3,930 matches
-
ieși de acolo, și... Cruță-te! Au fost la mine dnii Lala Lovinescu și I. Tudoese și au stat de dimineață până pe la 5 p.m. Mi-au făgăduit solemn, că te vor susține, dragă domnule Dimitriu, În orice Împrejurare. (O remarcă: fotografia cu Iorga - masă la Hârtop, unde e și mama Lovineștilor, susțin că e prea jos pusă (...). Ați mărit-o? Puneți-o, vă rog, la un loc ceva mai sus, ca să le satisfacem dorința. Vor colabora la „Mărturii” și va
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
grupate într-un... compartiment separat (n-avem ce face, terminologia Trenului ne urmărește!), se înscriu tot aici. După șapte ani de la aceste neliniști și dileme dezbătute cu fervoare în anul de grație 2000, Uniunea Europeană a ajuns la Prut. O singură remarcă, înainte de a vă invita „la bordul” Expresului Literar, care, iată, își reia mirobolantul traseu, proiectându-l în imaginar: sperăm să prindem ziua când Europa va face pasul și dincolo de această deloc butaforică frontieră care îi mai desparte pe români. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
opinia ei, o anume vitalitate a esticilor, care îi deosebește de occidentali, „ființe leșinate și anemice”. Cultă, comunicativă și spontană, Corinne este tipul rar de intelectual simplu, necontrafăcut. Observația mea rămâne valabilă, chiar dacă nu sunt de acord cu această ultimă remarcă a ei. Cred că sălbaticul din noi trebuie educat în orice condiții, indiferent în ce zonă a Europei ți-a fost dat să te naști. Cioran nota undeva că a descoperit pe la 35 de ani, stabilit deja în Franța, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
autentică.) VASILE GÂRNEȚ: Intrăm în Gara Malbork (Marienburg, cum îi spun nostalgic germanii) pe la orele 22.30. Primii localnici cu care dăm ochii sunt niște soldați, ne ajută să cărăm bagajele. Soldații vorbesc engleza („țară intrată în NATO, ce vrei!”, remarcă cu ironie benignă Bodiu Andrei), iar cei care îmi răspund în poloneză la întrebările mele sunt atât de convingători și expresivi, încât înțeleg aproape totul. Până acum, de bagajele noastre s-au ocupat muncitori calificați. În Est, cum se obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
praf.“ Multă lume la magazinul de suvenire și în expoziția de artă modernă deschisă în câteva săli ale castelului. Sosesc mereu noi grupuri de turiști, chiar dacă ploaia s-a întețit. Am o stare poetică: îmi notez rânduri, sintagme, observații și remarci care se vor constitui - știu aceasta - într-un poem sau în mai multe poeme „provocate” de vizita la castelul din Malbork. VITALIE CIOBANU: Realizez abia aici, subit, la castel, că Marienburgul, străvechea denumire a localității, este reședința teutonilor, descrisă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și câțiva președinți ai unor țări precum Georgia, Lituania, Rusia etc... - Să revenim la scrisul dumneavoastră. Cât timp vă ia redactarea paginilor pe care le compuneți într-o zi? Faceți multe schimbări în textul scris prima dată? - Mai întâi o remarcă. Eu scriu în două limbi, în azeră și în rusă. Am ales rusa, pentru că îmi oferă șansa să mă adresez unui public mai numeros. N-aș fi putut să trăiesc din scris dacă aș fi continuat să scriu doar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care, spre surpriza mea, auzind cele ce discutam noi doi, eu cu Cezar - noi aveam totdeauna una sau două teorii pe care le apăram cu aprindere exagerată! -, s-a întors de vreo două ori spre noi și a făcut câteva remarci de-o pertinență intelectuală care mi-au atras numaidecât atenția și, voluntar cum eram, l-am întrebat „de unde descinde și... cine e?!”. „Alexandru Ivasiuc”, l-a recomandat Tita și am înțeles că e prietenul ei. În acel moment, Cezar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ani, pe mine m-a mirat adesea faptul că excelentul critic, care mi-a fost și mie amic devotat o lungă perioadă, nu scoate o vorbă despre Ivasiuc, ba, se pare, în vreo două rânduri, i-au scăpat și câteva remarci răuvoitoare despre omul și „conformistul” Sașa. Să se fi „colorat” oare Manolescu imediat după revoluție de acea „boală”, de acel „tropism” pe care l-am întâlnit și la alți „devotați prieteni” ( G. Liiceanu, printre alții!Ă de a arunca peste
