3,699 matches
-
Pretind că toți oamenii trebuie să fie egali, cu aceleași îndatoriri și drepturi, și că bogățiile trebuie să se împartă între toți... — Vor să fie egali un deștept și un prost, un imohag și un sclav, omul muncitor și trântorul, războinicul și lașul? exclamă cu uimire. Sunt nebuni! Dacă Alah ne-a făcut diferiți, de ce vor ei să fim egali? pufni. La ce mi-ar mai folosi atunci faptul că m-am născut targuí? — Lucrurile sunt mai complicate, spuse bătrânul. — îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sau mai târziu, va trebui să apară. Bătrânul dădu din cap negativ. — N-o să apară, răspunse. Dacă sunteți pe-aproape, n-o să apară niciodată, fiindcă el cunoaște deșertul mai bine ca oricine. Făcu o pauză. — Și nu e demn de războinici și de soldați să amestece femeile și copiii în luptele lor. E o tradiție și o lege la fel de veche ca și lumea. Ascultă, moșule! - vocea deveni din nou dură, tăioasă și amenințătoare. N-am venit până aici ca să ascult lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vreme, văzându-i acolo, în fața lui, și înțelegând imensa disperare a ultimelor lor clipe, tăria lui de caracter cedă. își puse cortul printre morți și se așeză să-i privească, întrebându-se care din ei era Gacel, unchiul său, miticul războinic aventurier, angajat să protejeze caravana împotriva atacurilor bandiților și hoților, dar care nu reușise s-o protejeze de adevăratul ei dușman: deșertul. Rămase treaz toată ziua în compania morților; era pentru prima oară când cineva se afla alături de ei de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce am pe lumea asta. — îți rămâne mândria ta de targuí, îi aminti ea. Și din câte știu despre tine, ești cel mai mândru și cel mai viteaz dintre noi - se opri o clipă. Poate chiar prea mult... Când voi, războinicii, porniți la luptă, niciodată nu vă gândiți la răul pe care ni-l puteți face nouă, femeilor, care rămânem acasă și suferim loviturile sorții fără să avem parte de bucuriile gloriei - plescăi din limbă, nemulțumită parcă de ea însăși. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Și tristă. Niciodată, nici măcar în cele mai grele momente, când la capătul Tikdabrei își dăduse seama că doar moartea îi rămăsese singurul tovarăș de drum, nu-și imaginase că întâmplările ar putea lua o asemenea întorsătură, căci pentru el, ca războinic și nobil al unui popor de nobili războinici, acea moarte însemna singura înfrângere definitivă. Dar acum, dintr-o dată, ca trăsnit, descoperea că moartea nu însemna nimic față de cruda realitate: să afle că ființele iubite deveniseră victimele propriului său război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din Tikdabra. Acești gri-gri ți se lipeau de piele ca niște căpușe, ca mirosul sau vopseaua pânzeturilor, și acum targuí-ul avea impresia că pusese stăpânire pe el gri-gri-ul morții, cel mai încăpățânat și insistent dintre toți, acela de care un războinic putea scăpa doar dacă lupta cu alt războinic, al cărui duh al morții era și mai puternic. „De ce m-ai ales pe mine? îl întreba uneori nopțile, când, la lumina focului, credea că îl vede așezat de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
piele ca niște căpușe, ca mirosul sau vopseaua pânzeturilor, și acum targuí-ul avea impresia că pusese stăpânire pe el gri-gri-ul morții, cel mai încăpățânat și insistent dintre toți, acela de care un războinic putea scăpa doar dacă lupta cu alt războinic, al cărui duh al morții era și mai puternic. „De ce m-ai ales pe mine? îl întreba uneori nopțile, când, la lumina focului, credea că îl vede așezat de cealaltă parte a flăcărilor. Eu nu te-am chemat niciodată. Soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ivindu-se în gara strălucitoare, urlând și azvârlind jeturi de aburi ca un monstru mai potrivit cu poveștile negrului Suilem decât cu realitatea, pe Gacel îl cuprinse o senzație de panică incontrolabilă, și trebui să apeleze la tot curajul lui de războinic și la tot controlul său de inmouchar al gloriosului „Popor al Vălului“ ca să se lase târât de masa pasagerilor și să se urce cu chiu, cu vai într-un vagon cu banchete tari de lemn și ferestre fără geamuri. încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iasă gol pe stradă și să se plimbe așa prin mulțime, pentru că într-o zi, cu mulți ani în urmă, când încetase să mai fie copil, maică-sa îi dăruise prima sa