3,949 matches
-
închiriază împreună încăperea unui fost restaurant din Chatou, pe care o vor transforma în atelier. Acolo vor crea tablouri pline de culoare și dinamism. Această situație nu este de durată, căci din septembrie 1901 până în toamna anului 1904 Derain este recrutat la armată. În toată această perioadă întreține o susținută corespondență cu Vlaminck. Derain își petrece vara anului 1905 la Collioure, pictând împreună cu Henri Matisse, care îl convinge să-și expună pânzele la "Salonul de Toamnă". Derain expune în aceeași sală
André Derain () [Corola-website/Science/309686_a_311015]
-
von Blomberg. Deși poreclit "Leul de cauciuc" de unii critici ai săi din armată, pentru devotamentul față de Hitler, Blomberg nu era el însuși nazist, și astfel el reprezenta o punte între armată și partid. Blomberg și mulți dintre ofițeri erau recrutați din rândurile nobilimii prusace, și priveau SA ca o gloată a plebei care amenința statutul tradițional privilegiat al armatei în societatea germană. Dacă armata tradițională trata masele care constituiau SA cu dispreț, multe Cămăși Brune aveau aceeași atitudine față de armată
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
urmele sale. Hawat explică îndoielile Împăratului: sardaukarii, aproape invincibili în bătălie, sunt pregătiți pe planeta închisoare Salusa Secundus, ale cărei condiții inospitaliere permit doar supraviețuirea celui mai bun. Arrakis oferă condiții similare, iar Împăratul se teme că Baronul ar putea recruta de acolo o forță care să rivalizeze cu sardaukarii săi, exact lucrul pe care intenționa să îl facă, înaintea distrugerii ei, Casa Atreides. Paul și Guerney ajung din nou împreună, acesta din urmă fiind convins că Jessica este trădătorul care
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
au venit în sat, spre "Valea Lupului" unde sunt și astăzi. Pe lângă prelucrarea lemnului, băieșii s-au mai ocupat și cu cărămidăritul, fiind neîntrecuți muncitori cu ziua, harnici, cinstiți și "curați" comparativ cu ceilalți țigani. Din rândurile lor s-au recrutat în trecut, ""diplașii"" satului, după cum unele băieșițe au fost ""cusătorese"" talentate de ii și cămăși de sărbătoare, apreciate și căutate de către toate racovicencele. De menționat este și faptul că până în primele decenii ale secolului al XX-lea, băieșii aveau ""voivodul
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
li se acordau asistență medicală gratuită, prin intermediul personalului sanitar al companiei sau chiar al regimentului. La nivelul companiei, personalul sanitar era format dintr-un felcer(subchirurg) și de către o moașă, ""diplomată""(atestată), ambii fiind plătiți din ""lada companiei"". Moașele se recrutau din rândurile ""grănicereselor"", pregătirea lor profesională făcându-se la Cluj. Prin poruncă împărătească acestea erau obligate să asiste toate nașterile de pe raza companiei, primele moașe cunoscute fiind Ana Șoneriu (1824), Ioana Mărgineanu și Ana Filip Trif după anul 1837. În
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
al doilea război mondial. Istoricii și cercetătorii fenomenului au afirmat că majoritatea acestor femei proveneau din Coreea (aproximativ 80%), dar și din China și alte teritorii ocupate de japonezi. Femeile tinere din țările aflate sub controlul Imperiului Japonez au fost recrutate pentru a lucra în popote ale militarilor sau în fabrici, sau, după cum există unele mărturii au fost pur și simplu răpite de la casele lor. Există mai multe mărturii conform cărora, în mai multe cazuri, chiar militarii au fost cei care
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
primei cercetări științifice asupra problemei în discuție, a estimat numărul femeilor de reconfortare între 50.000 și 200.000. Cele mai multe surse media internaționale s-au folosit de aceste estimări, afirmând că până la 200.000 de femei tinere asiatice au fost recrutate pentru a servi în bordelurile militare japoneze. BBC cita „între 200.000 până la 300.000”, iar Comisia Internațională a Juriștilor cita „estimările istoricilor de 100.00 până la 200.000 de femei”. Istoricul japonez Ikuhiko Hata consideră însă că mult mai
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
perioadă, rezultă că responsabilii Armatei Imperiale considerau că facilitarea funcționării bordelurilor militare va scădea pericolul violurilor comise de soldați, rezultatul imediat fiind neapariția reacțiilor ostile în rândul populației civile din teritoriile ocupate. În primele faze ale războiului, autoritățile japoneze au recrutat prostituate prin metodele convenționale. Intermediari autorizați de armată au plasat anunțuri publicitare în ziarele care apăreau în Japonia și coloniile sale - Coreea, Taiwan, Manchukuo și China continentală. Multe dintre cele care au răspuns erau deja prostituate și și-au oferit
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
