KorAP: Find »[drukola/base=prost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...131 132 133 ...166 >

4,129 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

toți acei proști erau în imensa lor majoritate proști impuri, vegetativi și defensivi, proști care se știu ca atare și fac pe deștepții ca să se apere. — Există însă vreun prost care știe că e prost? — Evident! Sunt mulți, foarte mulți proști care știu că ceilalți îi consideră proști și se recunosc ca atare și ei înșiși, când sunt singuri, în fața oglinzii propriei lor conștiințe. Nu-i atât de sigur că niciunul nu se recunoaște. Cred mai degrabă că omul, în forul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
majoritate proști impuri, vegetativi și defensivi, proști care se știu ca atare și fac pe deștepții ca să se apere. — Există însă vreun prost care știe că e prost? — Evident! Sunt mulți, foarte mulți proști care știu că ceilalți îi consideră proști și se recunosc ca atare și ei înșiși, când sunt singuri, în fața oglinzii propriei lor conștiințe. Nu-i atât de sigur că niciunul nu se recunoaște. Cred mai degrabă că omul, în forul interior al conștiinței sale, înclină să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
am spus eu -, e un mic animal inofensiv care ia, prin mimetism, înfățișarea unuia dăunător, își zbârlește coada și adoptă un aer de ferocitate când se vede atacat și încearcă să înfricoșeze prin spaima lui. — Exact. Ei bine, așa e prostul negativ sau defensiv. Când i se năzare o prostie, și el știe că așa este, când se pregătește să repete unul din locurile comune ale bunului-simț pur, oglindă a trivialităților, o proclamă solemn și emfatic, de parcă ar rosti un aforism