gandurah, și mai târziu, când devenise bărbat și războinic, litham-ul îl făcuse să simtă că merită întru totul respectul celorlalți. Fără acele veșminte se simțea ca în copilărie, că în vremurile când putea să-și arate părțile rușinoase, fără ca nimeni să se scandalizeze din cauza asta. Se plimbă prin încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în căutarea unui spital, într-o zadarnică încercare de a salva viața președintelui Abdul-el-Kebir în glorioasa zi a triumfalei sale reveniri la putere. Cort folosit de popoarele nomade din nordul Africii. Țarc sau colibă din trestie, unde se adăpostesc vitele. Războinic tuareg dintr-o familie nobilă. Antilopă de culoare cenușiu-deschis, cu coarne în spirală, tipică regiunii sahariene. în deșert, platou cu stânci mari. Râu secătuit. Tuareg. Uneori se preferă termenul targuí pentru singular și „tuareg“ pentru plural. Dromader domestic, care, înșeuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
m-a zdrobit; a tras asupra mea ca într-o țintă. 13. Săgețile Lui mă înconjură de toate părțile, îmi străpung rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt; 14. mă frîng bucăți, bucăți; se aruncă asupra mea ca un războinic. 15. Mi-am cusut un sac pe piele și mi-am prăvălit capul în țărînă. 16. Plînsul mi-a înroșit fața și umbra morții este pe pleoapele mele. 17. Totuși, n-am făcut nici o nelegiuire și rugăciunea mea totdeauna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
hotărâse să nu se afilieze sectei Arioi sau vreunei alte societăți secrete de acest fel. Tapú avea să fie un om liber și independent, al cărui antebraț avea să demonstreze, într-o zi, ca atinsese râvnitul rang de Căpetenie a Războinicilor, Constructor de Nave, sau chiar legendarul titlu de Mare Navigator pe Infinitul Ocean. Se lasă seară. O briză ușoară agită apele transparente ale imensei lagune, bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i poată aruncă în mare, pentru că zeul Taaroa să aibă grijă de sufletele lor, aceasta fiind probabil cea mai mare umilință prin care putea să treacă bunul rege Pamáu, care visase dintotdeauna la o frumoasă și binemeritata înmormântare de mare războinic polinezian. Se lașase noaptea când oamenii reușiră, în sfârșit, să se strângă printre ruinele fumegânde ale marelui Marae, dar era clar că nimeni nu avea nici cea mai mică idee despre ce atitudine ar trebui să adopte în fața unui atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
supremă din Bora Bora. Un popor fără pirogi este oricând la mâna dușmanilor săi. Apoi, va trebui să încercăm să aflăm din ce parte a lumii au venit sălbaticii aceia. —Cum? întreba Roonuí-Roonuí, care era considerat drept cel mai viteaz războinic al insulei. Marea asta e foarte mare. —Habar n-am, răspunse bătrânul cu sinceritate. S-a înfruntat cineva față-n față cu ucigașii? —Eu! Toți se întoarseră către tânărul Tapú Tetuanúi. Era clar că majoritatea adulților se simțeau ofensați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o arunce. Bestia păru să-nțeleagă pericolul care se apropia și răcni și mai puternic, însă de această data Tapú nu se mai lăsa intimidat și, învârtind curelușa cât putu el de tare, ținti cu atenție și lansa proiectilul. Monstruosul războinic încerca să se arunce asupra lor, dar era evident că în starea în care se găsea abia dacă se putea ține pe picioare, rezemându-se de o stâncă, astfel că, la a patra încercare, îl nimeri exact în față, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu siguranta celui care are dovada în fața ochilor. Miti Matái povestește că i-a trebuit aproape un an că să se întoarcă din marea în care se solidifica apă și că în drumul său a descoperit o insulă apărată de războinici de piatră, de peste zece metri înălțime. —Aș da orice ca să aud povestirea acelei călătorii, suspina Tapú Tetuanúi. —Miti Matái nu vorbește niciodată despre ea, îi aminti Chimé din Farepíti. Tatăl meu, care-a navigat împreună cu el, mi-a spus ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care îi izvora din gură îi acoperise complet tatuajele de pe piept, Hiro Tavaeárii întinse mâna spre el și ordona sec: —Duceți-l la Hinói Tefaatáu, să-i oprească hemoragia cu o piatră încinsă. Avem nevoie de el viu. După ce patru războinici îl scoaseră cu greu din Marae pe rânitul care se zbătea într-un efort zadarnic de a se elibera, vârstnicul maestru al lui Tapú Tetuanúi îi făcu semn să se așeze, împreună cu Chimé din Farepíti și Vetéa Pitó, toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cei din jur, ca și cum ar fi căutat un raspuns sau o reacție. Cea de-a doua, că din acest moment să ne concentrăm toate eforturile către construirea unei nave mari, cu care cei mai destoinici navigatori și cei mai viteji războinici să plece pe mare, si sa nu se intoarca fără să fi recuperat ce-i al nostru și fără să fi spălat cu sânge jignirile aduse. Se lasă o tăcere adâncă, în care toți se priveau, iar Amó Tetuanúi, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
