3,990 matches
-
pe viață, apoi împăratul Napoleon al III-lea în 1852. Ludovic Filip și familia sa au rămas în exil în Anglia, la Claremont, Surrey, unde el a murit la 26 august 1850, la vârsta de 76 de ani. În 1876, rămășițele lui și cele ale soției lui au fost aduse în Franța și îngropate la "Chapelle royale de Dreux", necropola familiei Orléans pe care mama lui a construit-o în 1816 și care a fost mărită și înfrumusețată după moartea ei
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
o situație critică în care specula și crima își fac de cap. Împotriva acestora combat comisarii Roman (cu origine și exigențe morale proletare) și Miclovan, care nu acționează totdeauna cu mâinile curate. Nicolaescu înrolează școala filmului de gangsteri american „împotriva rămășițelor vechiului” punctând, în culori vii, exemplare din pitoreasca lume interlopă: Semaca (G. Constantin), Buciurligă (Mihăilescu-Brăila) și Lăscărică (Dinică). Ideea scenariului lui Titus Popovici și Petre Sălcudeanu a avut un răsunător ecou la public (peste 7 milioane de spectatori în 30
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
proto-bulgari de sub hanul Kuber (Кубер in bulgară, grafiat și Kuver) care s-au stabilit alături de avari în bazinul carpatic în secolul al VI-lea (567-568 e.n) imediat după disoluția Regatului gepizilor. Potrivit altei teorii, tarcanii din bazinul carpatic sunt rămășițele unui popor turcic medieval numit "bulaq" sau "bulak" respectiv ’tarka-lovú’ )uneori denumit și "ala yuntlu" atestat pe teritoriul Transilvaniei, trib în ultimă instanță parte a confederației pecenegilor. Uneori, tărcanii au fost asociați cu o ramură a secuilor medievali numită "koromza
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
era eliberarea țărilor arabe de sub stăpânirea otomană. În același an îi apare culegerea de proză "Furtunile" și în 1923 publică eseul "Profetul". Djubran s-a stins din viață în la New York pe 10 aprilie 1931, bolnav de ciroză și tuberculoză. Rămășițele sale pământești sunt trimise la Beirut, la 21 august și înmormântate în satul Bisharri, unde se născuse. Opera sa poetică a fost tradusă în peste douăzeci de limbi, iar picturile și desenele sale se află expuse în galerii celebre din
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
luptă în încercarea a-i captura drapelul. Sergentul Anton din Regimentul 42 Highland: Batalionul Verden nu a reușit să se retragă destul de rapid, așa că majoritatea soldaților au fost omorâți sau luați prizonieri. Wellington a raliat husarii din Braunschweig și, strângând rămășițele cavaleriei lui Merlen, s-a pregătit să înainteze și să astupe gaura. Însă înainte ca trupele să fie poziționate pentru a avansa, forțele superioare ale lui Piré au lovit, alungându-l chiar și pe Wellington însuși în spatele intersecției. Acesta, pentru
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
nouă livre, a avansat în stânga companiilor lui Rauschenplat. Ney a răspuns prin dispunerea a două baterii ecvestre din rezerva sa de cavalerie, care curând au scos din funcțiune două dintre tunurile lui Lloyd și au omorât numeroși cai ai bateriei. Rămășițele zdrobite ale bateriei lui Lloyd au ridicat antetrenurile și s-au retras. Bateria ecvestră franceză a deschis focul cu mitralii asupra Regimentului 33 britanic din Yorkshire-West Riding. „Tunicile roșii” au rupt rândurile și au fugit în pădurea Bossu. Apoi, Ney
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Nassau). Numai centrul mai rămăsese atunci. Pe mătasea de un galben deschis era brodat scutul stemei Orania-Nassau. Agresivul leu încoronat se găsea pe un câmp plin de cantonamente. Coroana prezenta cinci cercuri iar zona ovală era limitată de o cunună. Rămășița nu se afla în cea mai bună condiție. Cuirasierii au împrăștiat de asemenea și Regimentul 33 britanic. Regimentul 73 s-a panicat văzând soarta Regimentului 69 și a rupt rândurile și el, fugind către pădure. Regimentul 33 s-a reformat
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
1774, a semnalat un femur de urs al cavernelor purtând o formație canceroasă (în realitate era vorba de un "calus" enorm, după o fractură). Intepretarea eronată a mărturiilor arheologice poate duce la concluzii greșite. Astfel, descoperirea, în august 1856 a rămășițelor Omul de Neanderthal a stârnit discuții aprinse. Adversarii evoluționismului explicau forma acelui craniu (cu fruntea mai mică și teșită, cu orbitele proeminente) ca fiind o consecință a rahitismului, microcefaliei sau acromegaliei. Aceeași prudență trebuie manifestată în studiul paleopatologic în general
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
