KorAP: Find »[drukola/base=română & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...131 132 133 ...247 >

6,157 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

diferențe diacronice, ci nivelul la care se deplasează verbul în structura propoziției conduce diferențele dintre cele două faze ale românei. Efectele induse de negație, analizate în §2.1.3 supra, sunt un prim argument pentru deplasarea verbului ca grup în româna veche. Un alt argument este reprezentat de disponibilitatea procesului de object shift (v. Gallego 2012) și în româna veche, în aceleași condiții discursive ca în româna modernă (v. §III.2.4). După cum se poate observa din exemplele de mai jos

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ale românei. Efectele induse de negație, analizate în §2.1.3 supra, sunt un prim argument pentru deplasarea verbului ca grup în româna veche. Un alt argument este reprezentat de disponibilitatea procesului de object shift (v. Gallego 2012) și în româna veche, în aceleași condiții discursive ca în româna modernă (v. §III.2.4). După cum se poate observa din exemplele de mai jos, topica VOS, care presupune deplasarea argumentului intern la stânga subiectului în periferia internă propozițională (periferia vP) (VSO --> VOiSti) este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2.1.3 supra, sunt un prim argument pentru deplasarea verbului ca grup în româna veche. Un alt argument este reprezentat de disponibilitatea procesului de object shift (v. Gallego 2012) și în româna veche, în aceleași condiții discursive ca în româna modernă (v. §III.2.4). După cum se poate observa din exemplele de mai jos, topica VOS, care presupune deplasarea argumentului intern la stânga subiectului în periferia internă propozițională (periferia vP) (VSO --> VOiSti) este atestată în vechile texte românești: (53) a. [Grăi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
lui Bogdan vodă cu léșii. Deci cându au fostu în mijlocul pădurii, [făcut-au]V[năvală]O[oastea lui Bogdan vodă]S la carele leșilor. (ULM.~ 1725: 17r) Rezultate de reținut • existența procesului de "object shift" instanțiat prin propoziții VOS în româna veche arată că argumentul intern se poate extrage în mod liber din VP; propoziții ca (53a), cu inversiune verb - auxiliar și topică VOS arată că obiectul se extrage în mod obligatoriu din VP, proces descris (prin raportare la româna contemporană

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în româna veche arată că argumentul intern se poate extrage în mod liber din VP; propoziții ca (53a), cu inversiune verb - auxiliar și topică VOS arată că obiectul se extrage în mod obligatoriu din VP, proces descris (prin raportare la româna contemporană) în §III.2.5 • analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), propusă pentru româna modernă, se poate extinde la datele din româna veche 2.4. Rezumat (i) Structura funcțională a propoziției propusă pentru româna modernă poate fi adoptată și pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
VP; propoziții ca (53a), cu inversiune verb - auxiliar și topică VOS arată că obiectul se extrage în mod obligatoriu din VP, proces descris (prin raportare la româna contemporană) în §III.2.5 • analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), propusă pentru româna modernă, se poate extinde la datele din româna veche 2.4. Rezumat (i) Structura funcțională a propoziției propusă pentru româna modernă poate fi adoptată și pentru româna veche. (ii) Româna veche prezintă două tipuri de structuri cu auxiliar (nonpasiv): (a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și topică VOS arată că obiectul se extrage în mod obligatoriu din VP, proces descris (prin raportare la româna contemporană) în §III.2.5 • analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), propusă pentru româna modernă, se poate extinde la datele din româna veche 2.4. Rezumat (i) Structura funcțională a propoziției propusă pentru româna modernă poate fi adoptată și pentru româna veche. (ii) Româna veche prezintă două tipuri de structuri cu auxiliar (nonpasiv): (a) structuri în care auxiliarul/auxiliarele marchează modul și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
VP, proces descris (prin raportare la româna contemporană) în §III.2.5 • analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), propusă pentru româna modernă, se poate extinde la datele din româna veche 2.4. Rezumat (i) Structura funcțională a propoziției propusă pentru româna modernă poate fi adoptată și pentru româna veche. (ii) Româna veche prezintă două tipuri de structuri cu auxiliar (nonpasiv): (a) structuri în care auxiliarul/auxiliarele marchează modul și/sau modalitatea, păstrate în trecerea la româna modernă; (b) structuri perifrastice în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
contemporană) în §III.2.5 • analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), propusă pentru româna modernă, se poate extinde la datele din româna veche 2.4. Rezumat (i) Structura funcțională a propoziției propusă pentru româna modernă poate fi adoptată și pentru româna veche. (ii) Româna veche prezintă două tipuri de structuri cu auxiliar (nonpasiv): (a) structuri în care auxiliarul/auxiliarele marchează modul și/sau modalitatea, păstrate în trecerea la româna modernă; (b) structuri perifrastice în care auxiliarul prezintă flexiune după categoria modului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2.5 • analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), propusă pentru româna modernă, se poate extinde la datele din româna veche 2.4. Rezumat (i) Structura funcțională a propoziției propusă pentru româna modernă poate fi adoptată și pentru româna veche. (ii) Româna veche prezintă două tipuri de structuri cu auxiliar (nonpasiv): (a) structuri în care auxiliarul/auxiliarele marchează modul și/sau modalitatea, păstrate în trecerea la româna modernă; (b) structuri perifrastice în care auxiliarul prezintă flexiune după categoria modului și a timpului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
funcțională a propoziției propusă pentru româna modernă poate fi adoptată și pentru româna veche. (ii) Româna veche prezintă două tipuri de structuri cu auxiliar (nonpasiv): (a) structuri în care auxiliarul/auxiliarele marchează modul și/sau modalitatea, păstrate în trecerea la româna modernă; (b) structuri perifrastice în care auxiliarul prezintă flexiune după categoria modului și a timpului, eliminate diacronic. (iii) Ridicarea auxiliarului în domeniul complementizator nu este atestată în româna veche, spre deosebire de alte varietăți romanice vechi (v. §3.1.4.2 infra

