4,067 matches
-
implicit pe autorul ei. De aceea copilul năzdrăvan, care citea cocoțat pe casă și care prevestea ploile cu grindină, începe, după ce-și însușește toate tainițele ungherelor curții, să râvnească la ceea ce se ascundea împrejurul ei, căci nimic nu-l rodea mai mult pe acest mic Napoleon al curții decât cucerirea pământului depărtării înspre luncă și pădurea Baisei (atunci infinite), depărtări cu halou de munte. Nimeni nu-l mai putea opri, nici biciul tatălui, nici vorba dulcii mame; atracția senzațiilor necunoscute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
primul război mondial. Eram micuță, tăicuțu fără mânuța stângă, dar se ducea la mncă, la șosele și drumuri, dar cum muncea, numai Dumnezeu știe. Venea sâmbăta cu cămășuța pe el neagră de sudoare și praf, făcută din in de-ți rodea pielea, materialul era scump, măicuța țesea pânză de in și făcea cămășuțe, cerceafuri, izmănuțe la copii și bărbat, venea cu câte un bănuț și îl dădea măicuței că ea știa ce face cu el. Pleca lunea la muncă și venea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
găsesc și Cornul și laptele, acum mărul, că vacile le-a sacrificat dar mărul îl aducem din pitrele Turciei, noi , în sărăcia noastră, coceam pe tabla sobei boabele de porumb și cu ele ne duceam la școală, pe care le rodeam în recreație în loc de mâncarea de dimineața, așa am ajuns mari, iar astăzi, chiar dacă aș vrea să mănânc, nu mă ajută gura, poftă de mâncare nu am, puterile s-au dus, picioarele și mijlocul nu-mi dau pace, și dacă, poate
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o excursie Și am ajuns într-un sat și ploua. Nu m-am dat jos din autocar, Dar priveam pe geam, da priveam. Și un câine slab și plouat Care tare mult m-a impresionat Se lupta acest câine... Să roadă o coajă de pâine. Dar acest câine în sus se uita Și spre marea mea durere Că acest câine nu putea Să roadă și el o coajă de pâine Probabil că și pe el dinții îl dureau Ca și pe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Și un câine slab și plouat Care tare mult m-a impresionat Se lupta acest câine... Să roadă o coajă de pâine. Dar acest câine în sus se uita Și spre marea mea durere Că acest câine nu putea Să roadă și el o coajă de pâine Probabil că și pe el dinții îl dureau Ca și pe mine. Dar acest câine s-a aplecat iar Să roadă coaja de pâine, Care de ploaie s-a mai înmuiat Și eu l-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
se uita Și spre marea mea durere Că acest câine nu putea Să roadă și el o coajă de pâine Probabil că și pe el dinții îl dureau Ca și pe mine. Dar acest câine s-a aplecat iar Să roadă coaja de pâine, Care de ploaie s-a mai înmuiat Și eu l-am privit cu mare durere Că nu aveam nimic de mâncare Să ajut acest câine, plouat și nemâncat. Cu lacrimi l-am privit și am plecat Cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Și eu l-am privit cu mare durere Că nu aveam nimic de mâncare Să ajut acest câine, plouat și nemâncat. Cu lacrimi l-am privit și am plecat Cu gândul la acest câine nemâncat Care nici atât nu putea Să roadă o coajă de pâine. Ce păcat! Călina În anii trecuți a fost internată și Călina, de fiul ei. O femeie de 75-80 de ani, mărunțică, slăbuță, cu o vorbă caldă, domoală, îmbrăcată curat ca la țară, cu fustiță și bluzică
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
scriu mulți, de izbândit, mai puțini cum ar putea afla acel cineva dacă are sau nu talent? Cine i-ar putea spune atât de exact și de convingător, încât el să știe ce-are de făcut? Să nu-l mai roadă viermele îndoielii? Și nimic să nu-l poată opri din ceea ce face? Criticii se pronunță prea diferit și contradictoriu, nimeni nu poate pretinde că el spune întreg adevărul... Hm!... Vra-să-zică, asta-i, bre! Ia te uită ce-l frământă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și albaștri, cu sprâncenele și părul des, muiate parcă în tuș, încât și Ea, colega mea de birou, îl sorbea din ochi cu afecțiune și admirație și nimeni nici nu bănuia atunci, că din adânc, o formă de Parkinson îl rodea serios și nemilos și avea să-l doboare după chinuri cumplite și prelungite. Tovarășe