11,108 matches
-
de a trăi, capătă pe scenă accente acute. Spiritul ludic devine tușa dominantă pentru întregul "tablou", nelăsînd situațiile să fie superficial grele sau melodramatice sau să aibă aerul superficialului. Doamna Rosepettle (Iarina Demian) pare să fie eminența cenușie a unui ritual sinistru în sine, pe care-l dezvoltă nonșalant și autoritar. Și trecutul și prezentul sînt purtate la vedere ca forme ce închid viața, la propriu sau la figurat: sicriul defunctului soț este nelipsit din dormitorul prea îndoliatei văduve și o
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
concluzie își luă geaca din cuier și plecă acasă. THE PARTING VISIT Astă-seară am iesit din masonerie. O organizație mult prea plictisitoare pentru un tip ca mine, un om al acțiunii, al faptelor. Niciodată nu am gustat faza asta cu ritualuri, vorbărie, simboluri, magie și căcaturi de-astea. Așa. Cum spuneam, mi-am dat definitiv demisia. Cam târziu, ce-i drept, dar o vreme mi-a fost rușine să le spun fraților că sunt enervanți la culme. De-a dreptul penali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
scrie articole, transformîndu-și cariera de scriitor În cea, mult mai profitabilă, de conferențiar. Însă mai primește Încă, cu regularitate, astfel de oferte, deoarece și-a construit o bună reputație și un public care simte că, sub descrierile sale de zăpoare, ritualuri tribale, restaurante, cabane și festivaluri, persistă o anume Întunecime care rezonează ca o arhitectură ascunsă, ca un subtext ocult. Fanii scriiturii sale i-au creat, de fapt, cariera de lector; unii dintre ei erau oameni cu venituri mari, care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fiecare zăvor, gard, ba chiar din fiecare doză de spray lacrimogen din geanta oricărei femei. Wakefield are luxul timpului Înaintea următoarei reprezentanții pe care trebuie s-o dea În fața colecționarului de artă din vest. CÎnd era tînăr, Wakefield a Îndeplinit ritualul de trecere al generației sale: a condus pînă În California un Oldsmobil din 1957 pe nume OhMy. Era În 1966 și era singur, ca și acum, și trist. Prietena lui ar fi trebuit să vină cu el, dar se răzgîndise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
reparație la acoperiș, la instalații, ceva prin grădină, orice. Unora nu le place să Îi aibă În preajmă: sînt așa de stranii, atît de nepămînteni, par aproape imponderabili. Chiar am auzit oameni spunînd că „serviciile“ lor sînt un fel de ritual Înainte de a ne ucide, dar eu nu cred. Tu? Wakefield nu vrea să se gîndească la asta. CÎnd se droghează devine uneori un pic paranoic. A auzit și el de „cei care dobîndesc meșteșuguri“, dar nu știe de ce Îi servesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ești spălat de profesioniste specializate În masaj și muzică. Chiar și simplul act de a turna o căldare de apă În capul cuiva este o artă pe care au ridicat-o la nivelul extazului poetic. Finlandezii Înfrîng iarna cu un ritual cu aburi, zăpadă și izvoare fierbinți. Părăsind aceste medii uterine, se desfată apoi cu biciuri de mlădițe verzi de mesteacăn. Fiorul apei fierbinți urmate de durerea proaspătă și Înțepătoare este și un deliciu al rușilor, care consideră biciuirea cu crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
izvoare fierbinți. Părăsind aceste medii uterine, se desfată apoi cu biciuri de mlădițe verzi de mesteacăn. Fiorul apei fierbinți urmate de durerea proaspătă și Înțepătoare este și un deliciu al rușilor, care consideră biciuirea cu crengi de mesteacăn drept un ritual purificator. Este și o poză a unui bărbat rozaliu și dolofan ieșind după baie și biciuire, strălucind de sănătate fizică și sufletească. În Ungaria, băile sînt precum cafenelele; bărbații Își trec timpul Înfășurați În prosoape, citind ziare și jucînd șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să nu bei până când nu împlinești optsprezece ani. Eu eram nervoasă, prost dispusă și tăcută. Am lăsat capul în piept ca să-mi ascund rușinea și furia generate de faptul că fusesem prinsă. Tata era tăcut și trist. A urmat un ritual de purificare. Toată băutura a fost strânsă și încarcerată. Închisă sub cheie, fără proces, într-un dulap sigur. Numai mama știa unde era ținută cheia și, așa cum a spus chiar ea, mai curând ar fi trecut prin chinurile damnaților decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și eu. Și la mine au trecut secole de când n-am mai făcut sex cu nimeni. A, a exclamat el. Apoi, cu o voce ceva mai ridicată: —De ce vorbim în șoaptă? — Nu știu, am chicotit eu. După care a urmat ritualul prezervativului. Știți la ce mă refer: pipăitul prin sertar în căutarea lui, foșnitul ambalajului rupt și replici gen: „Pe partea asta? Sau vine invers?