3,487 matches
-
ani, eseu polemic mai mult. Doritor de a înțelege "clar și distinct" totul, de a trăi toate atitudinile, chiar și pe cele opuse interesului ființei sale, eroul evreu suferă intens în mijlocul lumii ostile rasei sale, încercînd totuși a cunoaște cu răceală. Această poziție dă interes artistic cărții și deși, evident, eroul nu va putea ieși din cercul său vițios, opera rămâne un document foarte obiectiv al unei mentalități ireductibile. Spre a experimenta tragicul, eroul înfruntă opoziția antisemiților, se lasă bătut, exagerând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a noastră mai bine decât a orișicui) noi nu suntem nici vrem să fim maghiari ori nemți. Suntem români, vrem să rămânem români și cerem egala îndreptățire a națiunei noastre. Față cu orice încercare de deznaționalizare ori suprematizare, întrebăm cu răceală și conștienți de drepturile ce ni le dă aborigenitatea noastră și spiritul secolului: Cine sunt acești oameni și ce vor ei în țara noastră?""203. Textul trasează programul întregii activități jurnalistice a poetului: "Să facem un congres este mai mult
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
parte a vieții mele" (v. 19-20). În concluzie, vrem să scoatem în evidență că la Ovidiu, trimiterile mitologice nu sunt pur și simplu erudiție, cum au afirmat unii comentatori; acestea, în loc să facă și mai patetică suferința efectivă a poetului prin "răceala" lor, se folosesc în mod declarat de mit pentru a sugera realități mai profunde care, din cauza circumstanțelor politice ale momentului, nu puteau fi exprimate clar fără a-l pune în primejdie pe autorul lor. E timpul să trecem la destinatarii
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
substituie sentimentului erotic evlavia creștină, zicînd că „dragostea e Domnul”. Heliade e cel dintîi la noi care scrie poema leagănului și a neliniștii paterne În fața pruncului bolnav. Erosul este aici copleșit de simțul datoriei morale: „Copilul se deșteaptă; l-amenință răceala Și mama Îl lipește de chiar inima sa...”. O dedicație din 1839, La Elvira, este mai Întunecat romantică, mai agitată. Ea adună semnele lirice ale epocii: lacrimile, suspinele, salcia plîngătoare, trista filomelă, piatra mută a mormîntului, fintîna, noaptea dilectă, luna
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îmbată și, prin ea, Întreaga ființă a creatorului. Dificultatea ochiului este de a alege, de a Începe: „Dar unde o să punem privirea mai fntîi? Tu, fiu al ignorinții, ce nemișcat rămîi CÎnd arta Îți arată divina strălucire, Oricare-ar fi răceala și-adînca-ți nesimțire, Tu poți să vii aice, cît de nepăsător. Căci vei gusta tu Însuți un fermec răpitor. Vederea se Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire, căci tot aici răpește. Și sufletul rămîne, o dată ce-am privit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru care are predilecție) este blîndă și neștiutoare de misterul pe care Îl ascunde. Pasiunile se consumă În afara poemului. În poem e vorba doar de o fugă, o „hîrjoană”, de o plecare În codru. Sentimentul este privit dinafară, cu oarecare răceală. Noțiunea de lirică erotică „obiectivă” nu este, În cazul lui, nepotrivită. De la el s-a inspirat Coșbuc cînd a cîntat ritualurile țărănești ale dragostei. Alecsandri a Înfățișat, totuși, și femeia virilă. Fulga din Dan, căpitan de plai este tipul de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
milă, de iubire, De durere, de suspinuri, de rugi fără contenire. Cu dînsăle să armează, cu dînsăle biruiește, Ele sînt a lui dorințe, pentru ele să jărtfește. Pacea lui nu-i vro pace sau de arme contenire, Ci este după răceală a dragostei Înnoire. Războiul lui nu-i spre moarte, ci spre dulce pătimirea, Cari-nghimpă și deșteaptă și iuțăște toată firea.” Poemul acesta (și, În genere, toate versurile lui Conachi) se grupează În jurul unei vaste figuri a oximoronului. Relația rece
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
variații, aceleași. Foarte răspîndită este imaginea Afoditei urania. Conachi crede că femeia este o dumnezeire („Și tu, o, dumnezeire”), o „Îngerească zidire”, o ființă, În fine, În care se Încorporează spiritul celest. În nemilostiva Catinca trăiesc toate aceste elemente, cruzimea, răceala ei o plasează În categoria divinităților fecioare născute din tîmpla unui zeu: „Iar, de ești din cer zidire Cu fire dumnezeiască Și porți a ta strălucire Supt sîmțîrea Îngerească...” Duhul altei femei, Casandra, legiuiește pravile morale, Marioara - „minune [a] lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fi un adorator rafinat al femeii, un devot al preludiului prelungit, care știe să se bucure din plin de toate mărunțișurile ritualului erotic: glasul iubitei la telefon, fotografiile, scrisorile cu caligrafia și mireasma lor parfumată, zâmbetul și privirea, căldura ori răceala mâinii, atingerea involuntară a unor piese de vestimentație feminină (găsind mantoul Dianei atârnat peste paltonul său, Bizu simți "o voluptate nouă", fetișistă, de mare intensitate, care-i oprește inima în loc) în fine, întreg repertoriul menit să pregătească și să amâne
