3,646 matches
-
folosind 8 autocamioane de la Autobaza MApN care, împreună cu cele 10 TAB-uri ale UM 01305 București, să pătrundă spre Piața Palatului. În jurul orei 17.30 s-a intrat cu TAB-urile în manifestanți făcându-se primele victime în fața Sălii Dalles. Represiunea din centrul Capitalei a durat până după miezul nopții. Conducătorul TAB-urilor care au străpuns baricada de la Hotelul "Intercontinental", maiorul Gh. Carp, a fost felicitat de Hortopan pentru curajul manifestat. În această represiune, 39 de manifestanți au fost uciși, iar
Ion Hortopan (general) () [Corola-website/Science/304922_a_306251]
-
făcându-se primele victime în fața Sălii Dalles. Represiunea din centrul Capitalei a durat până după miezul nopții. Conducătorul TAB-urilor care au străpuns baricada de la Hotelul "Intercontinental", maiorul Gh. Carp, a fost felicitat de Hortopan pentru curajul manifestat. În această represiune, 39 de manifestanți au fost uciși, iar mulți alții răniți. Cei care au rămas în piață au fost împrăștiați cu jeturi cu apă. De asemenea, colonelul Corneliu Pârcălăbescu, șeful de Stat Major al Gărzilor Patriotice, își amintește de rolul jucat
Ion Hortopan (general) () [Corola-website/Science/304922_a_306251]
-
104 până pe la mijlocul celui de-al patrulea deceniu al secolului trecut, a fost popularizată o nouă credință, burhaismul ("Ak Jang", "credința albă"). Noua religie își avea origiea în regiune și punea accent pe aspectele "albe" ale șamanismului. După perioada de represiune religioasă comunistă, burhaismul a renăscut în zilele noastre, devenind o parte importantă a conștiinței naționale altaice și a culturii indigenilor în general. Credincioșii New Age, discipoli ai lui Agni Yoga, vin deseori în pelerinaje pe Muntele Beluha, unde consideră că
Republica Altai () [Corola-website/Science/305583_a_306912]
-
Age, discipoli ai lui Agni Yoga, vin deseori în pelerinaje pe Muntele Beluha, unde consideră că se află Șambala, credință împărtășită de altfel și de șamaniștii altaici. Deși șamanismul este mult mai puțin practicat astăzi, datorită colonizării rusești și a represiunii sovietice, credința religioasă a renăscut ca rezultat al noii libertăți religioase care a urmat după colapsul URSS-ului.
Republica Altai () [Corola-website/Science/305583_a_306912]
-
ordona deshiderea focului și de a declara stare de urgență în orice regiune a țării. În mod explicit, comandamentul avea dreptul de a suspenda cursurile în institutele de învățământ superior. Organele de partid au trecut însă imediat la măsuri de represiune, pentru a preveni alte acțiuni potențiale similare în viitor. Au urmat o serie întreagă de arestări, mandatele de arestare fiind vizate de alt comitet special al PMR, condus de Gheorghe Apostol. Anchetele au fost dure, mulți dintre cei anchetați afirmând
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
Uniunii Asociațiilor Studențești din R.P.R. (UASR) pentru a asigura un control mai strâns al PMR asupra studenților. Biografiile recente ale lui Ion Iliescu nu amintesc deloc activitatea lui în anii în care avea unul din rolurile principale în aparatul de represiune a studenților. Multe din ședințele de demascare a elementelor dușmănoase erau conduse de conducători din aparatul de stat și de partid. Astfel, ședința de la Institutul Politehnic din martie 1959, organizată în sala cea mare a Căminului 303 al Politehnicii, de pe
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
faptului că confruntările dintre studenții care au fost activi în 1956 și acei care au condus acțiunile de reprimare, au continuat chiar după răsturnarea regimului comunist. S-a scris puțin despre mișcarea studențească din București din 1956. Acțiunile studenților și represiunea care a urmat nu au fost analizate. Cruzimea represiunii revoltei studențești din România în 1956 a fost relevată în parlamentul român de deputatul Dezideriu Coloman Becsek-Garda la 19 octombrie 1999. Acțiunile revendicative studențești au fost amintite de câteva ziare. Într-
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
în 1956 și acei care au condus acțiunile de reprimare, au continuat chiar după răsturnarea regimului comunist. S-a scris puțin despre mișcarea studențească din București din 1956. Acțiunile studenților și represiunea care a urmat nu au fost analizate. Cruzimea represiunii revoltei studențești din România în 1956 a fost relevată în parlamentul român de deputatul Dezideriu Coloman Becsek-Garda la 19 octombrie 1999. Acțiunile revendicative studențești au fost amintite de câteva ziare. Într-un serial al televiziunii române, un episod scurt a
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
