5,422 matches
-
capăt guvernării centrelor, ea restabilește opoziția între două blocuri. Separarea Bisericilor de Stat. Waldeck-Rousseau, lider al fracțiunii progresiștilor care nu au vrut să se rupă de stînga, președintele Consiliului din iunie 1899 pînă în 1902, duce o politică de "apărare republicană" împotriva naționalismului și a clericalismului. Li se atribuia congregațiilor și mai ales acelora din învățămînt, principal obiect de suspiciune din partea republicanilor, o bogăție fabuloasă ("miliardul congregațiilor"); erau acuzați mai ales de a fi educat jumătate din tineretul francez în ostilitate
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
vrut să se rupă de stînga, președintele Consiliului din iunie 1899 pînă în 1902, duce o politică de "apărare republicană" împotriva naționalismului și a clericalismului. Li se atribuia congregațiilor și mai ales acelora din învățămînt, principal obiect de suspiciune din partea republicanilor, o bogăție fabuloasă ("miliardul congregațiilor"); erau acuzați mai ales de a fi educat jumătate din tineretul francez în ostilitate față de principiile republicane și de a fi ridicat astfel una împotriva celeilalte "cele două părți ale tineretului" ireconciliabile. Legea asupra asociațiilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și a clericalismului. Li se atribuia congregațiilor și mai ales acelora din învățămînt, principal obiect de suspiciune din partea republicanilor, o bogăție fabuloasă ("miliardul congregațiilor"); erau acuzați mai ales de a fi educat jumătate din tineretul francez în ostilitate față de principiile republicane și de a fi ridicat astfel una împotriva celeilalte "cele două părți ale tineretului" ireconciliabile. Legea asupra asociațiilor (1901) introduce libertatea asociațiilor laice neprofesionale (legea din 1884 autorizase asociațiile profesionale). Astfel se pot constitui primele partide politice și, mai întîi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de a fi ridicat astfel una împotriva celeilalte "cele două părți ale tineretului" ireconciliabile. Legea asupra asociațiilor (1901) introduce libertatea asociațiilor laice neprofesionale (legea din 1884 autorizase asociațiile profesionale). Astfel se pot constitui primele partide politice și, mai întîi, Partidul Republican radical și radical-socialist, fondat în 1901. Dar congregațiile trebuie să solicite o autorizație și, supuse controlului strîns al statului, pot fi dizolvate prin decret. Siguri că nu obțin autorizația, iezuiții pleacă din nou în exil. Blocul grupărilor de stînga triumfă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
zilei de lucru de opt ore, revoltele viticultorilor din Languedoc în 1907, greva feroviarilor. Președinte al Consiliului din 1906 pînă în 1909, Clémenceau reprimă energic tulburările. Creșterea pericolelor. Începînd din 1910, apăsarea crescîndă a pericolelor externe creează teama de război. Republicanul moderat Raymond Poincaré, ales președinte al Republicii în 1913, reprezintă fermitatea patriotică. El înțelege să procedeze la o reorganizare militară, propunînd prelungirea de la doi la trei ani a serviciului militar. Legea celor trei ani este votată în iulie 1913 printr-
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
republica să fie afirmată în atelier așa cum este afirmată aici, pentru că el vrea ca națiunea să fie suverană în ordinea economică pentru a sfărîma privilegiile capitalismului leneș, așa cum ea este suverană în ordinea politică, de aceea socialismul iese din mișcarea republicană. Republica este marele stimulent, Republica este marele conducător: aduceți-o deci în fața jandarmilor voștri! (Noi aplauze pe aceleași bănci). "Și apoi, dumneavoastră ați făcut legi pentru instrucție. În consecință, cum vreți ca emancipării politice să nu vină să i se
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se fixează peisajele rurale, în care primează încă diversitatea modurilor de viață, a obiceiurilor culinare, a graiurilor, după regiuni. Sub al Doilea Imperiu începe o uniformizare progresivă a comportamentelor, dar, în anii1880, se produc rupturile care însoțesc cucerirea satelor de către republicani. Efectele șoselelor, ale căii ferate, ale poștei, extinderea migrațiilor tradiționale, precum cea a zidarilor din departamentul La Creuse către oraș, deschid satele și fac să circule în ele noi modele de viață și de gîndire. Exodul rural poate fi considerat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
anarhosindicaliștii" domină aici, propovăduind greva generală și stricta separare de partidele politice, așa cum reafirmă Carta de la Amiens în 1906. Revendicările muncitorești (odihna săptămînală, ziua de lucru de opt ore, salariul zilnic de 5 franci) sînt incomplet auzite de oamenii politici republicani. De aceea ansamblul legilor sociale votate înainte de 1914 rămîne mult în urma legislației sociale din Germania. Legea asupra pensionării muncitorilor și țăranilor nu este adoptată decît în 1910 și aplicarea ei este limitată. Triumf și diversitate a burgheziei. Clasele burgheze urbane