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care auxiliarul/auxiliarele marchează modul și/sau modalitatea, păstrate în trecerea la româna modernă; (b) structuri perifrastice în care auxiliarul prezintă flexiune după categoria modului și a timpului, eliminate diacronic. (iii) Ridicarea auxiliarului în domeniul complementizator nu este atestată în româna veche, spre deosebire de alte varietăți romanice vechi (v. §3.1.4.2 infra). (iv) Cliticele pronominale din româna veche sunt orientate către flexiune; în ciuda ponderii mai reprezentative a enclizei pronominale, româna veche nu prezintă efecte stricte de tip Wackernagel sau Tobler-Mussafia

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în care auxiliarul prezintă flexiune după categoria modului și a timpului, eliminate diacronic. (iii) Ridicarea auxiliarului în domeniul complementizator nu este atestată în româna veche, spre deosebire de alte varietăți romanice vechi (v. §3.1.4.2 infra). (iv) Cliticele pronominale din româna veche sunt orientate către flexiune; în ciuda ponderii mai reprezentative a enclizei pronominale, româna veche nu prezintă efecte stricte de tip Wackernagel sau Tobler-Mussafia. (v) În lumina acestor rezultate, diviziunea procliză/encliză a auxiliarelor și/sau a cliticelor rezultă din activarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
iii) Ridicarea auxiliarului în domeniul complementizator nu este atestată în româna veche, spre deosebire de alte varietăți romanice vechi (v. §3.1.4.2 infra). (iv) Cliticele pronominale din româna veche sunt orientate către flexiune; în ciuda ponderii mai reprezentative a enclizei pronominale, româna veche nu prezintă efecte stricte de tip Wackernagel sau Tobler-Mussafia. (v) În lumina acestor rezultate, diviziunea procliză/encliză a auxiliarelor și/sau a cliticelor rezultă din activarea de opțiuni diferite în deplasarea verbului în nucleul propozițional al românei vechi: întrucât

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
enclizei pronominale, româna veche nu prezintă efecte stricte de tip Wackernagel sau Tobler-Mussafia. (v) În lumina acestor rezultate, diviziunea procliză/encliză a auxiliarelor și/sau a cliticelor rezultă din activarea de opțiuni diferite în deplasarea verbului în nucleul propozițional al românei vechi: întrucât cliticele și auxiliarele marchează limita superioară a domeniului flexionar, procliza diagnostichează deplasare V-la-I, iar encliza diagnostichează deplasare V-la-C. (vi) Neatestarea deplasării Aux-la-C, efectele de blocare induse de adverbul de negație nu și existența structurilor VOS derivate prin object