“. Când, într-un final, reușești să-l pui, descoperi că erecția a dispărut. Numai că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prin întrega sa activitate ca un autentic spirit renascentist al epocii noastre”, după cum afirma Romul Munteanu 1. Sartre extrage din teatrul clasic grec și din estetica lui Hegel propria sa concepție despre un teatru auster, moral, mitic, aducând cu un ritual, un teatru inspirat din mitologia elină în care împrejurări deosebite și situații limită forțează personajele la o alegere vitală. Militantul pentru libertatea omului, pleacă de la premisa că resortul principal al tragediei grecești era libertatea, ideea de fatalitate fiind doar un
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
în suflet de 15 ani (inventând sărbătorile morților doar pentru a-i forța și pe ceilalți locuitori ai orașului să resimtă dureros culpaă și un Jupiter umanizat, gata să-i împărtășească propriile-i temeri care l-au determinat să instituie ritualurile și ceremoniile religioase cu scopul declarat de a-i face pe oameni să-l privească neîncetat, pentru a nu avea timp să privească spre ei înșiși; un dialog pe marginea crimei și motivației ei, dialog ce pune în lumină un
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
pe Aidan. —Mai zi-mi o dată, câte fete ai adus acasă de Ziua Recunoștinței în afară de Janie? A stat să se gândească o veșnicie, numărând pe degete și mormăind cifre, și în cele din urmă a spus: —Nici una! Devenise un adevărat ritual în ultimele săptămâni, dar acum, pentru că ajunsesem cu adevărat în Boston mi s-a făcut rău. —Aidan, nu e de glumit. N-ar fi trebuit să vin. Toată lumea o să mă deteste pentru că nu sunt Janie. Străzile o să fie pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Armadiel...“ Bramanti făcu un semn și cineva ieși din mulțime, așezându-se În genunchi la picioarele lui. Numai o clipă i-am văzut fața. Era Riccardo, omul cu cicatricea, pictorul. Bramanti punea Întrebări și el răspundea, recitând pe dinafară formulele ritualului. „Cine ești tu?“ „Sunt un adept, neadmis Încă la misterele cele mai Înalte ale lui Tres. M-am pregătit În tăcere, prin meditația analogică a misterului lui Bafomet, În conștiința că Marea Operă se Învârte În jurul a șase sigilii intacte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o furgonetă. Urcaseră În ea gălăgioși, și deja se aflau toți Înghesuiți, În picioare, izbindu-se cu instrumentele, când ieșise din cimitir același comandant și zisese: „Domnule reverend, pentru ceremonia finală ne trebuie o trompetă, știți, să sune cum cere ritualul. Chestie de cinci minute“. „Trompetă“, zisese don Tico, profesional. Și nefericitul titular al acestui privilegiu, deja asudat din pricina Înghețatei verzi și adulmecând de departe mâncarea de acasă, țărănoi nepăsător, impermeabil la orice freamăt estetic și la orice solidaritate de idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dejun, gâfâia Hugo, abandonând lupta cu chingile scaunului. Nu reușea să le fixeze decât până la jumătate. Spera să fie de-ajuns. Momentul când trebuia să-l hrănească pe Theo îl înfricoșa pe Hugo aproape și mai tare decât toate celelalte ritualuri la un loc. Copilul, acum în vârstă de patru luni, trecuse pe mâncare solidă, ceea ce, pentru Hugo, era un mare ghinion. Nici Amanda, nici asistenta Harris nu fuseseră nevoite să-l vadă pe Theo aruncând cu orez pentru copii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Oare el se deranjase vreodată să-i prezinte lui Theo o stafidă căreia acesta să-i acorde atenție? Sau un alt fruct uscat? Pe dracu’! Era un părinte înfiorător. Cel mai groaznic. Nefericit, Hugo a mai scos niște cărți despre ritualul hrănirii, s-a aruncat pe canapeaua din plastic negru și s-a pregătit să învețe. Auzind că în secțiunea pentru copii mai intrase cineva, Hugo a ridicat privirea. Spre surprinderea lui, a recunoscut-o pe nouvenită. Inițial, a simțit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