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
proprie, dar numai pentru ca altcineva, la fel de prost ca el, să pice în laț. Mă credeți prost? Păi eu, ca să mă apăr, mă voi preface că mă cred deștept, sau mai degrabă om de bun-simț. Și foarte bine face. Așa e prostul defensiv sau negativ. Iată însă că aici, în țara ta, încep să apară proști pozitivi și ofensivi, proști puri, proști care nu doar simulează că se cred avizați, ci se și cred ca atare. Și ofensiva asta, să n-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
credeți prost? Păi eu, ca să mă apăr, mă voi preface că mă cred deștept, sau mai degrabă om de bun-simț. Și foarte bine face. Așa e prostul defensiv sau negativ. Iată însă că aici, în țara ta, încep să apară proști pozitivi și ofensivi, proști puri, proști care nu doar simulează că se cred avizați, ci se și cred ca atare. Și ofensiva asta, să n-ai niciun dubiu, a ajuns la modă. Am văzut că destul de mult timp înainte de izbucnirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
ca să mă apăr, mă voi preface că mă cred deștept, sau mai degrabă om de bun-simț. Și foarte bine face. Așa e prostul defensiv sau negativ. Iată însă că aici, în țara ta, încep să apară proști pozitivi și ofensivi, proști puri, proști care nu doar simulează că se cred avizați, ci se și cred ca atare. Și ofensiva asta, să n-ai niciun dubiu, a ajuns la modă. Am văzut că destul de mult timp înainte de izbucnirea războiului și când nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
apăr, mă voi preface că mă cred deștept, sau mai degrabă om de bun-simț. Și foarte bine face. Așa e prostul defensiv sau negativ. Iată însă că aici, în țara ta, încep să apară proști pozitivi și ofensivi, proști puri, proști care nu doar simulează că se cred avizați, ci se și cred ca atare. Și ofensiva asta, să n-ai niciun dubiu, a ajuns la modă. Am văzut că destul de mult timp înainte de izbucnirea războiului și când nimeni nu vorbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
pe compatrioții mei asupra pericolelor pe care le comportă pentru noi acea Kultur cu K cvadricornut. La începutul lui 1913 am început să dau alarma. — Ei bine, ai citit pesemne în cartea Politik a sus-numitului Treitschke ce spune el despre proști. Într-un pasaj din capitolul 50 al primei cărți spune că ai impresia că limitele prostiei umane s-au lărgit mult în secolul al XIX-lea, și în alt pasaj, din capitolul 60, că secolul al XIX-lea a manifestat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
în secolul al XIX-lea, și în alt pasaj, din capitolul 60, că secolul al XIX-lea a manifestat o colosală stupiditate - Stupidität e cuvântul folosit de el - în rândul învățaților. Și adaugă: „Niciodată oamenii n-au fost atât de proști ca în ziua de azi.“ Și altădată vorbește de partidele prostiei - Parteien der Dummheit -. Expresia „partidele prostiei“ e admirabilă! Și să se mai spună că prusacii sunt lipsiți de simț psihologic! Cert e că Wundt, cu psihologia lui experimentală sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
aici? Cam așa ceva. Începe să capete conștiință de sine. Toate bietele făpturi fictive care nu bănuiesc că sunt proaste, toți cei care nu s-au îndoit niciodată nu doar de propria-le existență, dar nici de propria lor importanță, toți proștii puri, sau proștii pozitivi și ofensivi se grupează sub stindardul prostiei, pe care o numesc bun-simț. Iar lozinca și indiciul prostiei sunt acum acestea: interesul național mai presus de orice! Și cum ignoră respectivul interes, ceea ce numesc astfel nu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Începe să capete conștiință de sine. Toate bietele făpturi fictive care nu bănuiesc că sunt proaste, toți cei care nu s-au îndoit niciodată nu doar de propria-le existență, dar nici de propria lor importanță, toți proștii puri, sau proștii pozitivi și ofensivi se grupează sub stindardul prostiei, pe care o numesc bun-simț. Iar lozinca și indiciul prostiei sunt acum acestea: interesul național mai presus de orice! Și cum ignoră respectivul interes, ceea ce numesc astfel nu este decât o formă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
lozinca și indiciul prostiei sunt acum acestea: interesul național mai presus de orice! Și cum ignoră respectivul interes, ceea ce numesc astfel nu este decât o formă a relei pasiuni a prostiei. — Care e invidia - am încheiat eu. — Într-adevăr. Pe prostul pur personalitatea celuilalt și tot ce e subiectiv îl supără. Clar! Căci el nu e altceva decât un obiect, un obiect pe deplin apt de a fi clasificat, ordonat și organizat împreună cu altele. Sesamul actual al acelor oameni e cuvântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
prin voința mea de autor. — Da, să se sinucidă! Nu însă cum am vrut eu să mă sinucid și tu nu m-ai lăsat. Trebuie să se sinucidă prin eforturile lor disperate de-a scăpa de prostie. Datoria morală a prostului ca om este de-a înceta să fie astfel sau de a transforma principiile bunului-simț în concluzii ale simțului propriu, cea de a regândi pe cont propriu locurile comune, fapt prin care încetează a mai fi comune, cea de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
pentru că nu găseai alt mijloc de a-mi da genialitate. Ai creat în locul unui om un homuncul, și aspirația mea la omenie, la umanitate a fost să mor. M-am afirmat murind. Și așa ar trebui să se afirme și proștii aceia. În loc de-a căuta să oprime personalitatea aproapelui, ar trebui să se străduiască a și-o exalta pe-a lor până când ar plesni. Nu găsesc altceva de făcut decât să turuie împotriva anarhiei latine, fără a-și vedea însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
nu-i oare un adevăr formularea atribuită nu știu cărui general, și anume că victoria nu e decât credința că ai învins? - i-am spus. — Da, dar e o prostie generală. Mai degrabă victoria constă adeseori în a te crede învins. Doar prostul se crede invincibil. Amintește-ți ce se întâmpla aici, în țara ta, în timpul războaielor civile cu amărâții aceia care au început prin a se declara invincibili, deoarece împotriva credinței, ziceau ei, nimic nu are putere, iar apoi, văzându-se învinși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
e totdeauna. Dacă n-ar fi b în loc de c și nu s-ar fi oprit în l, atunci s-ar fi oprit în z. Și stai să asculți toate raționamentele curat prostești de speța asta. Și nu uita nici că proștii nu mai sunt legiune, ci sunt partid. Și iarăși Augusto Pérez mi-a dispărut în norul negru. Și când m-am întors din vis, mi-am spus: Cine pune ordine și logică și coerență, adică organizare, în toate astea? Salamanca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
doar atâtea moduri de-a înnebuni și tot atâtea de a te prosti. Deși cel mai obișnuit mod de prostire se trage din citirea cărților fără a le mânca, din înghițirea literei fără a ți-o asimila făcând-o spirit. Proștii se hrănesc - se hrănesc în prostia lor - cu oasele, nu cu carnea doctrinară. Și proștii sunt cei ce zic: „De mine nu râde nimeni!“ Aș vrea să nu spun nimic despre ultimele retușuri ale portretului pe care mi l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
mai obișnuit mod de prostire se trage din citirea cărților fără a le mânca, din înghițirea literei fără a ți-o asimila făcând-o spirit. Proștii se hrănesc - se hrănesc în prostia lor - cu oasele, nu cu carnea doctrinară. Și proștii sunt cei ce zic: „De mine nu râde nimeni!“ Aș vrea să nu spun nimic despre ultimele retușuri ale portretului pe care mi l-a făcut Cassou, dar nu-mi pot interzice două, trei vorbe despre așa-numitul fond al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