obișnuit să vorbească puțin. Însă e clar că, dacă ei au putut ajunge până la noi, si noi putem ajunge până la ascunzișul lor. —Ai comandă navă? —Bine-nțeles. Însă nu vă pot garanta victoria. Nici macar întoarcerea. —De victorie avem grijă noi, războinicii, răspunse Roonuí-Roonuí. Condu-ne până la vizuina piraților ălora și-ți jur că ne vom întoarce cu tot ce ne-au furat. —Hotărârea încă n-a fost luată, îi aminti Hiro Tavaeárii. —Știu, încuviința Căpetenia Războinicilor. Dar eu rog poporul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
De victorie avem grijă noi, războinicii, răspunse Roonuí-Roonuí. Condu-ne până la vizuina piraților ălora și-ți jur că ne vom întoarce cu tot ce ne-au furat. —Hotărârea încă n-a fost luată, îi aminti Hiro Tavaeárii. —Știu, încuviința Căpetenia Războinicilor. Dar eu rog poporul din Bora Bora să ne încredințeze onoarea insulei. Dacă cei mai buni războinici pornesc într-o aventură cu un rezultat atât de incert, femeile și copiii vor rămâne fără apărare,remarcă obezul Om-Memorie, care până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că ne vom întoarce cu tot ce ne-au furat. —Hotărârea încă n-a fost luată, îi aminti Hiro Tavaeárii. —Știu, încuviința Căpetenia Războinicilor. Dar eu rog poporul din Bora Bora să ne încredințeze onoarea insulei. Dacă cei mai buni războinici pornesc într-o aventură cu un rezultat atât de incert, femeile și copiii vor rămâne fără apărare,remarcă obezul Om-Memorie, care până acum ascultase în tăcere, dintr-un colț al imensei încăperi. Ce-o să se-ntâmple dacă se-ntorc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le-ar fi folosit la nimic dacă n-ar fi dispus de materia primă necesară, pe care le-o asigurau acești copaci. De aceea, atunci când primi de pe buzele venerabilului Hiro Tavaeárii sarcina de a construi un mare catamaran, cu care războinicii insulei să poată porni în aventură recuperării fetelor, a prințesei, a perlei sfinte și a centurii regale, primul lucru pe care il făcu fu să se întâlnească cu viitorul său căpitan, pentru a afla exact ce fel de vas dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se credea că va proteja ambarcațiunea. De aceea, în ciuda faptului că toți locuitorii insulei, până la ultimul, munceau din zori și până în noapte, construirea Mararei ( Peste Zburător), căci așa hotărâse Consiliul că se va numi vasul, înainta foarte încet. Roonuí-Roonuí și războinicii lui își pierdeau răbdarea calculând avansul aproape irecuperabil pe care îl aveau dușmanii lor, insă impasibilul Miti Matái părea să ia totul cu calm, asigurându-i că doar cu un vas care să se comporte ca un adevărat peste zburător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se supără Roonuí-Roonuí. Nu vedeți că avem chestiuni importante de discutat? Tapú Tetuanúi se mulțumi să arate cu o miscare din cap spre bestie. —Rugăm respectuos Consiliul să ne înapoieze prizonierul, răspunse cu un calm prefăcut. —Prizonierul? se miră Căpetenia Războinicilor. Ați înnebunit? —Deloc. Legea prevede că orice prizonier pentru care rudele lui n-au oferit, în treizeci de zile, o răscumpărare, trece în proprietatea celui care l-a capturat. Făcu o pauză plină de înțeles. Iar astăzi se împlinesc cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insă Hiro Tavaeárii se opuse cu fermitate: —Pentru prima oara în ultimii ani este pace între noi și vecinii noștri, spuse. Și nu mi se pare potrivit să riscăm ruperea acestei păci tocmai în momentul în care cei mai buni războinici ai noștri pornesc într-o lungă călătorie. Făcu o scurtă pauză. Trebuie să ne purtăm ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat, căci nimeni nu trebuie să afle că o să rămânem fără apărare. — Am auzit că bătrânul Traqui nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]