5,656 matches
-
în sensul că ideile novatoare sunt receptate în consensul oficial și introduse în manualele școlare cu o întârziere care în cazuri extreme poate fi și de câteva decenii; b) moderația și precauția interpretativă, în sensul că, pe lungimea procesului de receptare a ideilor de proveniență avangardistă în stocul de informații care formează ariergarda consensului societal, asperitățile radicale sunt nivelate. Rezultatul final este o de-radicalizare a materialului original, care, convertit în manual didactic, este în mare parte curățat de elementele cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și teorii ale globalizării în raport cu ceea ce s-a numit secolul american. Celălalt mare demers, dar mult mai specific, este cuprins într-un proiect finanțat de CNCSIS-UEFISCSU, privitor la translații culturale semnificative între SUA și România, nu numai sub forma unor receptări pasive și mecanice de colonizare prin figuri iconice și brand-uri într-o vastă narațiune a imperialismului cultural american, ci de apropriere, reciclare și negociere, de considerare critică a impactelor și a unor forme de răspuns, a opțiunilor în raport cu alteritatea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în special, în teoria literaturii în general, Harold Bloom. În 1953 publică volumul care l-a impus în studiile literare, The Mirror and the Lamp: Romantic Theory and the Critical Tradition, în care examinează rolul configurațiilor metaforice în crearea și receptarea textelor literare, definind teoriile expresive ale romantismului (lampa arzândă) în opoziție cu teoriile mimetice ale realismului literar (oglinda). Cartea, plasată în poziția 25 în clasamentul celor mai bune 100 de cărți de nonficțiune scrise în limba engleză în ultimii o
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
gamă de produse, toate produsele unei entități, sau chiar firma sau compania producătoare. Esența unui brand, din care apoi pot fi dezvoltate toate aspectele identității sale, constituie ADN-ul său (brand DNA). Brand-ul poate fi descris din perspectiva recunoașterii, receptării și reacțiilor consumatorului ca fiind acel complex de imagini și idei favorabile legate de folosirea produsului, sau de campanii de publicitate intense pentru promovarea sa. În asemenea campanii, se pot folosi ambasadori ai brand-ului (reprezentanți ai firmei sau personalități
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și concentrare, aplauzele sunt, de obicei, furtunoase, dacă autoritatea lui John Cage este recunoscută de public, dar poate fi deschisă jocului întâmplării, fenomenele aleatorii fiind atât de importante pentru acest important anti-compozitor de anti-muzică. Pentru a diminua rolul întâmplării în receptarea acestei opere și a altora de John Cage, ascultătorul e bine să fi citit măcar una din cărțile lui Cage (Silence, 1961). The rest is silence. CANVASSING Canvassing este o metodă de informare, consultare și influențare a electoratului unei circumscripții
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
făcea studii de teatru și dans la Cornish School, Seattle, la sfârșitul anilor treizeci. În 1939, Cunningham reușește să se angajeze în trupa celebrei coregrafe americane Martha Graham, cea mai cunoscută promotoare a dansului modern în acea perioadă în SUA. Receptarea artei lui Cunningham în Europa, în special în cultura franceză (Ofițer al Legiunii de Onoare, 2004), care are o tradiție serioasă în domeniu, a fost extrem de favorabilă. D DELILLO, DON (1936 - ) Don DeLillo este, alături de Philip Roth, Cormac McCarthy și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nu sunt o apologie a violenței, ci par a avea obiective catharctice, chiar religioase. În textele lor, există un purgatoriu special (Dark Carnival), din care păcătoșii pot ajunge în iad, sau în rai (Shangri-La). Un alt fenomen interesant legat de receptarea culturii hip hop promovată în special de grupuri afro-americane asociate cu zonele urbane defavorizate este apariția unui segment semnificativ de tineri albi din clasa mijlocie ce se convertesc la această formă culturală, tineri în bună măsură disprețuiți, cunoscuți sub ofensatorul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
neinspirat, ci datorită unor probleme datorate dependenței de somnifere, iar lupta sa, nu cu Jackson ci cu această calamitate personală, se vede și în titlurile ultimelor sale albume, Relapse (2009) și Recovery (2010), recăderea și revenirea, cel puțin la nivelul receptării muzicii, bucurându-se de mare succes. Acceptarea sa de către rapperii de culoare, bazată și pe succesul său comercial considerabil, a făcut loc în hip hop și pentru alți artiști albi, precum Paul Wall și Bubba Sparxxx (Tsiopos-Wills în Hess: 484
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Probabil că sunt persoane care ar crede că o altă mare distincție acordată scriitoarei a fost acceptarea rolului lui Sethe în ecranizarea romanului de către nimeni alta decât ... Oprah Winfrey, dar realizarea artistică a filmului nu s-a bucurat de o receptare critică extraordinară. De remarcat este faptul că regizorul nu era altul decât Jonathan Demme, ale cărui filme precedente, The Silence of the Lambs și Philadelphia, câștigaseră câteva Oscaruri. Unii ar crede-o pe Toni Morrison, și nu restul Americii, atunci când