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să creeze, prin contrast, iluzia vieții, frumusețea "tabloului" datorându-se ambiguității reprezentării, ce oscilează între viață și moarte, între feminitate și masculinitate (modelul e androgin, și în el se "oglindesc" amândoi, și Eminescu, și Veronica), ca în picturile decadenților. Paloarea, răceala brațelor femeii iubite vădesc, de asemenea, o atracție necrofilă altă "perversiune", deci! Prin urmare, nedumerirea Veronicăi ("simțirea adâncă/ Cum de se naște pentru-un portret?") trebuie luată doar ca o figură de stil, exersată în versurile închinate poetului. Altminteri, femeia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Ceea ce n-a fost totuși suficient adâncit de scriitor În ceea ce privește unele personaje pozitive, este caracterul personal, individual al acestora, care apare destul de schematic. Omul viu dispare adesea În dosul paravanului ideologic-politic al gândurilor și vorbelor sale. De aici, o anume răceală, tendința de a Înlocui frământarea sufletească cu monologul de idei (Ă). (Ă). Este inadmisibil, apoi, rolul cu totul episodic și formal pe care-l ocupă În roman personaje ca Irimia, Însărcinat cu educarea tineretului și Natalia Crăciun, având pe seamă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
beau niciodată... Ă Apă, asta nu bea niciodată! exclamă căpitanul. Apa îi provoacă un fel de crize, crize de hidrofobie... Să n-audă de apă dulce!... Dar continuă povestea cu brațul! Ă Da, mai bine să continui, zise medicul cu răceală în glas. înainte de fi întrerupt de glumețul meu căpitan, tocmai voiam să spun că, în ciuda eforturilor mele serioase și stăruitoare, rana se înrăutățea tot mai mult. Adevărul este, domnule, că era cea mai urîtă rană deschisă văzută vreodată de-un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prin mîzga aceea unsuroasă și jilavă, întocmai ca o șopîrlă în fundul unei fîntîni. Și chiar asta se dovedi a fi pentru bietul păgîn cala: o fîntînă sau mai degrabă o ghețărie, căci, deși nădușit de căldură, se alese cu o răceală zdravănă, urmată de friguri, care, după cîteva zile de chinuri, îl țintuiră în hamacul lui, ducîndu-l pînă-n pragul morții. Ce-a mai slăbit în acele cîteva zile, care nu se mai sfîrșeau! parcă se topea carnea de pe el, pînă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu cred că hainele, ci altceva trebuie să fie la mijloc... Ă Propriul meu fecior se află în ambarcațiunea aceea! gemu căpitanul. Pentru numele lui Dumnezeu, te rog, te conjur! adăugă el, adresîndu-se lui Ahab, care îi ascultase cu destulă răceală rugămintea, închiriază-mi pe timp de patruzeci și opt de ore nava dumitale - îți plătesc bine pentru asta - dacă nu-i altă cale, închiriază-mi-o, te rog, numai pentru patruzeci și opt de ore, nu mai mult! Te rog
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întîi grupul cel mai numeros, de pe una sau alta din ambarcațiunile răzlețite. Dar, dintr-un motiv necunoscut, căpitanul se ferise să pomenească despre asta în fața lui Ahab și chiar despre băiatul dispărut îi vorbise doar cînd își dăduse seamă de răceala bătrînului; pe băiatul acela în vârstă de numai doisprezece ani, se hotărîse, în concepția lui aspră nantucketeză, despre dragostea părintească, să-l inițieze de timpuriu în pericolele și minunile unei profesiuni îmbrățișate de neamul său, încă din noaptea timpului. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fie literar, nu prinde în clipeală; nici teoriile italiene și romantice a vestitului revoluționar ăEliadeî, nici sistemele ardelene nu au prins rădăcină"2, ceea ce e foarte adevărat, numai cât din tonul frazei lui Russo pare că pricina ar fi o "răceală" inerentă sufletului moldovenesc. Noi credem că acea răceală se explică tocmai prin acea tradiție culturală, cât e vorba mai ales de răceală față cu entuziasmul literar", și prin lipsa unei clase revoluționare, cât e vorba, mai ales, de răceala față
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
italiene și romantice a vestitului revoluționar ăEliadeî, nici sistemele ardelene nu au prins rădăcină"2, ceea ce e foarte adevărat, numai cât din tonul frazei lui Russo pare că pricina ar fi o "răceală" inerentă sufletului moldovenesc. Noi credem că acea răceală se explică tocmai prin acea tradiție culturală, cât e vorba mai ales de răceală față cu entuziasmul literar", și prin lipsa unei clase revoluționare, cât e vorba, mai ales, de răceala față cu "entuziasmul politic". Și, fiindcă a venit vorba