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Heidelberg, că acesta „răscolește trecutul” și-și asumă unele vini literare. (În ultima discuție pe care am avut-o cu bunul prieten al Ninei Cassian, în primii ani după revoluție, deplângând starea precară a literelor, „Croh” lasă să lunece o remarcă nostalgică față de cultura și literatura din epoca comunistă. La iritata mea replică cum că, în ciuda stării dificile a literaturii post-decembriste, ea nu putea fi totuși comparată cu „mizeria culturii trecute, comuniste”, „Croh” s-a strâns înfrigurat în pardesiul lui și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vă rog, nu vreau să mor, refăceți-mi himenul." A muri este aici un lucru la fel de facil ca și a naște, și cu cât mor mai mulți oameni, cu atât se nasc mai mulți. Este concluzia pe care o trag din remarca unui infirmier: fiecare vârf de activitate în serviciul său de obstretică, a observat el, corespunde, nouă luni mai târziu, cu o intensificare a incursiunilor militare israeliene. Obligați de interdicția de a circula să rămână toată ziulica în casă, palestinienii lipsiți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
săi; lista e lungă). Este vorba apoi de gustul pentru acțiune, de mândria forței, de cultura frontierei și de aventura pionierilor ca saga națională. Realități de care un antropolog are toate motivele să se îngrijoreze, așa cum o probează și următoarea remarcă a lui Lévi-Strauss relativ alergic la islam adresată lui Raymond Aron: "Percepția mea asupra conjuncturii israeliene este subordonată alteia față de care sunt încă și mai sensibil: mă gândesc la evenimentele petrecute cu câteva secole în urmă în cealaltă parte a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
război, în Aurès, sau ca Jacques Berque în Rif. Numai astfel de spirite hoinare vor da într-un târziu țării lor șansa de a câștiga timp, pentru că au știut să și-l piardă pe-al lor în tinerețe... Sunt acestea remarcile unui servitor benevol al statului ajuns la vârsta înțelepciunii (lupoaicele și lupii tineri proaspăt intrați în carieră sunt rugați să se abțină). Insolența unui senior off-limits n-are cine știe ce merit. Ca dovadă. În materie de racursiuri, este frapant că "poporul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dată, decât primul act al operetei. Hotărât lucru, dacă Duhul se manifestă undeva în acest oraș, atunci îl puteți surprinde pe fețele bănuitoare ale gardienilor de pe traseu. Slujitorii fac mai mult decât sanctuarele lor congregații, comunități, preoți și călugări iar remarca rămâne neîndoielnic valabilă și pentru rabini și imami. În orice caz, eu unul suspectez Ierusalimul creștin de existență dublă, studiu și rugăciune de o parte, însemne ale crucii de cealaltă. Am uneori impresia că pentru dominicanii, iezuiții și adepții ordinului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe minimum de suprafață, are proprietatea de a face evident ceea ce în alte locuri rămâne latent pentru că e difuz sau șlefuit. Și e adevărat că zidul care-i separă pe isrelieni și pe palestinieni (ale cărui panouri de beton o remarcă optimistă sunt așezate pe sol, și nu afundate sau fixate într-o temelie de beton) dă impresia unei perfecțiuni tehnice la care nu poate aspira tot ce se meșterește în genul împrejmuirilor în cele patru colțuri ale planetei. Dar ceea ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Petru pârcălab, Oana Julici, Cozma al lui Șandru. După lupta de la Doljești, Petru Aron s-a refugiat la Polonia și pe el l-au urmat frații săi, Mihul logofăt, Duma al lui Brae Stanciul cel Mare și Petru pârcălab. Așa cum remarca Ion Donat, boierii care s-au hiclenit în Țara Românească erau apropiați domnului, făceau parte din Sfatul Domnesc. Același fenomen se petrece și când Ștefan cucerește tronul Moldovei. În primii ani din domnia lui Ștefan cel Mare, vor face parte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldova, cercetarea documentelor din secolele XIV-XV a fost ușurată de faptul că Mihai Costăchescu și Ioan Bogdan au tradus și au tipărit documentele emise de cancelaria domnească în această vreme. Majoritatea documentelor reprezintă întărirea stăpânirii unei moșii de către boieri. Așa cum remarca Radu Rosetti, în legătură cu documentele de la Alexandru cel Bun, ele “au încă forma unor danii, dar dacă le citim atent, vedem că ele, în realitate, sunt niște întăriri. Același lucru îl întâlnim și în documentele de la Ștefan cel Mare, cu constatarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în luptă. Și așa s-a pierdut bătălia. Strategi și buni tacticieni s-au dovedit a fii mongolii. După J. B. Liddell Hart, “noi găsim cele mai bune exemple de strategie medievală nu în vestul ci în estul Europei”. Cum remarca Leon Cahun, care a studiat istoria popoarelor de stepă din Asia, “în secolul al XIII-lea, în arta militară cei civilizați erau mongolii și barbarii”. Ei i-au învins pe adversari, datorită geniului și experienței comandanților lor, prin disciplina