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
acceptă termenul de native American pentru a se autodefini, este mai mult decât suficient pentru a merge mai departe. Renașterea nativilor americani (sau a indienilor americani) se referă la activitatea literară deosebit de intensă, stimulată în bună măsură de publicarea și receptarea romanului House Made of Dawn, al lui N. Scott Momaday (vezi SCOTT MOMADAY, NAVARRE), distins cu premiul Pulitzer în 1969. Titlul cărții profesorului Kenneth Lincoln de la UCLA, publicată în 1983, a dat numele acestei mișcări și a descris legătura între
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
televiziune FOX, cunoscută pentru poziția sa conservatoare, de dreapta. Faptul că serialul a avut un succes considerabil atât în medii conservatoare (republicane) cât și liberale (democrate), bucurându-se și de aprecieri ale criticilor, este o bună ilustrare a faptului că receptarea unui produs cultural nu este un fenomen mecanic, pasiv, de reproducere de către receptor (audiență) a mesajului inițial, ci o apropriere creatoare, o reciclare și transformare a discursului inițial, comunicarea culturală devenind o negociere sau chiar o confruntare pe terenul textului
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
femeile dobândesc mai multă putere într-o lume a mafiei, prin definiție patriarhală, aceste lucruri se explică în bună măsură prin transformările societății în care un produs cultural specific, The Sopranos, este conceput, distribuit și consumat. În cultura contemporană, influența, receptarea și negocierea unor texte dintre cele mai variate și mai neașteptate a devenit un lucru normal, în care relațiile intertextuale duc la configurații caleidoscopice neprevăzute. Astfel, serialul The Sopranos este considerat de câștigătoarea Premiului Pulitzer pentru literatură în 2011, scriitoarea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
numește "un Uncle Tom" pe mai pașnicul Martin Luther King), genul de negru care este supus și dispus să se integreze în societatea rasistă a albilor, o deformare a cunoscutului personaj al lui Harriet Beecher Stowe. El pregătește calea pentru receptarea altor personaje remarcabile de acest fel din literatura afro-americană contemporană, precum Sethe din romanul lui Toni Morrison (vezi), Beloved, o sclavă persecutată și apoi urmărită de stăpân. Sethe își ucide, din dragoste, fetița, urmând ca narațiunea ce se desfășoară să
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
tipice pentru conformismul și filistinismul burgheze, extrapolate la întreaga masă a „publicului”. De aici, sfidarea, violențele de limbaj, care colorează deja primele articole-manifest ale poetului. Numai dacă ținem seama de o atare interpretare putem înțelege extremismul atitudinii de respingere a receptării, dezinteresul afișat cu ostentație față de „gradul de comprehensibil al operei”: creația autentică violentează, prin însăși complexitatea și „dificultatea” ei, „confortul” general: „Opera de artă devenită dintr-o dată pe placul spectatorului - scrie Voronca în revista Punct - nu e cu nimic mai
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în prim plan a „manifestării vitale” și a „neliniștii spirituale”, în raport cu expresia literară amenințată, mai devreme sau mai târziu, de încremenirea în „formula” oficializată, definirea poetului ca „explorator” pornit în căutarea unui „pământ virgin”, modelarea - în funcție de aceste date - a procesului receptării operei și conturarea unei specifice atitudini sociale, de frondă și revoltă antipozitivistă și antiburgheză etc., se înscriu și la Ilarie Voronca într-un flux unitar și coerent, urmând unei logici specifice. Ceea ce trebuie evidențiat în sensul individualizării atitudinii lui Voronca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
hotărâtă e, la el, opoziția față de literatură, înțeleasă ca expresie inevitabil convențională a experienței existențiale, oricât de mult îl obsedează, înainte de orice „rezultat” estetic, neliniștea trăirii, oricât de sceptic ar fi în privința promisiunilor de „eternitate” ale creației sau a succesului receptării, poetul și mărturisește, nu fără orgoliu, calitatea de om al scrisului, ca pe una dintre cele mai nobile învestituri. „Între a trăi aventura și a o scrie, prefer ipostaza din urmă” - notează în unul dintre textele cele mai caracteristice (A
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
amurg cu rădăcini și amnar”, iar „miresmele se împart ca afiș electoral”, „orice pasăre șeț un afiș ceresc”, înțelegem că poeticul își anexează noi teritorii, avansând spectaculos în universul comun, al vieții imediate. La urma urmelor, ceea ce tulbură canalele de receptare obișnuite este, în asemenea cazuri (și scrierile ulterioare ale lui Voronca le vor oferi cu nu mai puțină insistență), gradul de arbitrar al asocierilor, foarte relativă, adeseori, echivalare a obiectului cu replica sa metaforică, acoperire doar parțială a câmpurilor semantice