Institutul de Cercetări Petrolifere al Facultății de Geologie, de la care a fost exmatriculat în anul 1959 fiind considerat "un exponent al reacțiunii interne, aflat în contact cu reacțiunea externă". Exmatricularea sa a avut loc în contextul creat de valul de represiuni împotriva tineretului, care a urmat Revoluției din Ungaria din 1956. A fost incriminat pentru faptul că purta cruciuliță la gât și că făcea pictură modernistă, nonfigurativă. După exmatriculare, a lucrat un an ca sondor la Întreprinderea de Foraje București, după
Gelu Voican Voiculescu () [Corola-website/Science/306327_a_307656]
-
nu este plauzibil că guvernul nu a avut nici un rol în această denaturaree. O formă tipică de transformare a evreilor în „țapi ispășitori” a fost de a-i informa pe liderii lor că autoritățile române ar putea lansa acte de represiune contra evreilor. Alexandru Șafran, rabinul șef, Wilhelm Filderman, președintele UER, au fost convocați la 26 iunie 1940 de ministrul de interne Mihai Ghelmegeanu și li s-a cerut să prevină populația evreiască din Basarabia și nordul Bucovinei să nu facă
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
După acest eveniment, regimul este golit de orice legitimitate iar transformările politice, economice și sociale vor găsi un sprijin tot mai puternic în statele occidentale. Conducerea Ungariei a invitat la Budapesta reprezentanții exilului românesc pentru a participa la funerariile victimelor represiunii din 1956. Cu acest prilej a fost adoptată Declarația de la Budapesta din 16 iunie, în care se stipula că Transilvania era un spațiu de complementaritate, în cadrul căruia dreptul de reprezentare politică autonomă trebuia garantat. Avalanșa schimbărilor nu putea ocoli nici
Sfârșitul regimului comunist din Ungaria () [Corola-website/Science/306477_a_307806]
-
până la moartea sa. A fondat de asemenea în anul 1979 - Muzeul de Istorie a Obștii Evreiești din România și a inaugurat acolo un ciclu de conferințe teologice săptămânale. Între anii 1948-1963 regimul comunist a permis, cu întreruperi - în condiții de represiune, exproprieri de bunuri, concedieri și privare de cetățenia română - emigrarea a circa 400.000 de evrei spre Israel. Cu înțelepciune și diplomație, folosind bunele relații cu fruntașii regimului, Rosen a încercat să amelioreze aceste condiții de emigrare. Valul de emigrări
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
la Timișoara în ziua de 16 decembrie 1989. În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, în plină revoltă populară la adresa regimului comunist, Dumitru Mazilu este ridicat de la domiciliul său din București, împreună cu soția și fiul său, de către organele de represiune ale Securității și dus la închisoarea din Alexandria . La 22 decembrie 1989, regimul Ceaușescu este înlăturat, iar Dumitru Mazilu este eliberat din închisoare. În aceeași zi, Dumitru Mazilu ajunge la clădirea CC după grupul condus de Ion Iliescu. Mazilu a
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
de a nu se pronunța împotriva principiilor de bază ale comunismului, ale statului și - mai ales - de a nu se critica persoanele din vârful piramidei politice. Dizidența, sub orice formă, nu era tolerată, puținii dizidenți (Paul Goma, Mircea Dinescu) suferind represiunea autorităților de stat. Cu atât mai de neînțeles par, pentru generațiile tinere, producțiile servile, cu motivații excluziv materialiste, ale unor reprezentanți ai literaturii și artei (vezi articolul Antologia rușinii), culminând cu manifestațiile mamut de tipul „Cântarea României” în regia unor
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
XVII datorită vaselelor lor comerciale, cunoscând astfel o perioadă de mare avânt economic, științific și cultural. Provinciile Țărilor de Jos din sud (situate pe teritoriul de azi al Belgiei, al Luxemburgului și al nordului Franței) au rămas sub stăpânirea Spaniei. Represiunea continuă a spaniolilor în aceste provincii a făcut ca mare parte a elitei financiare, intelectuale și culturale să plece în provinciile din nord, contribuind astfel la succesul Republicii Olandeze. În plus, la sfârșitul războiului, zone întinse ale Țărilor de Jos
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
parteneri de afaceri ai lor. În timpul secolului XVI, protestantismul a câștigat rapid teren în nordul Europei. Țările de Jos nu erau predominant protestante în anii 1560, dar protestanții au constituit o minoritate importantă, care după ce inițial a fost subiectul unei represiuni, a fost tolerată mai apoi de autoritățile locale. Într-o societate dependentă de comerț, libertatea și toleranța erau considerate esențiale. Cu toate acestea, Carol V, iar mai târziu Filip II, au simțit că este de datoria lor să lupte împotriva
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
un conducător sensibil la nevoile Țărilor de Jos. Filip în schimb, a fost crescut în Spania și nu vorbea nici neerlandeză, nici franceză. În timpul domniei lui Filip, tensiunile s-au aprins în Țările de Jos din motive de taxare excesivă, represiune a protestantismului și eforturi de centralizare. Conflictul crescând a atins punctul critic și a condus în cele din urmă la războiul de independență. În efortul de a construi un guvern stabil și de încredere, Filip a numit mai mulți membrii