că au fost puși într-un cufăr și lăsați fără aer.In anul 1674,la aproape 200 de ani de la presupusa crimă,o lada de lemn conținând scheletele a doi copii a fost găsită în timpul reconstrucției TurnuluiLondrei.Oasele,recunoscute că rămășițele prinților uciși,au fost depuse la Westminster Abbey.In 1933 ele au fost trimise spre a fi examinate de experti.Verdictul:scheletele aparțineau unor băieți de vârsta lui Eduard al V-lea în momentul dispariției acestora. Eduard s-a nascut
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
mormânt au fost înscrise numele celor doi copii ai lui Eduard al IV-lea: George, primul Duce de Bedford, care a murit la vârsta de doi ani și Maria de York, care a murit la vârsta de 14 ani. Totuși, rămășițele acestor doi copii au fost găsite mai târziu în altă parte a capelei, lăsând ocupanții din sicriiele copiilor necunoscuți. În 1486 fiica lui Eduard al IV-lea, sora lui Eduard al V-lea, Elisabeta, s-a căsătorit cu Henric al
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
reputate a fi lăcașurile pe care Poseidon le-a scos din adâncul mării la rugămintea zeiței Thetis pentru fiul ei Achile, erou al războiului troian. Într-un poem epic despre războiul troian al lui Arctinos ("ursuzul" în grecește) din Milet, rămășițele pământești ale lui Achile și Patrocle au fost aduse de către zeița Thetis în această insulă. Celelalte două insule posibile sunt (sau Cuciur) și mai cu precădere Insula Șerpilor (cunoscută și ca "Leuce" sau "albă", "luminoasă" în grecește), unde rămășițele unui
Insula Peuce () [Corola-website/Science/310971_a_312300]
-
Milet, rămășițele pământești ale lui Achile și Patrocle au fost aduse de către zeița Thetis în această insulă. Celelalte două insule posibile sunt (sau Cuciur) și mai cu precădere Insula Șerpilor (cunoscută și ca "Leuce" sau "albă", "luminoasă" în grecește), unde rămășițele unui templu antic există, pe când nici-o ruină antică nu se găsește pe grindurile Caraorman, Sărăturile sau Tendra. 1. Litoralul românesc în documente cartografice
Insula Peuce () [Corola-website/Science/310971_a_312300]
-
la data de 8 septembrie 1503 de către Ștefan cel Mare și Sfânt, dar cum domnitorul a murit între timp, biserica a fost finalizată la 18 septembrie 1504 de către fiul său, domnitorul Bogdan al III-lea (1504-1517). Pisania are următorul cuprins: Rămășițele pământești ale lui Bogdan al II-lea au fost înhumate în biserica din satul Secuieni, cam la 10 km de Reuseni. Piatra de mormânt găsită aici arată că nu au fost reînhumate în Biserica din Reuseni, cum voia să facă
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
în stepele mărginite de lanțurile muntoase ale Asiei Centrale și estului Anatoliei. Chiar până azi, kirghizii, kazahii sau turcii qashgai precum și cei așa numiți kipcak, Qipcaqs sau "kîpceac" (ramura vestică a acestora din urmă unanim recunoscuți de antropologi ca fiind rămășițe sau "supraviețuitori" contemporani ai cumanilor medievali ) vânează folosindu-se de diferite specii de șoimi pe care în prealabil îi domesticesc.. Istoricul maghiar Vásáry István consideră că în Evul mediu, pajura, endemică în Muntii Făgăraș, era un animal totemic a cărui
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
de 37 de ani. Pasager al unui zbor pe ruta Varșovia-București-Salonic (compania poloneză LOT), Fernic și-a pierdut viața alături de toți ceilalți pasageri, din cauze necunoscute, avionul prăbușindu-se în pădurea de la Negrileasa, în apropiere de satul Stulpicani, județul Suceava. Rămășițele lui Ionel Fernic au fost incinerate la Crematoriul bucureștean; la eveniment au participat prieteni și colaboratori din lumea muzicii și aviatori care, fie i-au cântat piesele mai îndrăgite, fie l-au omagiat printr-o demonstrație de zbor deasupra Bucureștiului
Ionel Fernic () [Corola-website/Science/309708_a_311037]
-
1930 și distinsă cu premiul Academiei Române. Una dintre realizările remarcabile ale profesorului Ioan Gh. Botez a fost descoperirea, pentru prima oară pe teritoriul României, în săpăturile de la Cormani, efectuate împreună cu cercetători de la catedra sa de la Universitatea din Iași, a unor rămășițe fosile umane provenite din paleolitic. Este vorba despre un fragment de femur. A continuat să cerceteze zona dintre Prut și Nistru, în căutarea unor urme din perioada paleoliticului mijlociu. În 1935 a prezentat la Congresul Internațional de Preistorie de la Washington
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]
-
murit fără a avea copii în 1851. Atât corpul ei cât cel și al regelui Ludovic al XVI-lea au fost exhumate la 18 ianuarie 1815 în timpul Restaurației, când contele de Provence a devenit regele Ludovic al XVIII-lea. Înmormântarea rămășițelor regale a avut loc trei zile mai târziu, la 21 ianuarie 1815, după 22 de ani de la executarea regelui Ludovic al XVI-lea, la biserica St Denis. "Enfin je me rappelai le pis-aller d’une grande princesse à qui l
