7,890 matches
-
recente și lucrări de istorie literară apărute în 1924. Textul e compus cu acribie, nu e doar o înșiruire de scânteietoare impresii de lectură, ci, fără să evite paradoxul (care va fi una din marile plăceri ale eseistului), analizează în profunzime opera lui Congreve, argumentându-i convingător apartenența la poetica Restaurației. În general, în spiritul școlii lui Cazamian, dar și al aceleia a lui Densusianu, tânărul anglist consideră că nici o informație de bibliotecă sau de arhivă nu trebuie lăsată deoparte, că
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
Premiu la Festivalul Internațional de Poezie de la Sarajevo (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor (1973, 1977) ș.a. În cazul lui M., biografia interioară nu se confundă cu bibliografia. Nu învolburarea grandilocventă a începutului, ci ambiguitatea agresivă, autoscopică a maturității determină realitatea de profunzime a scriitorului. Cântecul lui Philipp Müller, Romantism (1956), Casa cu ferestre argintii (1959), Visele de dimineață (1961), Unde e orașul de argint? (1965) sunt cărți analizabile sociologic și prea puțin estetic, cu toate că sunt departe de multe din aberațiile propagandistice ale
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
destăinuire potolită. Poetul este atras de o atmosferă incertă, ambiguă, dar care nu incită la debusolare, ci, dimpotrivă, la meditație calmă. Predomină seara, amurgul, umbra, se mizează pe nedumerire. Se invocă „suprafața istoriei”, deși în realitate se încearcă trăirea în profunzimea timpului, în universul esențelor, a căror latură periculoasă pare deliberat trecută cu vederea. De altfel, M., care își cultivă discret înclinațiile moralizatoare, a publicat și un volum de aforisme, Monede și monade (2001). Nonșalanța lor aparentă și ludicul contrastelor ascund
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
de peste munți. Cercetările „etnografice și de folclor”, ca și cele de artă populară ale lui M. sunt de primă însemnătate. Ele izbutesc să contureze profilul unei personalități științifice proeminente, care a contribuit în chip esențial la investigarea și cunoașterea în profunzime a culturii populare românești. SCRIERI: Învățătorii și folclorul, Cluj, 1928; Șcheii de la Cergău și folclorul lor, Cluj, 1928; Obiceiul junilor brașoveni, Cluj, 1930; Cercetări folclorice în Țara Oașului, Cluj, 1932; Contribuțiuni nouă la viața și opera doctorului Vasilie Popp (1789-1842
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
poeziei însă, nu s-au pierdut ireversibil sevele, lumina, care mai rar, dar cu accent notabil, ies la iveală, pe chipul ei, spălat de ,,fard”. Umil în aparență, „darul”/ „tâlcul” își revelează prețul: pierderea și privirea sceptică adaugă, paradoxal, în profunzime, conferind textului, reflecției, ținută austeră, ca într-un amplu ciclu din ultima antologie publicată: „Epictet și Marc Aureliu - lumina ce-o poartă/ octombrie, împăcatul” (Chiparosul de mâine). Discernământul stă în consimțire, în acceptarea a ceea ce te răsplătește și „alege” („ înaintez
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
în planul mentalității generale, fiind vorba despre un tip de sensibilitate estetică, despre teme și motive identificabile în opera unor scriitori precum Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Emanoil Bucuța, Eugen Barbu (Princepele) ș.a. Pe lângă informația de profunzime și foarte diversă, din întreaga arie culturală sud-estică (M. e un cunoscător al literaturilor albaneză, sârbă, croată, greacă, turcă), trilogia balcanică (re)aduce în actualitate teorii și idei interesante: dualismul de factură bizantină și eterogenitatea structurilor mentale ale balcanității, dimensiunea
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
dialogul din sfera științifică medievală în cea a ideilor filosofice, de a vehicula teme cunoscute și de a provoca personaje ilustre implică însă și riscul alunecării într-un anume teribilism juvenil, care îl împiedică uneori pe N. B. să construiască în profunzime. SCRIERI: Butoiul lui Diogene și Mica publicitate, București, 1969; Frânghia de rufe a familiei, București, 1971; Scurtă poveste cu un suveran zănatic, București, 1971; Teatru, București, 1974; Paracelsus, călătorie neîntreruptă, București, 1981; La „Gura leului”, București, 1985. Ediții: Francisc I.
