4,392 matches
-
criminale este de asemenea criminal. Este cel care a facilitat dezlănțuirea unui război mondial. Este cel care a permis cotropirea unor țări nevinovate. România nu ar mai fi pornit într-un “război sfânt” spre răsărit fără să i se fi răpit o provincie. Să ne punem mereu întrebarea: oare tăcerea privind crimele generate de această alianță între polii răului nu compromite social-democrația europeană? Crimelor nazismului li s-a pus capăt, dar victimele comunismului stalinist sunt și azi dezrădăcinate, înspăimântate, discriminate, neavând
PACTUL RIBBENTROP – MOLOTOV DE FAPT, PACTUL HITLER-STALIN. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
-i privim și să i mângâiem. Erau atât de firavi... de nevinovați. I-am luat cu grijă, fără să stricăm aspectul sălciei, fără s-o facem să se întristeze. Ni se părea că e ca o mamă, căreia i se răpesc copilașii... O asemănam cu o ființă înlăcrimată... Ghiță ne-a zis că și salcia este o viețuitoare care suferă, se bucură sau plânge. Atunci mi-am amintit un dicton care spune că: Ochii plâng, după ce plânge sufletul", Nu vroiam nicidecum
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vrut să se îndrepte spre Dardanele, dar prezența unei puternice flote britanice în zonă i-a făcut să se răzgândească. Congresul de la Berlin (1879), punând capăt războiului ruso-româno-turc, consfințind independența României și, drept „recompensă” pentru aportul la înfrângerea turcilor, sunt răpite din nou țării cele trei județe din sudul Basarabiei pe care le iau rușii. Înfrângerea suferită în războiul ruso-japonez din anul 1905 precum și revoluția antițaristă din același an opresc, pentru un timp, expansiunea rusească din Europa, iar insuccesele militare din
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
în echipament de război, acordat de americani, deschiderea frontului din Italia (1943) și Franța (1944) precum și bombardamentele nimicitoare efectuate de aliați asupra orașelor germane. Din nefericire, România a participat la războiul împotriva U.R.S.S., la început pentru a elibera Basarabia răpită în 1940, iar apoi, conform logicii implacabile a războiului, pe câmpiile nesfârșite ale Rusiei, până la Stalingrad, dar a întors armele împotriva Germaniei în august 1944. Câștigarea războiului alături de aliați a constituit un excelent prilej pentru ruși de a trece la
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
din ținut, datorată tulburărilor provocate de intrarea eteriștilor În Moldova, precum și adoptarea de măsuri pentru efectuarea lucrărilor agricole specifice anotimpului . În timpul domnului Scarlat Callimachi (12 august 1806-octombrie 1806; 24 iulie 1807-1 iunie 1810; 27 august 1812-20 iunie 1819) s-a răpit dreptul lui Iordache Râșcanu și a Mariei Holban În satul Frenciugi, pe care Îl cere vornicul Iordache Râșcanu prin jalba din 29 martie 1823, adresată domnului Ioniță Sandu Sturza, prin care se plânge de supărările provocate de spătarul Matei Roset
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
pe din Frenciugi: Gheorghe Pricopi, Chirilă Mihai, Manole Mihutescu, Toader Mihutescu, Toader Cociobanu (cel care l-a amenințat cu moartea În cazul nepărăsirii localității În termen de 12 ore), Toader Iteni, Ion Costache Malance, Gheorghe Lipșa, Costache Eamandachi (i-a răpit o vită), Vasile Hurdugan, Ion Grădinaru, Ilie Grecu, Gheorghe Crețu, Vasile Amărioarei, Dumitru Chelur, Nicolae Păduraru, Ion Pintilie, Ion Săvuc, Alexandru Teodor (a se vedea plângerea formulată de August Steiner procurorului tribunalului Vaslui). Costache Coșovanu din Frenciugi, comuna Drăgușăni, cere
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
ducatul lui Rudolf de Rheinfelden. Iar prinții noștri au primit drept compensație, chipurile, titlul de duci de Kärtnen, pentru că cei de acolo n-au vrut să recunoască un domn străin. Ce rușine pentru Bertold bătrânul! — Se spune că Rudolf a răpit-o pe fiica Împăratului și că s-a căsătorit cu ea, răspunse monahul. Ce contează o promisiune și un inel? — O față Împărătească, fie bărbat sau femeie, care nu-și respectă promisiunile, nu e cu adevărat Împărat, și vasalii săi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