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
2, ceea ce e foarte adevărat, numai cât din tonul frazei lui Russo pare că pricina ar fi o "răceală" inerentă sufletului moldovenesc. Noi credem că acea răceală se explică tocmai prin acea tradiție culturală, cât e vorba mai ales de răceală față cu entuziasmul literar", și prin lipsa unei clase revoluționare, cât e vorba, mai ales, de răceala față cu "entuziasmul politic". Și, fiindcă a venit vorba de o deosebire sufletească, am putea spune ipotetic că poate fi vorba și de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o "răceală" inerentă sufletului moldovenesc. Noi credem că acea răceală se explică tocmai prin acea tradiție culturală, cât e vorba mai ales de răceală față cu entuziasmul literar", și prin lipsa unei clase revoluționare, cât e vorba, mai ales, de răceala față cu "entuziasmul politic". Și, fiindcă a venit vorba de o deosebire sufletească, am putea spune ipotetic că poate fi vorba și de un element pur psihic. Poate că moldovenii sunt mai sceptici. (În Scrisori, Alecsandri numește pe munteni gasconi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
revărsat peste marginile interesului individual și de clasă, în sfârșit, vreo abatere de la "cumințenie", și doar a trăit în vremea și în mijlocul marilor "nebunii"... (Să ne gândim la A. Russo ori la Bălcescu !) Peste tot, o uscăciune morală și o răceală, care au constituit cunoscuta finețe a junimiștior, peste tot lipsă de iluzionare și avânt. Această răceală a dat naștere "zeflemismului" (și nu spiritului critic, cum voiesc să ne asigure unii: dovadă A. Russo, din care nu putea lua naștere zeflemismul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a trăit în vremea și în mijlocul marilor "nebunii"... (Să ne gândim la A. Russo ori la Bălcescu !) Peste tot, o uscăciune morală și o răceală, care au constituit cunoscuta finețe a junimiștior, peste tot lipsă de iluzionare și avânt. Această răceală a dat naștere "zeflemismului" (și nu spiritului critic, cum voiesc să ne asigure unii: dovadă A. Russo, din care nu putea lua naștere zeflemismul). De aici, în spiritul publicului, identificarea junimismului cu zeflemismul și invers. Dacă C. Negruzzi e împotriva
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și din acest punct de vedere spiritului din Muntenia (vezi reflexe la Cîrlova și Alexandrescu). Moldova, rece și critică (pentru că Moldova n-avea burghezie, ca să dăm, iarăși, numai cauza principală), nu se putea influența de lirismul și spiritualismul lui Lamartine. Răceala și criticismul au făcut pe moldoveni să cultive cu predilecție proza, și anume genul epic (dezgroparea trecutului trebuia să fie atunci la ordinea zilei!) și, în versuri, mai mult poezia obiectivă - și iată de ce Moldova s-a influențat mai mult
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pledoariile morale dar și acțiunile concrete întreprinse de către Gorbaciov în ceea ce privește dezarmarea globală. Întâlnirile pe care le-a avut cu omologul său american la Geneva și Reykjavik în 1985, respectiv 1986, referitor la acest subiect au încheiat o lungă perioadă de răceală diplomatică între Moscova și Washington, umbrită însă parțial de expulzarea, în 1986, a 55 de diplomați de la ambasada sovietică de la Washington, acuzați de spionaj, fapt care a condus la o ofensivă propagandistică împotriva Occidentului și la concluzia, prematură, că "normalizarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în acest scop persoane sovietice, între care și pe Kaftaradze. (Menționez că Bogomolov, ministru adjunct al Ministerului de Externe, care a făcut parte din delegația sovietică venită pentru a participa la sărbătorirea lui 23 August 1951, mi-a arătat o răceală totală). Mi-a fost imposibil să înțeleg atunci adevăratele motive pentru care A. Pauker a cerut scoaterea mea din minister, ridicând această problemă în Biroul Politic, așa cum nu am înțeles de ce persoane sovietice mă privesc cu neîncredere. Fără îndoială, A
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ieșire parcă... Imagini ale obtuzității, inconștienței, lichelismului, indiferenței, servilismului, bestialității, ale formelor fără fond, primitivism cu lustru. Apoi imaginea "morții vii obol pentru artă". Oscilând între realism dur (împins până la coșmaresc), grotesc și fantastic... Visarion insistă îndelung pe unele scene. Răceala demonstrativă se transformă însă cu timpul într-o revelație... (Natalia Stancu) ...Înghițitorul de săbii este un film cu valoare de "memento" despre demnitatea artistului față în față cu sine însuși, față în față cu o lume tulbure, față în față
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]