9,450 matches
-
Călin Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Demulte ori îmi par chiar inutil ! Și mă întreb tăcut: Chiar ce se-ntâmplă ?! De-mi umbli și prin vise tu tiptil Să nu cumva să mă rănești la tâmplă. Eu m-am născut cumva din disperare La care n-am găsit nicicând răspuns. Am să încerc acum c-o întrebare ! - Să văd ! Ea va fi oare de ajuns ?! În jur răsună. Amintiri, blesteme ! Eu nu știu dacă
NĂSCARE PREMATURĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378326_a_379655]
-
ram). În loc să îmi alergi ca o nebună Iar amintiri să ne arunci pe geam ?! Noi ne-am jurat să facem cu credință Chiar un altar iubirii nepătate. Dar am ajuns curând la suferință Și despărțirea asta, din păcate. Mângâie-mi răni și vindecă de dor Speranța asta ce e-nverșunată. Că fără tine simt că am să mor Și nu te voi uita eu niciodată ! Tu-n mine ai sădit pe veșnicie Sămânța dorului nealterat. - N-ai cum să pleci lăsând în
ÎMBRĂȚIȘARE FINALĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378324_a_379653]
-
spital unde, paralel cu urmărirea evoluției copilului, au loc și alte evenimente neprevăzute, precum o furtună cu trăsnete care distrug un tei secular din curtea spitalului. Teiul masiv a căzut peste mai multe mașini distrugându-le, ucigând un bărbat și rănind-o grav pe medicul Maria Străinu. Cu ocazia aceasta, dar și cu alte ocazii, descoperim bunătatea și altruismul extraordinar al Emanuelei care salvează o viață prin resuscitare și, săritoare cum era, se interesează îndeaproape de soarta doctoriței Maria Străinu intrată
UN DEBUT DE ROMAN, CUCERITOR... DE CRISTIAN PETRU BĂLAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378382_a_379711]
-
Acasa > Poezie > Delectare > M-AI RĂNIT Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului M-ai rănit Am dăruit fiindcă știam Cum e să n-ai și să-ți doresti Cu tot ce-n inimă aveam Te-am învățat
M-AI RĂNIT de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378454_a_379783]
-
Acasa > Poezie > Delectare > M-AI RĂNIT Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului M-ai rănit Am dăruit fiindcă știam Cum e să n-ai și să-ți doresti Cu tot ce-n inimă aveam Te-am învățat ca să iubești. Te-am ascultat când niciun om Spre tine nu s-a aplecat Știind ce-nseamnă să
M-AI RĂNIT de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378454_a_379783]
-
fost și bun, ai fost și rău Primit-ai totul de la mine N-am prețuit măcar un leu. Te-am cunoscut când norii grei Roiau pe cerul inimii Ți-am spus, privind în ochii tăi, Te rog atât, nu mă răni. Privit-am cum nepăsător Ce te-am rugat n-ai socotit Desi știai ce-nseamnă dor Tu m-ai rănit și ai fugit. Nu, n-am să plâng și nici 'napoi Să vii nu vreau să îți dorești Când vei
M-AI RĂNIT de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378454_a_379783]
-
cunoscut când norii grei Roiau pe cerul inimii Ți-am spus, privind în ochii tăi, Te rog atât, nu mă răni. Privit-am cum nepăsător Ce te-am rugat n-ai socotit Desi știai ce-nseamnă dor Tu m-ai rănit și ai fugit. Nu, n-am să plâng și nici 'napoi Să vii nu vreau să îți dorești Când vei privi cu ochii goi Vei ști cât de mult mă iubești. Va fi târziu pentru-amândoi Din cale nu mă mai
M-AI RĂNIT de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378454_a_379783]
-
dorești Când vei privi cu ochii goi Vei ști cât de mult mă iubești. Va fi târziu pentru-amândoi Din cale nu mă mai întorc Nu mă răni strigam sub ploi Din suflet vreau să mi te scot. Tu m-ai rănit voit și-o știi Mi-ai spus că vrei ca să mă doară Eu iți promit că-ți vei dori Iubirea mea în fapt de seară. Neliniștea te va cuprinde Și dorul te va sugruma Tu fost-ai totul pentru mine
M-AI RĂNIT de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378454_a_379783]
-
doară Eu iți promit că-ți vei dori Iubirea mea în fapt de seară. Neliniștea te va cuprinde Și dorul te va sugruma Tu fost-ai totul pentru mine Eu nu voi fi nicicând a ta. Referință Bibliografică: M-AI RĂNIT / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1915, Anul VI, 29 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
M-AI RĂNIT de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378454_a_379783]
-