când În când În fața ușii un talger cu supă de făină, care rămase neatins. A treia zi, În zori, Urs Își aduse aminte de groapa În care se odihnea Wilfriede, Împreună cu mogâldeața fără nume pe care o ura fiindcă-i răpise soția. I se strânse inima gândindu-se că femeia zăcea acolo În frig, În pământul Înghe țat, și un gând nebunesc Îi trecu prin cap. Voia s-o dez groape și s-o aducă acasă... Plecă cu capul descoperit și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
s-a Întâmplat... Dacă află adevărul...“ Nici pentru ea, nici pentru Bodo nu putea nădăjdui nimic, nici un pic milă. Se așeză speriată și deznădăjduită pe marginea jilțului. Nu Înțelegea ura Împotriva ei. „Întâi au vrut să mă omoare. Acum mă răpesc... Adalbrecht e vasalul ducelui. L-am văzut poate o dată la Curte, de departe, n-am schimbat nici o vorbă cu el. De ce m-a atras În cursă? Vrea să-l lovească pe tatăl meu prin mine? E vorba de o intrigă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
intrigă politică. Oricum, cunoaștem toți izbucnirile de mânie ale fratelui meu. Ceea ce nu face lucrurile mai simple... Părintelui Bernhard Îi plăcea să vorbească și se pregătea să mai povestească un timp despre Întrevederea lui cu tânărul duce. — știm cine a răpit-o, Îl Întrerupse pustnicul cu voce aspră. Rămâne să aflăm unde a dus-o. Apoi... — Apoi ne va ajuta domnul Conrad s-o eliberăm, rezumă tatăl lui Bodo. Dar până atunci să nu vindem pielea ursului din pădure. Părinte, se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a doua oară. Pe sfântul meu patron, niciodată nu te am ascultat cu mai multă bucurie. Îți voi Îndeplini cu sfințenie poruncile, răzbunarea Împotriva ticălosului este visul meu de-o viață. Ce fărădelege a săvârșit iarăși Satana din Opfingen? A răpit o fecioară! Mâinile mari ale uriașului frânseră ca pe o surcea o crean gă groasă de alun: — Iarăși?! Dacă ar putea să moară pentru fiecare fe cioară pe care a necinstit-o tot n-ar fi Îndeajuns de mare pedeapsa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
brută, ci și o fiară vicleană și nu trebuie să afle că i se cunosc fărădelegile. De data asta a Întrecut măsura. și bănuiesc că are și niște prieteni care-l ajută. și de aceștia trebuie să ținem seama. A răpit-o pe domnița Adelheid. Degeaba te uiți la mine ca și cum nu m-ai crede. Îți spun adevărul. Nu știm unde a dus-o. Poate la el la castel, deși nu cred. E prea viclean și știe că, dacă l-am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
odată dintre pernele Înalte de mătase cu flori albastre și-și spuse că tre buie să-l Încunoștințeze pe fratele lui de tot ce se Întâm plase cu Adelheid. Să-i spună că, după câte se părea, dom nița fusese răpită de Eglord, că Bodo zăcea grav rănit sus la mâ năstire, la Sfântul Petru, și că se lupta cu moartea. Că, mai mult ca sigur, În spatele acestor Întâmplări Îngrozitoare se ascundea ceva mai grav decât o intrigă amoroasă. știa că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
contele Fulko de Anjou. Acesta mai fusese Însurat de vreo trei ori, așa că nu se știe dacă erau legitim căsătoriți. Oricum ar fi fost... Regele a văzut-o la o vânătoare și, fără să stea prea mult pe gânduri, a răpit-o și a luat-o de soție. Dacă ea a fost de acord și s-a dus cu el de bunăvoie nu s-a aflat niciodată... Părerile sunt Împărțite. Fapt e că după dreptul bisericesc perechea era de două ori
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i Bodo? Întrebă ea printre lacrimi. De ce n-a venit el? — Domniță, Bodo e rănit, n-a putut veni. Vă duc eu la el! — Rănit? E deci adevărat ce mi-a spus călugărul acela gras și mârșav, care m-a răpit și m-a adus aici? Rănit? E pe moarte? — Nu, nu, e grav rănit, dar se va vindeca. E tânăr și puternic și pe mâini bune. Credeți-mă, va trăi, chiar și numai de dragul Înălțimii Voastre. Veniți, pe drum vă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mine... Prea slăbit Încă, Bodo Închise ochii. Urs părăsi chilia În vârful picioarelor, dând de fratele Heribert, care tocmai venea să-l vadă pe bolnav. „Nu știu ce să fac“, gândi el. „N-am inimă să-i spun că Adelheid a fost răpită și că e ținută undeva prizonieră. Să-l mint, iarăși nu pot. Dumnezeu știe ce s-a Întâmplat cu biata fată...“ Se Îndreptă deci spre chilia starețului ca să-i ceară sfat. Îl găsi cu totul tulburat și cenușiu la față
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