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1881 și a valorilor bursiere. De asemenea, partea averilor legate de intreprinderea industrială crește în mod notabil. Odată cu cea de-a III-a Republică triumfă burghezia bună a talentelor, avocați de renume sau medici celebri, ingineri și o nouă aristocrație republicană de înalți funcționari. După criza din 16 mai 1877 are loc, în mod cert, o anumită democratizare a personalului de conducere și ascensiunea celui din provincie. Toți sau aproape toți rămîn totuși ieșiți din mica burghezie sau din bughezia medie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În acest discurs pronunțat la Auxerre, la 1 iunie 1874, Gambetta, făcînd un bilanț pozitiv al activității economice din perioada imperială, pune în legătură acest avînt cu cele două fenomene noi ale epocii: ascensiunea "noilor pături, nu clase" și democrația republicană. 26. Expansiunea franceză în lume în secolul al XIX-lea Colonizarea se reia cu cucerirea Algeriei și inițiativele celui de-al Doilea Imperiu. Dar avîntul său datează de la cea de-a III-a Republică. "Partidul colonial" triumfă în luptă cu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
francului, președintele Republicii îl recheamă pe Poincaré în iulie 1926. Acesta formează un guvern de Uniune națională chemat să dureze mai mult de doi ani. În timpul legislaturii, deci, se operează o reclasare politică. Guvernul trece de la radicali la dreapta, Poincaré, republican laic, se străduiește să guverneze la centru. Încarnare a ortodoxiei financiare, el restabilește încrederea. După alegerile din aprilie 1928, prin legea din 25 iunie 1928, el restabilește convertibilitatea francului, suspendată din 1914. Dar francul nu mai reprezintă decît o cincime
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și moderați se prăbușesc, SFIO progresează în raport cu 1936, dar ea este devansată net de Partidul comunist, care cunoaște o creștere excepțională, consecință a rolului său în Eliberare și a prestigiului URSS. În sfîrșit, o formațiune nouă realizează o pătrundere: Mișcarea republicană populară (MRP), care se revendică din democrația creștină, dar și de la generalul de Gaulle. Acesta, ales președinte al guvernului în unanimitate de către Constituantă, formează, nu fără a se fi opus într-o primă etapă Partidului comunist, căruia nu-i încredințează
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un socialist apropiat al lui Léon Blum, Vincent Auriol, este ales președintele celei de-a IV-a Republici. Lunga perioadă provizorie care urmase Eliberării se termina în sfîrșit. Socialistul Paul Ramadier formează un guvern care continuă tripartismul, asociind comuniști, socialiști, republicani populari. Dar, cînd comuniștii se opun politicii salariale a guvernului, președintele Consiliului, uzînd de puterile pe care i le dă Constituția, revocă miniștrii comuniști prin decretul din 5 mai 1947. Ei speră inițial să revină la putere, dar intrarea în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
crize guvernamentale în mai puțin de optsprezece luni îi permit să procedeze la dizolvarea Adunării. Alegerile sînt astfel devansate cu cîteva luni. Dar inițiativa președintelui Consiliului, acuzat că este un nou Mac-Mahon, este foarte violent criticată de stînga. Coaliția Frontului Republican, care se asociază cu SFIO, radicalii mendesiști, UDSR (Uniunea democratică și socialistă a Rezistenței) a lui François Mitterrand, unii gaulliști cu Jacques Chaban-Delmas repurtează un relativ succes, fără să aibă o majoritate. MRP își continuă refluxul, foștii gaulliști se prăbușesc
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
franco-tunisian după bombardarea de către aviația franceză a satului tunisian Sakhiet-Sidi-Youssef, suspectat că adăpostește "rebeli" din FLN. Se deschide o criză guvernamentală de patru săptămîni, a cărei lungime ilustrează starea de neputință la care a ajuns regimul. Cînd, la 13 mai, republicanul popular Pierre Pflimlin, căruia i se atribuie intenții liberale în legătură cu Algeria, se prezintă în fața Adunării, revolta izbucnește la Alger. Manifestanții, stăpîni pe guvernul general, formează un comitet de salvare publică, prezidat de generalul Massu. Ei vor să salveze "Algeria franceză
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
salvare în fața mediilor activiste din Algeria, care își stabilesc autoriatea asupra Corsicii, la 24 mai. La 27, generalul de Gaulle, pentru a pune capăt oricărei inițiative a Algerului în metropolă, declară că a început "procesul normal necesar stabilirii unui guvern republican". El invită forțele armate la disciplină. Evoluția lui Guy Mollet și a majorității SFIO deschide calea legală a reîntoarcerii la putere a generalului de Gaulle, investit la 1 iunie 1958 prin 329 de voturi contra 224. A IV-a Republică