doar în Muntele Sacru, era bine știut acest lucru și cine știe cum de ajunsese pe câmpia mongolă departe de sălașul său. Tolui, călărea un armăsar pursânge arab, fiind însoțit doar de șoimul preferat, Săgeata de Argint și zărind lupul acela îl rănise ușor, săgetându-l. Animalul simțindu-se hăituit, alerga căutând scăpare spre sălașul său din munte, astfel prințul era sigur urmându-l că-l va conduce acolo unde dorea să ajungă, adică la poalele muntelui de foc, dincolo de granița ce separa
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016. Demulte ori îmi par chiar inutil ! Și mă întreb tăcut: Chiar ce se-ntâmplă ?! De-mi umbli și prin vise tu tiptil Să nu cumva să mă rănești la tâmplă. Eu m-am născut cumva din disperare La care n-am găsit nicicând răspuns. Am să încerc acum c-o întrebare ! - Să văd ! Ea va fi oare de ajuns ?! În jur răsună. Amintiri, blesteme ! Eu nu știu dacă
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
cad în plasă ! Să știi că eu nu sunt un fiștecine ... Citește mai mult Demulte ori îmi par chiar inutil ! Și mă întreb tăcut: Chiar ce se-ntâmplă ?! De-mi umbli și prin vise tu tip-tilSă nu cumva să mă rănești la tâmplă.Eu m-am născut cumva din disperareLa care n-am găsit nicicând răspuns.Am să încerc acum c-o întrebare ! - Să văd ! Ea va fi oare de ajuns ?! În jur răsună. Amintiri, blesteme ! Eu nu știu dacă port
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
ci ... doar neplacerea, că ... ele ... petalele ... neatinse au căpătat culoarea din picurii roșii de la rănile mele provocate de spinii ... ciudat, ai dragostei. ... și e atâta agonie în căutarea iubirii ... ...și petalele devin înnobilate ... ...și tot calc bâjbâind catifeaua roșie ... ... extazul rănește dragostea pentru dragoste ... 24 martie 2016 Mara Emerrald Referință Bibliografică: CATIFEAUA ROȘIE / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1911, Anul VI, 25 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mara Emerraldi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
... CATIFEAUA ROŞIE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378574_a_379903]
-
un vagon de marfă , noi Ne-am dus cu tata în surghiun, Fugeam de pușcă și de tun, Căutând un adăpost mai bun. Când ne-am întors ,eu tot copil, Simțeam mirosul de trotil, Călcam pe urme de senile, Vedeam răniți printre suspine, Cerșind aleanul unei mile, Și casele încă arzând, Și pruncii încă întrebând De frații și de tații lor Ce dorm uitați sub vreun răzor Sau pomeniți de câte-un om. Am cunoscut acestea eu Și rog să deie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
Intr-un vagon de marfă , noiNe-am dus cu tata în surghiun,Fugeam de pușcă și de tun, Căutând un adăpost mai bun.Cand ne-am întors ,eu tot copil,Simțeam mirosul de trotil,Călcam pe urme de senile, Vedeam răniți printre suspine,Cerșind aleanul unei mile, Și casele încă arzând,Si pruncii încă intrebandDe frații și de tații lorCe dorm uitați sub vreun razorSau pomeniți de câte-un om.Am cunoscut acestea euSi rog să deie DumnezeuLa mării lumii gânduri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
tată! Doar teamă a sădit în sufletul lui, de atunci nu a mai ridicat mâna asupra lui, a mai avut ieșiri, dar mereu am fot acolo și nu am mai îngăduit să îl mai maltrateze nici fizic, nici moral. Sunt răni care încă dor și pe care încerc să le vindec, doar timpul va fi liantul. - Laura, m-ai răvășit cu cele ce mi-ai povestit, sunt mamă și eu și-mi iubesc enorm fiica, dar Toni nu ar ridica mâna
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378853_a_380182]
-
-a cerului cărare, Căci am primit solie la ceas de rugă, tainic, Un gând curat îmi spune că undeva în zare M-așteaptă răbdător nepământeanul crainic. Alerg cu pași de vânt, ca lupii să n-audă, Căci sigur m-ar răni în tot ce am mai sfânt, Făcându-mă vasal pe-a lor neagră feudă Unde să fiu legat prin strașnic jurământ. Și îmi apare-n drum un cal fără zăbală Purtând un far în coamă, cu o lumină albă, Mă
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
transă spre-a cerului cărare,Căci am primit solie la ceas de rugă, tainic,Un gând curat îmi spune că undeva în zareM-așteaptă răbdător nepământeanul crainic.Alerg cu pași de vânt, ca lupii să n-audă,Căci sigur m-ar răni în tot ce am mai sfânt,Făcându-mă vasal pe-a lor neagră feudăUnde să fiu legat prin strașnic jurământ.Și îmi apare-n drum un cal fără zăbalăPurtând un far în coamă, cu o lumină albă,Mă duce-n