oră... nici nu vreau să mă gândesc ce s-a putut Întâmpla! Te conjur, părintele meu, pe tot ce ai mai sfânt, nu Încerca să mă Împiedici a porni Într-acolo. Iar pe Sfinția Ta te rog să nu mi răpești credința și nădejdea În pronia cerească, silindu-mă la un gest necugetat! Hotărâră deci să plece Împreună spre Staufen, Însoțiți de slujitorii lor. Mai mult, sihastrul trimise după ajutor În satele vecine și, aflând că sfântul lor Îi cheamă În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Împotrivesc. Deschideți porțile. Nu-i vrem decât pe răzvrătiți, pe cei doi ticăloși Eglord și Adalbrecht, vinovați de crime strigătoare la cer și de Înaltă trădare, cei care și-au călcat jurămintele, ucigându-l pe stăpânul lor. De asemenea au răpit-o pe nobila Adelheid și-o țin prizonieră aici În cetate. Nu vă faceți părtași acestor fărădelegi pentru care nici o pedeapsă nu-i prea mare. — Veniți de ne luați, strigă Eglord batjocoritor, aplecându-se peste ziduri. Veniți să ne faceți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Urs așa de grabnic Într-acolo. Putem doar aș tep ta, rugându ne ca fiul său să se Însănătoșească. Vă veți mira poate, dar el e negustorul pe care-l iubește așa zisa bastardă. și ea a dispărut, a fost răpită, nu i se mai știe de urmă... Totul ne face să credem că Eglord a răpit-o... Giancarlo păli: — Am ajuns prea târziu. Eglord și-a atins scopul. Poate că putem totuși Împiedica alte nenorociri. Alături de Eglord, Adalbrecht și starețul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să se Însănătoșească. Vă veți mira poate, dar el e negustorul pe care-l iubește așa zisa bastardă. și ea a dispărut, a fost răpită, nu i se mai știe de urmă... Totul ne face să credem că Eglord a răpit-o... Giancarlo păli: — Am ajuns prea târziu. Eglord și-a atins scopul. Poate că putem totuși Împiedica alte nenorociri. Alături de Eglord, Adalbrecht și starețul Otto se află desigur și alți trădători, chiar În apropierea domnilor duci. Doar că nu le
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
duce de Kärnten. Astfel prinții Zähringer aveau acest titlu, dar nu și ducatul, pentru că cei din Kärnten nu au vrut să recunoască dom nia unui duce străin.“ Există numeroase infor mații privitoare la aceste evenimente. Rudolf von Rheinfelden ar fi răpit-o pe fiica Îm păratului, Mathilde (a treia fiică a lui Heinrich III și a soției sale Agnes de Poitouă, În 1057. Rudolf a răpit-o din mânăstire pe fiica de 11 ani a Împărătesei Agnes de Poitou, silind-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
duce străin.“ Există numeroase infor mații privitoare la aceste evenimente. Rudolf von Rheinfelden ar fi răpit-o pe fiica Îm păratului, Mathilde (a treia fiică a lui Heinrich III și a soției sale Agnes de Poitouă, În 1057. Rudolf a răpit-o din mânăstire pe fiica de 11 ani a Împărătesei Agnes de Poitou, silind-o astfel pe aceasta nu numai să consimtă la căsătorie (1059, dar și să-i dea ducatul suab. Mai târziu, Agnes, fiica lui Rudolf von Rheinfelden
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
variante spun că papa a murit, și Filip s-a Întors din nou la Bertranda. Tabel cronologic 1057 Bertold I, care stăpânea regiunea Breisgau, ridică pre tenții asupra demnității de duce suab. În zadar Însă, pentru că Rudolf de Rheinfelden a răpit-o pe Mathilde, fiica Împă ratului Heinrich III, s-a căsătorit cu ea și a primit ducatul suab de la văduva Împăratului, Agnes de Poitou. 1061 Drept despăgubire pentru că nu a primit ducatul suab, lui Bertold I i s-a acordat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mine este împotriva Mea. (Matei 12:30) Dar atunci eram cu Tine, Te preamăream, Te proslăveam, Te divinizam, Îți cântam osanale și imnuri de slavă. Însă totul a fost în zadar. De ce n-ai lăsat-o să trăiască, de ce ai răpit-o pe ființa la care am ținut cel mai mult în viața mea??? Vezi, de aceea am serioase îndoieli în ceea ce privește mila și dragostea pe care zici că le ai față de noi, "robii" Tăi. Adăpostul spre care ne îndreptam în grabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ani. A rămas și acum. O devoram efectiv. Se numește, simplu, O mie și una de nopți. Prima carte care mi-a căzut în mînă a fost volumul trei: Povestea regelui omar al-neman. Apoi, oho, Povestea frumoasei Șamsenahar. Eram vrăjit. Răpit în duh. Am să povestesc, cîndva, prima mea întîlnire cu O mie și una de nopți, cartea vieții mele. Ea mi-a schimbat vederea asupra lumii și, deopotrivă, asupra literaturii. Atunci s-a întîmplat, la nouă ani, și prima mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]