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
prin schițarea reperelor unei viziuni integrale a fenomenului la noi, deși spiritul românesc nu este baroc prin natura sa. La fel va proceda autorul și în Existența romantică (1980), o „schiță morfologică a romantismului”, în care se reformulează componentele de profunzime ale structurii și ipostazele ontic-romantice (visul, mitul, muzica, ruinele, călătoria, folclorul, ocultismul și temnița) la nivelul formelor deschise de viață și de artă. Dialectica lor de-a lungul timpului, studiată în Călătoriile Renașterii și noi structuri literare și în Barocul
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
Ibrăileanu, Mateiu I. Caragiale, Mircea Eliade, Ion Barbu sau G. Călinescu trimit la o corelație stabilă între eros și viziunea asupra spațiului și a locului. Lectura critică devine astfel o punte de trecere între multiplu și unu, revelând modelele de profunzime și comunicările intertextuale subterane ale creației. Altă arie de excelență a criticului - mai pregnantă în Cumpănă și semn (1991; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române) sau în Interpretări pe teme date (1995) - este literatura contemporană postbelică: domeniu care, atunci când nu a
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
teme de filosofie, epistemologie, etică, politologie, istorie a științelor, simptomatologie românească, mai mult decât „o bună cameră de rezonanță pentru idei puse în circulație de către alții”, aparținând unui autor caracterizabil drept „un rezonator cu personalitate, informat superlativ (dar nu în profunzime), cu un scris strălucitor, deși uneori grevat de inerente prețiozități lexicale” (Ștefan Borbély). Zbor în bătaia săgeții (1995) este un autobiografic „eseu asupra formării” (subtitlul volumului) scris la treizeci de ani, sub forma adresării directe către un prieten. Tema este
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
umilit de experiențele unei biografii de care nu a izbutit să se elibereze decât prin creație, s-a convertit estetic în formula unui realism pe cât de încărcat de o disimulată sensibilitate, tot pe atât de necruțător. De unde și ecoul de profunzime al acestei opere, care ține parcă dinadins cititorul în orizontul celei mai perfecte și în același timp mai omenești banalități. Ceea ce alimentează însă necontenit interesul lecturii este mai presus de toate arta, cu adevărat excepțională, cu care prozatoarea știe să
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
gândirii românești interbelice, contribuind astfel la fundamentarea istoriilor literare ulterioare. Cea mai de seamă contribuție critică a lui P. este însă studiul George Bacovia (1969). Lucrare de o complexitate remarcabilă, în care subtilitatea sugestiilor, argumentelor și formulărilor se conjugă cu profunzimea viziunii comprehensive, demersul contribuie în chip esențial la schimbarea unui curent de opinie interbelic - susținut și de Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu -, potrivit căruia lirica bacoviană se înscrie într-o tendință literară minoră, lipsită
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
șaptelea și al optulea. Conceptul central al teoriilor sale este acela de „model cosmologic”, pe care îl construiește combinând date din filosofia culturii a lui Lucian Blaga și din fenomenologia lui Gaston Bachelard și îl definește drept „o realitate de profunzime a viziunii”, „expresia sentimentului existenței în lume, a raporturilor originare pe care ființa le stabilește cu universul”. Pe lângă un câștig incontestabil în plan analitic, o asemenea perspectivă implică o mai bună sistematizare a componentelor textului literar, realizată prin teoria „nivelelor
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
artistică are pentru P. înălțimea și intensitatea unei religii. Ca autor de ficțiune, el se înscrie pe linia flaubertiană, adică îl preocupă mult mai mult scrierea însăși și mai cu seamă construcțiile operei decât sensurile ce se degajă din ele. Profunzimea nu decurge din mesaj, ci din stringența alcătuirii care, atunci când e dusă la desăvârșire, devine viziune. Dramele vieții îl interesează prea puțin. În Meteorologia lecturii (1982), unde își fundamentează istoric propriul demers, el distinge între linia biblică a prozei, purtătoare
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
în Poeți contemporani (1978) lui Marin Sorescu i se reproșează „anecdotismul poetic”, „prozaismul” și „registrul minor” al dicțiunii, lui Nichita Stănescu - „o conștiință artistică nomadă”, „genul hibrid”, „frigiditatea emoțională”, „o impresie de superficialitate și de improvizație”, „absența lirismului”, lipsa „de profunzime și de substanțialitate”, iar lui Mircea Ivănescu - persistența „în imediat, în domesticul posibil și anost”, „lirismul minor” etc. Se pare că N. reeditează, după o jumătate de veac, diatriba lui Ion Barbu împotriva „poeziei leneșe”. Căci acesta e etalonul criticului
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