întrețină acte sexuale cu soldați japonezi pe când erau încă fetițe neajunse la pubertate. Ministerul Afacerilor Externe Japonez nu a mai acordat vize turistice pentru prostituatele japoneze, încercând să stopeze procesul de maculare a imaginii Imperiului Japonez. Militarii au început să recruteze femei de reconfortare în alte regiuni decât Japonia, în special în Coreea și China ocupată. Multe dintre aceste femei au fost păcălite în timpul recrutări, spunându-li-se inițial că vor lucra ca femei de servici sau bucătărese, pentru a fi
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
recunoștea că: "„Stațiile de reconfortare au funcționat ca răspuns la cererile militarilor din acea vreme”", că " „Militarii japonezi au fost implicați direct sau indirect în înființarea și conducerea stațiilor de reconfortare și în transferul femeilor”" și că femeile " „au fost recrutate în multe cazuri împotriva voinței lor prin înșelare sau constrângere”". Guvernul Japoniei " „își cere în mod sincer scuze și își exprimă regretele față de toate acelea care, indiferent de locul de origine, au suferit durere incomensurabilă și răni psihologice nevindecabile”". În
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
găsește Sulzer, într-o „căsuță țărănească". Dar Ploieștiul, în aceste aproape două secole, a fost nu numai un nou centru economic, ci și unul ostășesc, garnizoană de „"roșii"” și „"călărași"”. Mai puțini, dar mai vechi, erau roșii, „"breasla de curteni"”, recrutați dintre micii boieri sau dintre urmașii acestora, unii dobândind pentru diverse merite titlul și funcția de mic dregător (pe care nu le puteau transmite urmașilor) și care luptau, în timp de război, cu echipamentul și calul lor, în cetele boierești
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Mihai Viteazul, dar așezarea a devenit garnizoană a roșiilor abia odată cu domnia lui. Slujitorii, ceilalți războinici de țară, apăruseră la sfârșitul secolului al XVI-lea, dar se pare că Mihai Viteazul este adevăratul creator al breslelor de dorobanți și călărași, recrutați de obicei dintre țăranii liberi care își vânduseră pământul și care deci puteau fi mutați acolo unde era garnizoana. La Ploiești, unde oamenii deveniseră liberi (dacă nu fuseseră chiar înainte de 1597), dar unde moșia orașului era foarte mică, mulți locuitori
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
țăranilor înstăriți, numiți peiorativ kulaci sau chiaburi. La 22 iunie 1941, armata germană atacă URSS, iar România intră în război de partea Germaniei cu scopul declarat de a elibera teritoriile pierdute un an mai devreme. Ulterior, mii de basarabeni sunt recrutați în armata română și participă la războiul împotriva Uniunii Sovietice, inclusiv la bătălia de la Stalingrad. Ca aliat al Germaniei naziste, România acceptă să preia administrația civilă a teritoriului dintre Nistru și Bug. În Transnistria antonesciană din timpul războiului sunt deportați
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
1975, Collins, atunci toboșarul trupei, l-a înlocuit pe Peter Gabriel ca solist vocal după o lungă căutare a unui înlocuitor. În 1977, chitaristul Steve Hackett a părăsit trupa. După ce Phil Collins a părăsit trupa în 1996, Genesis l-a recrutat pe Ray Wilson (fost solist al trupei Stiltskin). Wilson a apărut pe albumul din 1997, "Calling All Stations", după care trupa a anunțat o perioadă de pauză. Totuși, în 2007, Banks, Collins și Rutherford s-au reunit pentru un turneu
Genesis () [Corola-website/Science/309135_a_310464]
-
sale în domeniul neurologiei și fiziologiei, lui Bárány i s-a decernat,în 1914, Premiul Nobel pentru Medicina. La izbucnirea în acelaș an a primului război mondial, a trebuit să-și întrerupă activitatea didactica și de cercetare și a fost recrutat ca medic militar la fortul Przemysl, la frontiera de est a Imperiului Austro-Ungar cu Rusia. Acolo a reușit să continue a studia conexiunile aparatului vestibular cu sistemul nervos, de asemenea a inventat o tehnică chirurgicală îmbunătățită pentru tratamentul plăgilor provocate
Róbert Bárány () [Corola-website/Science/309173_a_310502]
-
format formația sub numele Apple Core în 1986, după ce lucraseră împreună la un restaurant de fast food. Eric, care învățase melodiile 2 Tone ale formației Madness la pian, cânta la claviatură, iar Spence și Gwen erau vocaliștii. Trio-ul a recrutat încă câțiva membrii în acea lună, aceștia schimbându-se des timp de câțiva ani. Grupul avea mici concerte în zona Orange County, maimuțărelile lui Spence pe scenă făcând mereu parte din spectacol. Tony Kanal a asistat la unul dintre primele
Gwen Stefani () [Corola-website/Science/309199_a_310528]
-
în Leș Ulis o suburbie a Parisului care, în ciuda că uneori este văzut ca fiind un cartier dur, facilitățile fotbalului sunt bune. La vârsta de șapte ani, Henry a arătat un mare potențial, determinându-l pe Claude Chezelle să-l recruteze la clubul local CO Leș Ulis. Tatăl său l-a presat să participe la pregătirea profesională, desi tânărul nu a fost deosebit de atras de fotbal. El s-a alăturat celor de la Uș Palaiseau în 1989, dar după un an tatăl