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
lumii,M-am înălțat prin ceața ce se-noda-n fuioareși-am aruncat suspinul după piciorul lunii.... XXVII. VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016. Iubite, auzi galopul timpului neînșeuat? trece turbat peste noi rănindu-ne aripile de cocori rătăciți și stingheri, ne spulberă și ultimul vis înmugurit în noaptea fără stele-n destin, de ce nu îți ridici brațele-ram oprindu-i pașii cu potcoave de foc? Grăbește-te, mai avem gânduri însoțite de cuvântul ce
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
pe ființă și pe fire? De ce, necunoscutule, dorit-ai și-al meu suflet Dacă știai că niciodată, tu, n-o să mă iubești? De ce strivită m-ai purtat sub al tău umblet? De ce săgeți din clipe ți-ai făcut, să mă rănești? Necunoscutule, eu încă te iubesc, dar nu te vreau Și-ți voi lăsa tot ce cu împrumut tu mi-ai cerut, Hai, pleac-acum de tot din viața-mi și-o să-ți dau Și ființa-mi ce dorit-am să ți-
NECUNOSCUTULE, DE CE? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378953_a_380282]
-
saharele deșarte! ÎNTÂRZIE CÂT POȚI VEȘTILE RELE întârzie cât poți veștile rele mai bea-ntre timp o cupă de cucută căci a păstrat Tezeu tot negre vele zvârlindu-și tatăl drept în bezna mută întârzie cât poți veștile rele sunt răni destule și așa în lume: mâzdește Parce - țeasă-ți din andrele și altceva decât lugubre glume întârzie cât poți veștile rele prinde-ntre pumni umbrelele de cobre scuipă cu artă - provocat de iele prefă-ți saliva-n constelații sobre... ...cred
DESCÂNTECE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378983_a_380312]
-
cum plânge salcia albastră la mal, cum plânge, în liniștea rotundă a nopții, cântecul roșu al păsării captivă între ramuri, cum plânge vântul galben peste nisipul deșertului. E imposibil să tacă sunetul corzilor ei pe undele vântului. O, vioară! Inimă rănită de tăișul pumnalelor, Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! SUNETUL UNIC În vârtejul vieții, amestecul straniu de bine și rău, aparent deșart, doar Absolutul este deplin, eliberându-se. Pe pereții templului dansează spectre terifiante, ridic felinarul, în adierea vântului, doar
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
lui însoțit de fată, ca să-i potcovească caii, că de, trebuiau să meargă la pădure să lucre la lemne și cum drumurile erau desfundate și în pantă, nu dorea să-și betegească[2 - a se accidenta, a suferi ceva, a răni, a lovi etc.] vreun cal de picioare. Asta era toată averea lui, caii și dacă nu-i avea sănătoși, nu avea din ce câștiga banul necesar hranei celor șapte guri din casă. De pe atunci Gligor bătuse apropoul către neica Vasâli
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379048_a_380377]
-
magician al umbrei, a folosit baghete, Care transformă vieți, în propriile regrete Și-atunci când nu ești de departe pregătit, Să te ascunzi de oameni și să trăiești ferit, Rămâi precum o pasare țintită cu o armă Care din ceruri cade, rănită de-a să cârma, Fără de șansă dată și fără de regret, Asemeni unui niciodată citit sau recitat poet, A cărui vise despre lumea care-l înconjoară, Nebune sunt de viață ce n-a-ncetat să-l doară. Pe stradă, ea copilă, fuge de
OCHII EI ALBASTRI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379069_a_380398]
-
acordat societății pentru a se putea elibera de servituțile dedublării. Puritatea, curăția, sinceritatea, spontaneitatea și curajul tinerilor în analizarea, cu multă obiectivitate și imparțialitate, a problemelor lumii post - moderne pot veni în sprijinul maturilor și al vârstnicilor - care sunt generații rănite de atâtea experiențe negative și dureroase. Aceștia, la rândul lor, i-ar putea apăra pe tineri de a mai trece din nou prin astfel de experiențe!... Tinerii trebuie să fie chemați să facă parte din viața de zi cu zi
DESPRE TINERII DE ASTĂZI, AFLAŢI ÎNTRE LIBERTATE ŞI LIBERTINAJ, PRECUM ŞI DESPRE PRIMENIREA LOR ÎN IISUS HRISTOS, PRIN BISERICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379049_a_380378]