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Primul ministru a angajat răspunderea guvernului este considerat ca adoptat (articolul 49-3). Consiliul constituțional (nouă membri numiți pentru nouă ani, trei de președintele Republicii, trei de președintele Adunării, trei de cel al Senatului) constituie o altă armă necunoscută a tradiției republicane împotriva devierilor regimului parlamentar. Acest regim inedit, în același timp parlamentar și prezidențial, își capătă puțin cîte puțin chipul, dar în toamna lui 1958 el pare înainte de toate făurit pentru de Gaulle, care are nevoie de o mare libertate de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pînă atunci voalat, în legătură cu politica externă, se declanșează. Cînd, la 15 mai 1962, de Gaulle reafirmă cu ocazia unei conferințe de presă că "nu poate exista o altă Europă decît cea a statelor", și se declară împotriva Europei supranaționale, miniștrii republicani populari demisionează din guvernul condus de Georges Pompidou, fost colaborator al generalului de Gaulle, succesor al lui Michel Debré după 14 aprilie. Socialiștii radicali și independenți critică și ei orientările politicii europene. Succes și contestare a gaullismului Referendumul și alegerile
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
25 noiembrie, candidații care se reclamă din a V-a Republică au mai mult de 42% din sufragiile exprimate. UNR-UDT (Uniunea democratică a muncii, formațiune gaullistă de stînga unită cu UNR) obține 233 de mandate. Cu sprijinul celor 35 de republicani independenți care, în jurul lui Valéry Giscard d'Estaing, au împuternicirea celei de-a V-a Republici, formațiunea gaullistă are majoritatea. Noutate în viața politică franceză: emergența faptului majoritar. Readus după legislative, Georges Pompidou rămîne în funcție pînă în iulie 1968
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
generalul de Gaulle se află în balotaj: cu 43,71% din voturile exprimate, el stă mai bine decît candidații gaulliști la legislative, dar gaullismul de coaliție pierde teren. Candidat unic al stîngii, François Mitterrand, lider al micii convenții a instituțiilor republicane (CIR), care reunește cluburi politice de stînga, obține 32,23% din voturile exprimate, mai puțin decît totalul sufragiilor exprimate de stînga trei ani mai devreme: aproximativ un milion de alegători de stînga votează într-adevăr pentru generalul de Gaulle. Candidatul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
15,85% din sufragii. Succesul este limitat, dar el contribuie la plasarea lui de Gaulle în balotaj. Al doilea tur nu îi opune decît pe cei doi candidați din frunte. François Mitterrand, care se prezintă de acum drept candidat al "republicanilor", reunește sufragiile unei părți a electoratului lui Jean Lecanuet și pe cele ale extremei drepte, la chemarea candidatului acesteia, Jean-Louis Tixier-Vignancour, care obținuse puțin mai mult de 5% din voturi la primul tur. François Mitterrand obține 45,49% din sufragiile
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe francezi prin referendum, la 27 aprilie 1969, în legătură cu un proiect de regionalizare și de reformă a Senatului, care ar comporta pe viitor reprezentanți ai activităților economice, sociale și culturale. De Gaulle își pune mandatul în balanță. O parte a republicanilor independenți cu Valéry Giscard d'Estaing se opun proiectului. De Gaulle pierde un electorat moderat care știe că plecarea sa nu creează vid pentru că Georges Pompidou este dispus să candideze. Nu obține 53,3% din voturile exprimate contra 46,7
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
societăți blocate" prin declarație guvernamentală dovedesc voința de deschidere. Statul se străduiește să dezvolte negocierea contractuală în relațiile de muncă. Guvernul frînează mișcările sociale și agitația grupărilor de stînga. Dar o parte a majorității sale, conservatori în sînul UDR gaulliste, republicani independenți care vor să-și marcheze specificitatea, critică o politică considerată prea puțin fermă. În aceeași perioadă, stînga necomunistă se reorganizează în jurul noului Partid Socialist fondat în iulie 1969, care se orientează către o apropiere de Partidul Comunist. La Epinay
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
președinților Adunării, de a deferi o lege Consiliului constituțional înaintea promulgării acesteia. Această dispoziție, care pe moment nu lovește deloc, este la originea intervențiilor crescînde ale Consiliului constituțional, judecător al conformității cu Constituția a acțiunii legislative. Suveranității legii, scumpă tradiției republicane, i se opune un fel de guvernare a judecătorilor, o putere de contrapondere, născută din tradiția liberală. Alături de aceste reforme politice sînt inițiate reforme care ating moravurile. Ele vor să răspundă aspirațiilor libertare și individualiste caracteristice spiritului timpului. Legea din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
49-3, care dispune că textul propus este adoptat dacă o moțiune de cenzură nu întrunește majoritatea. Vii fricțiuni opun, în majoritatea guvernamentală, RPR și Uniunea pentru democrația franceză (UDF), constituită în ajunul alegerilor din 1978. Acest cartel electoral reunește: Partidul Republican, provenit din Republicanii independenți; Centrul democraților-sociali, provenit din reunificarea centriștilor de inspirație democrat-creștină; și radicalii, adică cei care nu acceptă, spre deosebire de Mișcarea radicalilor de stînga, înțelegerea cu socialiștii sau comuniștii. La stînga, negocierile în vederea publicării Programului comun eșuează în septembrie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]