Thierry Henry () [Corola-website/Science/309220_a_310549]
-
și începe o carieră solo cu numele de "John Puzzle", Tibi Topor își deschide un studio de producție muzicală în Constanța și colaborează de asemenea cu diverși artiști de renume din România. În 2009, Tibi Topor și Ionuț Adrian Radu recrutează un nou membru, pe Ștefan Marin la chitară și anunță revenirea trupei pe planul muzical românesc. În același an, cei trei îi propun o colaborare lui Lazăr Cercel, actual basist "Animal X". Acesta acceptă și astfel ia naștere un nou
Praf în Ochi () [Corola-website/Science/309230_a_310559]
-
nu părăsească Yes pentru a se alătura formației King Crimson în vara anului 1972, înainte de lansarea albumului. Formația s-a gândit la câțiva înlocuitori, inclusiv Aynsley Dunbar (care la acea vreme cânta cu Frank Zappa), până când au decis să îl recruteze pe Alan White, toboșarul formației Plastic Ono Band. White a învățat repertoriul formației în doar trei zile înainte ca Yes să pornească în turneul 1972-1973. Primul turneu cu White a fost inclus pe "Yessongs", un album live triplu lansat în
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
cu chitaristul sud-african Trevor Rabin pentru a înființa o nouă formație inititulată Cinema. Rabin a devenit inițial cunoscut ca membru al formației Rabbitt și a lansat apoi trei albume solo, lucrând în același timp și ca producător. Squire l-a recrutat și pe un fost muzician Yes, Tony Kaye. În ciuda prezenței a trei membri Yes, Cinema nu și-a propus să fie o continuare a formației Yes. Cinema a mers inițial în studio pentru a înregistra un album. Deși Rabin și
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
și comuniștii să nu poată coopera. Rețele acestor partide au fost infiltrate de agenții Gestapoului, iar rata arestărilor și eliminării fizice a activiștilor politici a fost foarte ridicată. Cu toate aceste, rețelele social-democrate și comuniste au continuat să existe, să recruteze membri noi din clasa muncitorilor industriali, care se opunea disciplinei cazone impusă de regim în timpul cursei de reînarmare a Germaniei. Conducerea social-democrată exilată la Praga a fost capabilă să primească și să publice rapoarte foarte amănunțite și corecte cu privire la evenimentele
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
mulțumită unui informator, raziile Gestapoului au decimat grupurileanarho-sindicaliste din toată Germania. 89 de oameni au fost arestați. Cei mai mulți au fost închiși sau au fost asasinați. Aceste grupuri încurajau acțiunile de luptă sindicală precum grevele , tipăreau și distribuiau propagandă antinazistă și recrutau voluntari care să lupte împotriva aliaților naziștilor din războiul civil spaniol. Ca parte a înțelegerii cu forțele conservatoare cu ajutorul cărora Hitler a ajuns Cancelar în 1933, politicianaul de dreapta neîncadrat în niciun partid Konstantin von Neurath a rămas ministru de
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
era una dintre activitățile importante ale grupului. Ei și-au strecurat informațiile către reprezentanții diplomatici străini, în principal prin contacte directe cu reprezentanții ambasadei americane și, printr-o conexiune mai puțin directă, către guvernul sovietic. Când sovieticii au încercat să recruteze întregul grup în serviciul Moscovei, Schulze-Boysen și Harnack au refuzat să se înroleze, ei dorindu-și să-și păstreze independența politică. Johann Wenzel, un membru al „orchestrei” Trepper și care era în legătură și cu Schulze-Boysen, a trădat grupul Gestapoului
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
demis în 1942, conducerea armatei aflându-se în acel moment sub controlul total al lui Hitler. Succesorii lui Halder, feldmareșalul Wilhelm Keitel și generalul Alfred Jodl, nu erau decât intermediarii lui Hitler. Tresckow și Goerdeler au încercat din nou să recruteze ofițeri superiori în complotul pentru declanșarea unei lovituri de stat. În acele momente, Kluge era trecut deja de partea complotiștilor. Gersdorff a fost trimis să-l viziteze pe feldmareșalul Erich von Manstein, coamandantul Grupului de Armate Sud din Ucraina. Manstein
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
al feldmareșalului Fedor von Bock, el avea numeroase legături. Henning von Tresckow a fost desemnat să lucreze la cartierul general al unchiului său, care comanda Grupul de Armate Centru, una dintre grupările care urma să declanșeze Operațiunea Barbarossa. Tresckow a recrutat în mod sistematic ofițeri de opoziție din rândurile camarazilor săi, formând un grup important de rezistență în sânul armatei. În condițiile în care armatele germane continuau avansarea triumfală în regiunile vestice ale Uniunii Sovietice (1941 - 1942), grupurile de opoziție din cadrul
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]