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
din partea lui Napoleon, Francisc al II-lea a renunțat la titlul de împărat și a declarat Sfântul Imperiu Roman dizolvat. În anii următori, alte 23 de state germane au aderat la confederație, dinastia habsburgică a lui Francis urmând să conducă rămășițele imperiului sub numele de Austria. Numai Austria, Prusia, Holsteinul danez și Pomerania suedeză au rămas în afara confederației, fără a se lua în calcul malul vestic al Rinului, și Principalitatea Erfurtului, anexate de Imperiul Francez. Conform tratatului, confederația urma să fie
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]
-
sejurul italian în Friuli Venezia Giulia, invitat fiind de romancierul Marco Salvador. Cu această ocazie a vizitat mai multe obiective cultural-istorice, între care Centrul de Studii pasoliniene precum și cimitirul din localitatea Casarsa, unde au fost aduse de la Romă și îngropate rămășițele pământești ale marelui scriitor (1922-1975), Villa Manin din Passariano (Codroipo), un complex arhitectonic monumental din sec. XVI, locuința ultimului doge al Veneției, Ludovico Manin, si care găzduia o amplă retrospectivă a operei picturale a artistului Giuseppe Zigaina (n. 1924 Cervignano
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
Mariei de Guise, Franța a decis să-și retragă trupele sale din Scoția și să recunoască drepturile Elisabetei asupra regatului Angliei. Maria a refuzat să ratifice tratatul. Maria a purtat doliu succesiv pentru soțul și pentru mama ei, ale cărui rămășițe au fost aduse de la Edinburgh la Reims. La 14 august 1561, ea a părăsit definitiv Franța. Maria a trăit în Franța de la vârsta de cinci ani și a avut puțină experiență directă a situației politice periculoase și complexe din Scoția
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
economic având arondate 110 sate. Arhitectura cetății are câteva părți: corpul central clădit pe o stâncă de formă neregulată ovoidală cu diferențe de nivel. La vest peretele este lung de 24 m, înalt și cu găuri. Spre nord se văd rămășițele unui donjon (turn). A dispus de încăperi iar la subsol comunică în curtea exterioară printr-o ușă, care se închidea după necesități. Curtea exterioară avea dimensiuni de 36-38 m cu ziduri aproape intacte. Grosimea zidului este 130 cm, și înalt
Comuna Șiria, Arad () [Corola-website/Science/310115_a_311444]
-
Zărnești (în trecut, Fundeni-Zărnești) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Comisoaia, Fundeni (reședința), Pruneni, Vadu Sorești și Zărnești. Principalele zone locuite sunt situate în partea vestică a comunei, în valea Câlnăului. Satul Comisoaia este o rămășiță nelocuită a unei așezări care a existat o vreme în secolul al XX-lea. Zona dinspre est a comunei este formată din terenuri agricole și este traversată de DN2 și de calea ferată Buzău-Mărășești. Satele sunt deservite în principal de
Comuna Zărnești, Buzău () [Corola-website/Science/310276_a_311605]
-
de Câlnău") avea în componență cătunele Ghizdita, Luncași și Zărnești, cu o populație de 1300 de locuitori. În comună funcționau o școală la Ghizdita, o biserică, o moară cu aburi și 3 stâne. Lângă Zărnești s-au descoperit în 1884 rămășițele unor mastodonți, care au fost duse la muzeul de istorie naturală din București. Comuna Vadu Soreștilor era formată din cătunele Clociți și Hârboca (cu subdiviziunile Vadu Soreștilor și Blestematele), având în total 1190 de locuitori, în ea funcționând o școală
Comuna Zărnești, Buzău () [Corola-website/Science/310276_a_311605]
-
era locuit încă din preistorie este în „Peștera cu Oase”. Această peșteră este un sistem de 12 galerii carstice, situat în sistemul carstic al Văii Minișului, în apropiere de orașul Anina. Aici s-au descoperit, în 2002, cele mai vechi rămășițe din Europa ale omului modern. Fosilele, provenind de la trei indivizi (numiți de cercetători "„Oase 1”", "„Oase 2”" și "„Oase 3”"), au fost datate la o vechime de 35.000 de ani, sau 40.500 folosind date calibrate. Încă înainte de anul
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
întâlnesc pe Eomer, care recent auzise zvonuri despre un raid de Orci în zonă. De la Eomer, Aragorn află că Orcii care i-au răpit pe Merry și Pippin au fost uciși și că niciun hobbit nu a fost găsit printre rămășițe. Indiciile l-au condus pe Aragorn la concluzia că hobiții s-ar putea să fie încă în viață, determinandu-l să conducă grupul în Pădurea Fangorn. Ei nu ii găsesc pe hobbiți dar îl întâlnesc pe înviatul Gandalf cel Alb
Aragorn () [Corola-website/Science/309074_a_310403]