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
e prea realist ca să se complice cu o imposibilitate ontologică. O asemenea trăsnaie nu i-ar fi putut da prin minte lui Kant. Să încercăm a confrunta epigonismul transmodern eminescian cu cel postmodern nietzschean, sau mai exact spus cu modul receptării lui de către filosofii diferenței. În 1870, Eminescu tipărea în "Convorbiri literare" poema Epigonii. Poetul preluase termenul tot din literatura germană, cum va face și Nietzsche, dar cei doi îl interpretează diferit, contrapunctic. E nevoie, așadar, de o nouă lectură a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
noii paradigme antropologice, a eliminat dimensiunea invizibilă a lumii, care ține de sacru, instalându-se comod numai în lumea vizibilă, în profan. Într-adevăr, cum am remarcat în paginile de până acum, nu altul este sensul morții lui Dumnezeu, în receptarea postmodernistă a lui Nietzsche. "Omul recent", care nu diferă esențial de descrierea din 1987 a tipului jeune / zombie al lui Alain Finkielkraut, este mutantul mentalității postmoderne. Câțiva dintre comentatorii favorabili ai cărții lui Patapievici au observat abordarea filosofico-teologică, subliniind că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lăsându-se impresia unui filosof anacronic prin "naționalismul" său, prin pariul tradiției și printr-o închipuită "antieuropenitate". Nu mai vorbesc de învinuirea de "pactizare" cu comunismul, rezultată, după unii, și din cartea postumă Rugați-vă pentru fratele Alexandru. Despre asemenea receptare aberantă (vezi, de exemplu, reacția Monicăi Lovinescu) am scris imediat după apariția cărții, în 1990. Se pare că abia în ultimii ani păltinișenii Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu au început să-și înțeleagă maestrul, transformându-se ei înșiși în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
exista, Nietzsche declară moartea Zeului, însă pentru a-l dezgropa pe defunctul Dionysos. Practic, Nietzsche pare să fi trecut din monoteismul macrofizic al tradiției și modernității în politeismul biologic al eterogenității liberalismului modern și al postmodernității. Asta cel puțin în receptarea curentă a operei sale. Postmodernii, de la care ne-am fi așteptat să depășească impasul modernității, au restrâns și mai mult sfera realului la acea zonă a concretului sterilizant, privat, adică, de sacru. Dar cele mai importante descoperiri ale fizicii cuantice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la-nceput". În definitiv, poetica rupturii ca translingvistică e confirmată de cel puțin două mari personalități ale secolului al XX-lea care au schimbat paradigma poeticii. E vorba de Umberto Eco și de Mihail Bahtin. În Numele trandafirului, Eco pune problema receptării poeziei invocând un celebru exemplu din Wittgenstein, care spunea că, spre a contempla catedrala, trebuie date jos schelele. Nichita Stănescu privește cuvintele ca pe schelele lui Wittgenstein, numindu-le "rotițe", "curele de transmisie": cititorul trebuie să le dea jos spre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
câte a crezut poetul că-l reprezintă în pragul celor șapte decenii de existență lumească. Și între alte precizări mai zice că "Volumul de față ilustrează întâia mea vocație, poezia. E cu putință ca, urmărită de-a lungul unei vieți, receptarea ei să lase impresia de a fi fost trădată în favoarea altor îndeletniciri scriitoricești. Nimic mai neadevărat, dar dacă un anume cititor nu se va putea desprinde de această părere, evocând argumentele obiectivării, îl voi ruga să ia seama la faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
membru (din 1982 șef) al Catedrei de limbi și literaturi germanice la Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași, în 1992 devenind profesor; deține un timp și funcția de prorector. Își susține doctoratul în 1975 cu teza Receptarea operei lui Charles Dickens în România. A beneficiat de stagii de specializare în Statele Unite ale Americii (1974), Marea Britanie (Cambridge) și Germania (Freiburg, 1984, 1991). Debutează în 1968 la „Iașul literar” și mai publică în „Analele științifice ale Universității «Al. I.
VERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290492_a_291821]
-
Student’s Companion to English Grammar”. Preocupat cu precădere de epoca literaturii victoriene, V. este autorul a două cărți, Opera lui Charles Dickens în România (1982) și monografia Charles Dickens (1984), mult mai personală fiind prima. Aici se examinează minuțios receptarea operei marelui prozator englez, de la prima ei semnalare în presa românească („Gazeta de Transilvania”, 1842) la consemnarea interesului manifestat de mulți intelectuali români (în 1856 Titu Maiorescu își nota în jurnal că a început să-l citească pe Dickens), de la
VERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290492_a_291821]