mai mergeau pe jos. Duminica beau bere și mâncau mititei, nu ca ăștia de la coada vacii. Prin ’80 au urcat în grad, erau „muncitori”, aproape fiecare familie avea unul sau doi muncitori. Acum ei se uitau de sus la ăștia proști care rămăseseră la coada vacii și câștigau 2 lei pentru ziua de muncă la CAP. Satul s-a golit dintr-o dată și-a rămas pustiu. Pe câmp mai erau bunicii și nepoții veniți în vacanță. Ăștia toți voiau să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Turda. Abia atunci am realizat ce e dincolo de serele învățământului universitar în care crescusem. „Cine dracu’ te-a adus, mă, la Turda? Ăsta nu-i un oraș în care se vine; ăsta-i un oraș din care se fuge. Numa’ proștii ca tine și zăhăiții ca mine mai stau aici”, așa a început Tămaș, colegul meu, profesor de istorie, discuția cu mine după ce directoarea școlii m-a prezentat în prima zi și ne-a lăsat singuri „să-mi facă instructajul”. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
iar începea să clănțănească. „Zii, Paul, de ce n-ai învățat? De ce tremuri? Ți-e frig sau ți-e frică” „Mi-e frigă, tovarășu’!” Îi vedeam lacrimile din colțul ochilor, dar nu m-am putut opri să nu zâmbesc, ca un prost. „Cum adică ți-e frigă, Paul? Ce-i aia frigă?” „Mi-e și frig, tovarășu’, și mi-e și frică. Da, tovarășu’!” Eram în zi proastă, n-aveam chef să mă las impresionat. Am reluat întrebarea, încăpățânat și enervat. „Zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
ce facem noi, frate „frate, te cunosc din ’97!”? Ne scufundăm în zoaiele vieții, asta facem. Nu suntem noi „ctitorii bibliotecii naționale”, dar am suferit destul și am citit măcar pe atât cât să nu ne mai ia lumea de proști. Nu ne mai luați de proști, că dacă vrem, vă frecăm și noi la cap cu Heidegger și Derrida până vă deconstruim de tot! Da! Încercăm și noi să punem cap la cap niște bucățele de viață; poate, în final

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
cunosc din ’97!”? Ne scufundăm în zoaiele vieții, asta facem. Nu suntem noi „ctitorii bibliotecii naționale”, dar am suferit destul și am citit măcar pe atât cât să nu ne mai ia lumea de proști. Nu ne mai luați de proști, că dacă vrem, vă frecăm și noi la cap cu Heidegger și Derrida până vă deconstruim de tot! Da! Încercăm și noi să punem cap la cap niște bucățele de viață; poate, în final, iese o frescă, sau măcar niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
constante de amuzament era soacră-sa, care-i reproșa mereu că, dacă ea nu ar fi făcut vilă și nu i-ar fi dat fata, el „și-ar fi mâncat zilele într-un cămin de nefamiliști, ca toți derbedeii și proștii ăia cu facultate”. Tipa asta avea vreo 65 de ani, era pensionară, dar se purta ca o fetișcană; avea părul vopsit în roșu, umbla cu fuste crăpate, păstrase orgoliul unei foste funcționare de la Consiliul Județean și încerca să împrumute cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

semnez documente. Mă uit în ochii lui, încercând din răsputeri să-i transmit mesajul. Consultă un avocat, măi tembelule ce ești. Eddie râde din suflet. — Foarte drăguț din partea ta, Samantha. Dar nu trebuie să-ți faci griji. Nu sunt un prost. Deschide ușa și intră înapoi. Deci, domnilor, unde rămăsesem ? Mă uit la el supărată și îl văd că ridică iar stiloul. Nu-l pot opri. Idiotul ține morțiș să se lase țepuit ca la carte. Dar asta n-o să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]