expediție, mi s-a Întâmplat un lucru odios: am murit. Așa, am spus-o În sfârșit, oricât de greu de crezut vi s-ar părea. Încă mai văd titlul dramatic din ziar: „O femeie mondenă a fost măcelărită În cadrul unui ritual“. Articolul a fost destul de lung: două coloane pe prima pagină, În partea stângă, alături de o poză color cu mine moartă, acoperită cu un material foarte vechi și prețios iremediabil compromis pentru vânzare. Raportul suna groaznic: „Trupul lui Bibi Chen, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îl chema de fapt Mark Moffett, dar toată lumea Îl știa de Moff de când erau mici și Harry Îi spusese așa. Cei doi prieteni aveau acum peste patruzeci de ani și erau amândoi divorțați. În ultimii patru ani Își făcuseră un ritual din a călători Împreună În timpul sărbătorilor de iarnă. Moff se gândea că fiului său de 15 ani, Rupert, Îi va plăcea la nebunie Katmandu, la fel de mult cât Îi plăcuse și lui când era de vârsta lui Rupert. Dar, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de călătorie și blocurile de desen. În scurt timp, erau cu toții În autocar gata de plecare, fluierând și strigând: „direcția Templul Clopotul de Piatră“, În timp ce Roxanne făcea o poză de grup cu camera digitală. De-acum Încolo acesta va fi ritualul: Întâi schimbă planurile și apoi Își Întâmpină noua soartă cu urale ca și cum ar fi una mai bună. După două ore de mers cu autocarul, câțiva din grup au strigat că au văzut un restaurant care părea foarte autentic chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
femeile aveau la dispoziție o perioadă scurtă pentru a recolta și a pregăti câmpurile. Într-un final, Lulu Își dădu seama că umbrele erau oameni. Se corectă: A, scuze, nu sunt păsări. Da, acum văd, poate sunt japonezi care fac ritual secret. —Spioni? — O, nu, ha, ha, nu spioni. Turiști japonezi. În al Doilea Război Mondial, aici a fost bătălie faimoasă, foarte violentă, groaznică. Acest loc era poziție cheie și pentru japonezi și pentru KMT pentru că e intrare importantă În Birmania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fiu, iar hotarele originale fuseseră niște tufișuri crescute sălbatic. Pe aceste câmpuri multicolore, se vedeau căpițe de fân În formă de stupe. De-a lungul albiilor râurilor, doamne grațioase se aplecau deasupra unor găleți stropindu-se cu apă, parte a ritualului de două Îmbăieri zilnice. Copii mititei stăteau cocoțați pe bivoli de apă, Învățați deja cum să-și țină echilibrul pe cocoașa păroasă a acestora. Se apropia Înserarea, trădată de mirosul de fum. Se aprindeau focuri pentru masa de seară. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și ceilalți mica distanță, unii repede, alții Încet, alții după multe Încurajări și cu Pată Neagră ducându-i de mână. Roxanne a fost ultima. Îi dăduse deja camera lui Pată Neagră, care i-o Înmânase lui Dwight ca să poată Înregistra ritualul inițiatic. După ce s-au văzut cu toții pe pământ solid, s-au lăsat Îmbătați de mândria de sine, lăudându-se și oferind adevărate reconstituiri ale celor zece minute de pericol prin care trecuseră, până când Heidi le reaminti: —Trebuie să ne Întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar și soldații săi În bătălie. Învățăturile lui erau o combinație perfect dozată de elemente care aveau darul de a ține sub control un popor oprimat: teama de uitare, legi stricte de supunere, pedepse aspre pentru cei care se Îndoiesc, ritualuri care implicau festinuri, producerea de miracole și promisiunea nemuririi În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“. În câțiva ani, turma lui Seraphineas Andrews crescu la câteva mii, numărul adepților Îngroșându-se considerabil datorită numeroșilor „copii ai Regelui Naților“, o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la unul la altul o tavă de lemn cu semințe, Întâi gemenii, apoi ceilalți, și fiecare a luat câte o sămânță pe care au mâncat-o ca pe o cuminecătură. Politicoși, prietenii mei s-au Împărtășit și ei. La sfârșitul ritualului, bunica gemenilor s-a apropiat de Rupert cu o tunică lungă, ca un sac, dintr-o țesătură de culoare albastru regal, țesută cu un model În zigzag. I-a făcut o plecăciune și a mormăit În limba Karen să accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu vădită plăcere cărțile, lăsându-le să cadă dintr-o mână Într-alta, fără să le aranjeze. Îi oferi teancul lui Loot. —OK, alege o carte, orice carte. Moment În care cele două divinități căzură În extaz la auzul Începutului ritualului, exact aceleași cuvinte care fuseseră pronunțate cu o sută de ani Înainte de părintele lor fondator, maestru În escrocherii, Seraphineas Andrews. O secundă mai târziu, gemenii scoaseră un țipăt de bucurie la vederea semnului, regele de treflă, cel care-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]