profesor, i se adresă la un moment dat, volubilă și afectată, colega mea Elvira: de ce la noi nu se zice mai nimic, nici măcar la cursurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ar fi trebuit s-o Învăț de la el În timp ce mi se dădea drept exemplu. Așa se mănâncă, Îmi spunea, nu cu coatele pe masă ori cu mâinile pe sub masă, și fără să-mi dau seama Îl asemănăm cu un șoarece rozând o bucată de ceva cu labele din față. Barem atâta lucru s-ar fi cuvenit să Învăț În serile când venea de la lucru destul de devreme ca să mâncăm Împreună, dar amintirea lui n-a apucat să mi se fixeze atât cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu suntem ca ei, vere, străduindu-se totodată să-i dea satisfacție și părintelui Andrei. — Da’ nici cu ăsta nu mi-e rușine, vere, care era să se facă doctor și inginer și ca mâine ai să-l vezi popă. Roade zi și noapte din hârțoagele alea. A zăpăcit-o pă popie. — Știu, vere. Nu suntem noi ca ei, da’ am Înțeles că trebuie s-apară și ei. — Ți-e dor de ei, vere? Apare ei, nu-ți face griji. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
n-am să te mai pierd niciodată, mămica mea Felicia măcelărită și hăcuită-n halu’ ăla, care-n nădejdea surorilor ei ar fi dus-o la Mortu’ Fript, scorpiile, dar de-acum se mai potolise zăpușeala și Ortansa cu Viorel rodeau ca niște iepuri din a doua tranșă de porumb fiert cu rezistența lui Andrei. Noi picoteam lungiți În iarbă pe lângă ei. Nu mai era mult până să se Însereze. Precis o să-i apuce noaptea pe drum. Și unde spuneai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
acareturile de pe-aici și moșia de la țară, pământuri și case și apartamente, ciment și nisip și fiare, eh, privirea lui moș Victor se aburise și Viorel se ferea din calea privirii lui cu o anume Încrâncenare. Speriat și deopotrivă ros de ură, se vedea că vrea să termine cât mai repede cu acest comision și să se ducă, să scape de mine și de părințelul, de tac-su și de mă-sa și mai dă-o dracu’ și pe Tansa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Voi scăpa Împreună cu Andrei și datorită lui, da, și tot nu mă puteam reține să privesc Înapoi. — Ai bani la tine, vere? L-am Întrebat ca prostu’, știind prea bine că n-ar fi tras Încoace până n-ar fi ros tot ce avea la el. Bineînțeles că a făcut praf tot ce s-a-ndurat să-i lase Gilbert. Bine barem că l-a Îmbrăcat, nu i-a dat drumu-n lume În fundu’ gol, iar Laur n-arată deloc rău astfel costumat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
oh, la fel de puternic, nimeni și nimic nu mă poate dărâma și nu mă poate Întoarce și-am să mă bat cu oricine ca să scap și s-ajung, și-am să trec prin ei ca prin brânză și-am să-i rod pe toți de osânză și nu mă voi opri decât În acel loc de răcoare și verdeață care uite-l că-mi stă mereu În față... Până una-alta am luat-o cu părințelul În recunoaștere pe teren, cu Pepino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Cei proaspăt „promovați”, erau „flămânzi” și însetați de putere. Ei dictau acum, cu ajutorul partidului, cei mai răi și mai ignoranți ajungeau în frunte. Moșierimea și marea burghezie era în pragul prăbușirii. Pământurile le-au fost luate... Teama și îngrijorarea îi rodea zi și noapte... amenințarea permanentă a comuniștilor, pe care nu i oprea nici o lege, și teama de a-și vedea și restul bunurilor confiscate, îi urmăreau tot timpul, până și în vis. „ ... Vom alunga moșierii și burghezii din țară, pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cinism dezarmant: „.. Guvernul a realizat alegeri pașnice...” În același timp presa opoziției „istorice”, au desființat-o..” „Se știe, continuă comentatorul, că un regim care suprimă libertatea presei este o dictatură odioasă. Și, ca orice dictatură se va prăbuși cu temeliile roase de propriile sale păcate..!” „..Tot astfel și un guvern rezultat din alegeri măsluite, merită și obține oprobriul tuturor democraților sinceri din țară și din străinătate..!” „ Da, da...așa este!”, mormăiră toți, crezând și ei la fel. „ Viața, continuă glasul din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și nevoile au întărit o..” Tăcu iar, pentru o clipă.. poate, ca șă-și înghită lacrimile, apoi adaugă în șoaptă, abia auzit. „.. Mama... mama era o sfântă !.. Da, era o sfântă..!” și iar tăcu. „De o bună bucată de vreme, o rodea un gând... Vorbele învățătorului nu-i dădeau pace..”.. dă-l, leli Ioană pe Gheorghe la școală... dă-l, leli, că-i tare silitor și are cap sănătos..!” Se frământa sărmănica de ea, zi și noapte, cu vorbele învățătorului.. și, nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