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
80 de ani a început cu o serie de bătălii clasice, în care în principal au luptat mercenari, după cum se obișnuia în acele timpuri. Deși succesele de ambele părți erau limitate, costurile în schimb erau foarte mari. Pe măsură ce revolta și represiunea ei erau centrate în mare măsură pe chestiuni de libertate religioasă și taxe, conflictul nu a implicat doar soldați, ci și civili din toate nivelelurile societății. Aceasta poate fi un motiv pentru hotărârile și următoarele succese ale rebelilor olandezi în
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
anul 2005 ce au pornit în numeroase suburbii sărace, populate de către imigranți nord-africani și descendenții acestora. guvernul a invocat starea de urgență pentru a calma revoltele, iar ministrul de interne Nicolas Sarkozy a câștigat capital politic în urma discursului său în favoarea represiunii delicvenței juvenile și a imigrației ilegale. Al doilea moment dificil al guvernului de Villepin a fost în anul 2006 când propunerea de reformă a pieței muncii pentru tineri, prin introducerea unui nou contract de angajare, numit "Contract pentru Prima Angajare
Politica Franței () [Corola-website/Science/305951_a_307280]
-
acest atac al caucilor, dar într-un mod mai puțin sigur. Consulatul a recompensat, în 175, aceste acțiuni de succes, înainte de a i se încredința lui Didius Iulianus guvernările Dalmației, Germaniei inferior, apoi a Bithyniei. Începutul domniei lui Commodus și represiunea consecutivă conjurației conduse de Lucilla (sora mai mare a lui Commodus), au condus la trecerea lui Didius Iulianus într-o perioadă de dizgrație. S-a îndepărtat de viața publică și s-a refugiat în proprietățile sale de la Mediolanum. Când împăratul
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
130 de fîntîni și 3 magazine. Autoritățile sovietice au înregistrat la 10 noiembrie 1940, în Dubna, 1,410 locuitori, dintre care 1,329 erau moldoveni, 27-ruși, 24-ucraineni, restul- de alte etnii. În 1941 și Dubna a cunoscut primul val al represiunilor staliniste. A fost arestat și împușcat, fiind suspectat de spionaj, Daniel Ianevici, născut în 1912. Gheorghe T. Sochircă a fost acuzat de agitație atibolșevică și condamnat la 8 ani privațiune de libertate, iar soția sa, Ioana, copii Maria, Lidia și
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
1900) cu fiica Maria; Todiraș Straton F. (n.1902) a fost acuzat de colaboraționism și condamnat în 1945 la 10 ani de detenție într-un lagăr de corecție prin muncă, iar soția sa Parascovia și fiul Anton au fost supuși represiunilor în 1949, ca membrii ai familiei unui "colaboraționist"; Zîmbrean Epifan I. (n.1893), cu soția Alexandra, fii Filip și Ferapont, fiicele Lidia, Eugenia și Valentina; Gheorghelaș Timofei A. (n.1899) a fost condamnat în 1952 la 25 de ani de
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
Anton Sîrbu, Gheorghe Tetelea. Primăria Hristici mai deține o listă cu persoanele căzute pe câmpul de luptă, printre care îi găsim și pe Ion Alexei, Fedot Afanas, Ștefan Afanas, Mihail Botezat, Matei Botezat, Artimon Lisnic, Petru Lozan și Feodor Lozan. Represiunile staliniste au continuat și după război. În perioada 1945-1948 au fost condamnați mai mulți săteni: Petru Biciuc (n. 1914), condamnat în 1945 de Tribunalul Militar. Reabilitat în 1991. Maria Caldare (n. 1916), acuzată de atitudine ostilă față de puterea sovietică și
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
misiuni din partea Agenției Evreiești în Germania în primii ani ai regimului nazist în scopul transferării unor bunuri aparținând evreilor în Palestina. Eshkol a avut mari merite și în extinderea așezărilor agricole evreiești în deșertul Neghev ca răspuns la măsurile de represiune („Sâmbăta neagră”) luate în 1946 de autoritățile mandatare britanice contra conducerii naționale a evreilor în Palestina. Aceasta a influențat mai apoi deciziile ONU de includere a Negevului în teritoriul statului ebraic ce urma să se înființeze. Ca prim ministru a
Levi Eșkol () [Corola-website/Science/305276_a_306605]
-
din urmă, după arestarea a câtorva lideri polonezi, la izbucnirea primei insurecție poloneze din Silezia Superioară aflată sub controlul german. 21.000 de soldați germani, (ajutați în scurtă vreme de 40.000 de rezerviști), au înăbușit rapid rebeliunea. A urmat represiunile germane, circa 2.500 de răsculați polonezi au fost executați prin împușcare sau spânzurare. Aproximativ 22.000 de polonezi s-au refugiat în Polonia vecină. Represaliile au încetat în momentul în care trupele aliate au fost aduse pentru reinstaurarea ordinei
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]