și meticulozitate extraordinare sunt scoși în evidență toți factorii care ar fi putut avea vreo influență asupra proceselor sociale, atât asupra „conținutului” lor, asupra tendințelor lor de perspectivă, cât și asupra„formei”, a particularităților lor, determinându-se totodată și importanța, profunzimea influenței fiecărui factor în parte. Nici una dintre aceste analize nu reprezintă o simplificare „economistă” de genul care, printr-o înțelegere îngustă a principiilor fundamentale ale materialismului istoric, au apărut la unii marxiști de mai târziu. Este adevărat, de asemenea, încă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Pacientul - O iubesc. (Pacientul se focalizează pe trăirile sale). Terapeutul - Dacă acest lucru se întâmplă, va fi foarte dificil... Ce vă gândiți să faceți? (Terapeutul discută consecințele unui posibil divorț). Pacientul - Nu știu... Terapeutul - Vă voi propune să analizați în profunzime ce se întâmplă cu soția dumneavoastră, cred că este vorba despre o problemă importantă care repune în discuție întreagă dumneavoastră viață, cu atât mai mult cu cât aveți doi copii. Este o problemă prioritară, nu-i așa? Pacientul - Da, sunt
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de a aborda expunerea impreună cu pacientul, astfel încât acesta să se expună în mod real mai degrabă decât să evite conținutul neliniștilor sale. Iată elementele psihoeducative ale expunerii oferite de către terapeut lui Marie, pentru ca aceasta să conștientizeze că identificarea în profunzime a temerii sale o ajută, în mod paradoxal, să se simtă mai puțin anxioasă: Terapeutul - Dacă vă aflați într-un birou cu aer condiționat și ieșiți afară unde este o temperatură de peste 300, și dacă vă întoarceți imediat în interior
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al stigmatului trecutului. Scriitorul exersează mijloace stilistice total diferite însă abandonează subtilitățile unei scriituri poetico-simbolice, de sugestie și de atmosferă, în favoarea uneia realiste, exacte, de tipul scenariului cinematografic, dar cu suplețea unui stil intelectual în cheie dilematică filosofico-psihologică, fără mari profunzimi analitice. Există aici ambiția romanului total, proprie epocii în care au apărut romanele, vizând concomitent cronica unei familii (Arghir), o frescă socială (a burghezo-aristocrației de provincie) și mărturia unei conștiințe intelectuale și morale supuse vremilor. Personajul central al trilogiei, Iustin
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
care îi consolidează atât originalitatea, cât și autoritatea. Își șochează contemporanii în primul rând cu studiul Poezia lui Eminescu (1968), în care răstoarnă raportul valoric dintre antume și postume, privilegiindu-le pe cele din urmă, ca fiind mai apropiate, prin profunzime, de marele romantism european, în special de cel german. Publică totodată un aproape scandalos, pentru mentalitatea vremii, proiect de Istorie a literaturii române, în principiu o replică la Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu. De
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
A, și B este în acord cu A, rezultă că persoana crede B -, atunci mai puțin de 20% dintre americani pot fi considerați ca având o ideologie bine conturată care să le structureze preferințele.3 Concluzia este că americanii, în ciuda profunzimii și stabilității practicilor lor democratice, nu prea corespund cu modelul de cetățean ideal, rațional, bine informat și care să ia decizii fără patimă în cazul problemelor de interes public. Acest comentariu nu are intenția să denigreze democrația sau să-i
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Astfel de afirmații cauzale sunt implicite în modelul general și devin vizibile pentru noi doar ca rezultat al analizei modelului și ale implicațiilor sale logice. Dacă acestea sunt susținute de probe riguroase, ele pot contribui la credința că înțelegerea de profunzime sugerată de model ar putea fi validă din punct de vedere intelectual și utilă în practică. Procesul de modelare poate fi adesea unul complicat, care să necesite o matematică foarte sofisticată. Dar rezultatele empirice, sub aspectul unei conceptualizări mai puternice
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și au tendința de a simplifica în mod considerabil situațiile de alegere. Deocamdată există doar un număr limitat de rezultate empirice clare care decurg din aplicarea lor. Totuși, promisiunile de perspectivă ale modelelor de alegere sunt enorme, iar percepțiile de profunzime ale vieții sociale și politice, obținute deja cu ajutorul acestora, extrem de valoroase. După cum am arătat în Cursul 3, modelele de alegere sunt proprii științelor sociale. Aceste modele subliniază și nu maschează diferențele esențiale dintre științele exacte și cele sociale - constituindu-se
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
extern, sau intern. Când încercăm să determinăm dacă un individ acționează rațional, putem să-i studiem comportamentul ca să vedem dacă acesta corespunde cu practicile pe care cercetătorul le consideră raționale în situația respectivă, sau putem încerca să mergem mai în profunzime și să evaluăm credințele și opiniile fundamentale ale individului, recunoscând totodată că acestea nu sunt întotdeauna accesibile cercetătorului. Raționalitatea poate fi interpretată îngust sau amplu. Aceasta poate fi atribuită în mod îngust unui individ singular care folosește metodele pe care
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
formal, actorii adaugă reguli instituționale și proceduri de operaționalizare standard ca să ajute la structurarea jocului și la limitarea gamei strategice. Este foarte important să studiem instituțiile din această perspectivă. Un astfel de studiu ne dă posibilitatea să analizăm mai în profunzime justificările în favoarea diferitelor structuri organizatorice și a standardelor prin care acestea pot fi evaluate. În sfârșit, abordarea alegerilor raționale în luarea de decizii sociale și politice ne obligă să recunoaștem un punct teoretic fundamental. Stabilitatea democratică nu este un rezultat
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]