trupelor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Sfat Domnesc cu observația potrivit căreia, în secolul al XIV-lea și prima jumătate a secolului al XV-lea, “Dregătorii ocupau în general o poziție mai puțin importantă în Sfatul Domnesc decât marii boieri care nu aveau dregătorii”. Dar, așa cum remarca C. C. Giurescu, actele de cancelarie nu pomeneau și dregătoria pe care o avea un boier din Sfatul Domnesc. Lăsând la o parte speculațiile în legătură cu Sfatul Domnesc în perioada fărâmițării feudale și cel din timpul centralizării, dregătoriile au apărut în funcție de nevoile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-au “purtat cu atâta statornicie încât nu au îngăduit niciodată să pătrundă în ea vreo erezie și nici nu au lăsat ca alții decât creștinii să fie domnii lor, cu toate că deseori sultanul încercase să așeze aici cârmuirea pașalelor sale”, remarca Giorgio Tomasi, secretarul voievodului Transilvaniei, în 1599. Identitatea națională s-a păstrat datorită limbii și religiei, iar religia s-a consolidat la români prin scrieri bizantine ajunse la noi prin filieră slavă, prin traducerile făcute din greacă în slavă. A
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de părere că “Este imposibil ca Ștefan cel Mare” să nu fi știut, căsătorindu-se cu Maria de Mangop, care sunt legăturile cu împărații Bizanțului. Pentru că Maria de Mangop nu era o prințesă oarecare, dintr-un neam obscur și, așa cum remarca Michel Balard, seniorii lui Theodoru sau descendenți “dintr-un toparh bizantin” “sunt înrudiți cu paleologii și încheie alianțe matrimoniale cu voievozii Moldovei”. Această înrudire cu împărații Bizanțului o subliniază Hugo Bachtal. Și pentru a nu fi suspectați de lipsă de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un an mai târziu, în 1474, călugărul Iacov de la mânăstirea Putna, copia, din porunca lui Ștefan cel Mare, un Sbornic, care cuprindea și Panegiricul împăraților Constantin și Elena, întocmit de patriarhul Eftimie de la Târnovo în secolul al XIV-lea. După cum remarca Emil Turdeanu, Panegiricul fusese destinat de Eftimie țarului bulgar Ivan Șisman. Iacov a scos din copia sa numele țarului, ceea ce arată că aceasta era destinată spre lectură lui Ștefan cel Mare, cel care comandase copierea panegiricului. Era, așadar, o preocupare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era mânios. Tonul pe care se adresează polonilor de data aceasta este fundamental deosebit de cel folosit până în 1485. Pentru a nu se afla în fața mai multor adversari deodată, domnul făgăduia că va recunoaște suzeranitatea monarhilor din vecinătatea Moldovei dar așa cum remarca Matei Corvin, Ștefan le-a promis tuturor supunere, ca, în realitate, să nu își plece grumazul în fața nici unui rege, sultan sau han tătar. Suntem departe de vremea în care un domn al Moldovei îl socotea pe starostele Cameniței ca pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin scutirile acordate mânăstirilor, a creat condiții optime pentru desfășurarea unei impresionante activități cărturărești și artistice. Nu se știe și nici nu se va ști vreodată câte manuscrise au fost copiate în timpul domniei lui Ștefan, multe dispărând fără urmă. Așa cum remarca Mihai Berza, care s-a îngrijit de realizarea unui catalog al manuscriselor în cadrul Repertoriului monumentelor de artă din vremea lui Ștefan cel Mare, miniaturile, ornamentele manuscriselor din vremea lui Ștefan “sunt atât de prețuite pe cât de puțin sunt cunoscute”. Nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un magazin alimentar sau într-un bar pentru o cafea fără cofeină și cu mult lapte. întrun mic supermarket după ce am plătit la casă și i-am mulțumit cu un zâmbet larg doamnei (senoraî la ieșire, a trebuit să înghit remarca apostrofatoare a dumneaei care mi-a precizat că nu este o senora ci o seniorita. Deși exteriorul nu m-a convins de aceasta mi-am cerut scuze și am ieșit. Altă - dată o sa fiu mai atent. Am auzit că în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sa, cunoscuta actriță Violeta Andrei, la restaurantul " Pescăruș" În timpul dineului, spre satisfacția mea, a fost evocată perioada sejurului în Țara Cantoanelor a ilustrului poet român Tudor Arghezi. Ambasadorul Elveției a sugerat posibilitatea de a vizita casa poetului, Muzeul "Mărțișor". La remarca ministrului elvețian că nu ar dori să deranjeze și la insistența doamnei ministru că i-ar face plăcere să vadă "Mărțișorul", mi-am permis să intervin și să le comunic distinșilor oaspeți că o cunoșteam personal pe Mitzura Arghezi, relatându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]