse loc într-o biserică plină numai pe trei sferturi. În seara predicii, când a sosit Rieux, vântul care se strecura în fuioare de aer prin ușile cu resort de la intrare, circula liber printre auditori. Și într-o biserică friguroasă și tăcută, în mijlocul unei asistențe compuse exclusiv din bărbați, el s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ÎN BĂNCI ȘI SĂ SE AȘEZE PE CÂT PUTEAU MAI CONFORTABIL. UNA DIN UȘILE CAPITONATE DE LA INTRARE ZDRĂNGĂNI UȘOR. CINEVA S-A SCULAT S-O ȚINĂ. ȘI RIEUX, DISTRAS DE ACEASTĂ MIȘCARE, ABIA L-A AUZIT PE PANELOUX CARE ÎȘI RELUA PREDICA. EL SPUNEA CAM AȘA, CĂ NU TREBUIE SĂ ÎNCERCI SĂ-ȚI EXPLICI SPECTACOLUL CIUMEI, CI SĂ ÎNCERCI SĂ ÎNVEȚI DIN EL CE SE POATE ÎNVĂȚA. RIEUX A ÎNȚELES DESTUL DE CONFUZ CĂ, DUPĂ PĂREREA PĂRINTELUI, NU ERA NIMIC DE EXPLICAT. INTERESUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ieșit. În fața doctorului Rieux, un preot bătrân și un tânăr diacon care ieșeau în acest moment, au avut de furcă să-și țină pălăria pe cap. Asta nu l-a împiedicat pe cel mai în vârstă să continue să comenteze predica. El lăuda elocvența lui Paneloux dar se neliniștea de îndrăznelile de gândire de care părintele dăduse dovadă. Socotea că această predică arăta mai multă neliniște decât putere și că, la vârsta lui Paneloux, un preot n-avea dreptul să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vrut să zică. Această observație a lui Tarrou ne permite ea oare să luminăm puțin evenimentele nefericite care au urmat și în care comportarea lui Paneloux părea de neînțeles celor care îl înconjurau ? Se va vedea. La câteva zile după predică, Paneloux într-adevăr s-a mutat. Era momentul când evoluția bolii provoca mutări continui în oraș. Și tot așa cum Tarrou trebuise să părăsească hotelul său ca să locuiască la Rieux, tot așa părintele a trebuit să lase apartamentul pe care ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ioan; Nașterea Sfântului Ioan; Zaharia stă la masă și scrie numele pruncului Ioan; Mucenicia dreptului Zaharia, căruia i se taie capul de un soldat; Sfântul Ioan dus în pustie; un peisaj muntos, Ioan copil mic, iar îngerul în înfățișare naturală; Predica Sfântului Ioan Botezătorul în fața credincioșilor; Sfântul Ioan îmbrăcat în haină de păr de cămilă; Sfântul Ioan mustră pe Irod pentru că trăiește în fărădelege cu Irodiada, care stă lângă el împreună cu un alt personaj; Sfântul Ioan dus la temniță de un
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
momentele respective: urcarea muntelui, rugul de foc, Avraam vrea să-l sacrifice pe fiul său, însă îngerul îl oprește de la sacrificiu, Avraam are mulți servitori și cai etc. Deasupra este un tablou asemănător cu personaje în mișcare vie ce ilustrează Predica de pe munte a lui Iisus. Iisus este în partea dreaptă cu mâinile ridicate, învățând, iar grupuri de personaje sunt în plină mișcare. Pictura icoanelor din catapeteasmă, este mai nouă, din 1827. Icoanele sunt pictate în ulei pe lemn, în stilul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]