avantajează exercitarea memoriei. Slăbiciune Sunt trist, Aia a plecat urgent la Sarmisegetuza, capitala sacră a statului geților și al dacilor. Îmi dau seama că fără ea mi-e cu neputință să trăiesc în locul acesta. E din cauza nostalgiei bolnăvicioase care mă roade pe dinăuntru. Am petrecut zile, săptămâni întregi, luni, trăind numai din amintiri. Memoria mea încă mai păstrează clipele rare de iubire, îmi reactualizează versurile cele mai frumoase pe care le-am scris și-mi mai evocă și acum ceasurile prielnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de glicină. Aia a adus o crenguță mică din crâng. Această mireasmă puternică îmi amintește de sosirea primăverii în grădina mea din Roma. Acolo glicina se cățăra pe ziduri și pe chiparoșii ce străjuiau pe coline. Nostalgia începe să mă roadă: mă sfâșie cu tăria mirosurilor pe care le aspir în fiecare dimineață când calc pe pietrișul din grădină. Metamorfozele A fost ideea ei să schimb registrul prea scolastic în care plămădisem la Roma Metamorfozele. Din cauza supărării lui Augustus, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Dimpotrivă... Mă descopăr cu mult mai legat sentimental de coliba aceasta săracă. Îmi place să-i mângâi lemnul moale de pe pereți, care iarna îmi ține de cald, prin fibra lui naturală. Noaptea, când am insomnii, mi se pare că aud rozând carii care locuiesc în el. Nu mai știu dacă rod lemnul sau rod din mine. Gheara În dimineața asta am febră foarte mare și dureri în piept. Simt că aproape mă sufoc. E ca și cum o gheară ascuțită mi-ar zgâria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aceasta săracă. Îmi place să-i mângâi lemnul moale de pe pereți, care iarna îmi ține de cald, prin fibra lui naturală. Noaptea, când am insomnii, mi se pare că aud rozând carii care locuiesc în el. Nu mai știu dacă rod lemnul sau rod din mine. Gheara În dimineața asta am febră foarte mare și dureri în piept. Simt că aproape mă sufoc. E ca și cum o gheară ascuțită mi-ar zgâria și mi-ar răsuci plămânii. Am început să strig, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
place să-i mângâi lemnul moale de pe pereți, care iarna îmi ține de cald, prin fibra lui naturală. Noaptea, când am insomnii, mi se pare că aud rozând carii care locuiesc în el. Nu mai știu dacă rod lemnul sau rod din mine. Gheara În dimineața asta am febră foarte mare și dureri în piept. Simt că aproape mă sufoc. E ca și cum o gheară ascuțită mi-ar zgâria și mi-ar răsuci plămânii. Am început să strig, să mă perpelesc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
obsesie, deoarece eram cu totul prins de amorul galant. Doar mai târziu, mai exact atunci când am hotărât să părăsesc Roma, purtările și cuvintele bizare ale femeii aceleia și-au găsit din nou locul în memoria mea. Cuvintele sibiline începuseră să roadă și să schimbe gândurile și acțiunile mele. Desprindere N-aș putea să explic de ce, dar de când am luat această decizie, mă simt puțin dezorientat; întocmai ca atunci când întreprinzi o călătorie către locuri necunoscute și te întrebi ce anume să iei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
călătoria interioară. Voi muri Aia afirmă că fiece om cu judecată reușește să fie mulțumit de existența sa, suportând lucrurile neplăcute cu resemnare. Eu nu știu să fiu răbdător atunci când mă gândesc că voi muri și că viermii îmi vor roade carnea. Copilărie Ninge. Sunt fericit. Nu-mi mai trebuie nimic. Mă reîncarc de o energie celestă. Nu știu dacă mai contează biografia proprie. Mă întorc la Sulmona, îmi retrăiesc copilăria pură. Călătorie în Geția (2) În drumul nostru dificil spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]