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
flexionar, procliza diagnostichează deplasare V-la-I, iar encliza diagnostichează deplasare V-la-C. (vi) Neatestarea deplasării Aux-la-C, efectele de blocare induse de adverbul de negație nu și existența structurilor VOS derivate prin object shift indică faptul că strategia de deplasare a verbului în româna veche este deplasarea ca grup (VP-movement); această strategie prezice că în structuri perifrastice deplasarea la C se manifestă în mod sistematic prin ridicarea verbului lexical, gramatica V-la-C (care vom argumenta în secțiunea următoare că este o gramatică de tip V2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
romanice vechi) manifestându-se în mod sistematic prin inversiune; corelația dintre encliză și deplasare V-la-C este bine întemeiată în lingvistica romanică (Lema și Rivero 1991; Benincà 1995; Fontana 1997; Roberts 2010a; Wolfe 2015a). 3. Gramatica V2: limbile romanice vechi și româna veche În această secțiune, ne propunem să examinăm ipoteza că inversiunile V-AUX, V-CL, V-AUX-CL reprezintă o instanțiere particulară a gramaticii romanice vechi V2 în faza veche a românei. Bibliografia tradițională (Densusianu 1961; Rosetti 1968; Frâncu 2009 i.a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2010a; Wolfe 2015a). 3. Gramatica V2: limbile romanice vechi și româna veche În această secțiune, ne propunem să examinăm ipoteza că inversiunile V-AUX, V-CL, V-AUX-CL reprezintă o instanțiere particulară a gramaticii romanice vechi V2 în faza veche a românei. Bibliografia tradițională (Densusianu 1961; Rosetti 1968; Frâncu 2009 i.a.) atribuie influenței slave (i.e. prin slavona bisericească) un rol important în prezența și persistența inversiunilor în româna veche. Dragomirescu (2013b, 2014, 2015a) schimbă unghiul de vedere și arată că inversiuni

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
reprezintă o instanțiere particulară a gramaticii romanice vechi V2 în faza veche a românei. Bibliografia tradițională (Densusianu 1961; Rosetti 1968; Frâncu 2009 i.a.) atribuie influenței slave (i.e. prin slavona bisericească) un rol important în prezența și persistența inversiunilor în româna veche. Dragomirescu (2013b, 2014, 2015a) schimbă unghiul de vedere și arată că inversiuni de tipul celor din româna veche sunt prezente și în alte limbi romanice vechi (v. și §II.1.1.1; §3.1.4.1 infra). Referindu-se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Rosetti 1968; Frâncu 2009 i.a.) atribuie influenței slave (i.e. prin slavona bisericească) un rol important în prezența și persistența inversiunilor în româna veche. Dragomirescu (2013b, 2014, 2015a) schimbă unghiul de vedere și arată că inversiuni de tipul celor din româna veche sunt prezente și în alte limbi romanice vechi (v. și §II.1.1.1; §3.1.4.1 infra). Referindu-se la encliza auxiliarelor, Zafiu (2014, 2016: §2.1.4.5) are aceeași abordare conciliantă, subliniind că prezența inversiunilor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
are aceeași abordare conciliantă, subliniind că prezența inversiunilor de acest tip este efectul conjugat al continuității latine și al influenței slavonei bisericești. Atât studiile Adinei Dragomirescu, cât și cele ale Rodicăi Zafiu scot în relief ideea că ponderea inversiunilor în româna veche este relativ exagerată în studiile tradiționale și atrag atenția asupra faptului că rata inversiunilor (față de structurile neinversate) este de aproximativ 10%. Vom îmbogăți această statistică în §3.2 infra, introducând o serie de criterii suplimentare. În fine, Alboiu, Hill

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
al 16-lea, Zafiu (2014) arată că inversiunea nu se corelează întotdeauna cu focalizarea. Cercetarea noastră va confirma, parțial, ambele puncte de vedere: (i) pe baza diagnosticelor sintactice folosite pentru studiul altor limbi romanice vechi, vom arăta că inversiunile din româna veche reprezintă o gramatică V2 reziduală (fie mai extinsă decât gramatica V-la-I, fie coexistentă cu gramatica V-la-I într-o fază neatestată a românei, cf. Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu 1986) în comparație cu gramatica dominantă non-V2 (o gramatică V-la-I); declinul treptat al opțiunii V-la-C

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
i) pe baza diagnosticelor sintactice folosite pentru studiul altor limbi romanice vechi, vom arăta că inversiunile din româna veche reprezintă o gramatică V2 reziduală (fie mai extinsă decât gramatica V-la-I, fie coexistentă cu gramatica V-la-I într-o fază neatestată a românei, cf. Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu 1986) în comparație cu gramatica dominantă non-V2 (o gramatică V-la-I); declinul treptat al opțiunii V-la-C în decursul limbii vechi confirmă ipoteza că textele din secolul al 16-lea surprind o schimbare sintactică în curs de desărvârșire (eliminarea gramaticii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasare la focus și inversiune; cercetarea cantitativă oferă cheia de înțelegere a distribuției enclizei (mai ales pentru propozițiile nonimperative): gramatica V-la-C / V2 este opțiunea mai rară, deci marcată; astfel se explică valorile discursive speciale pe care le capătă inversiunile în româna veche; valoarea de focus este una dintre aceste valori discursive (după cum arată în mod clar cronicile moldovenești), dar nu singura (v. Zafiu 2014 și §3.2.2.5 infra); (iii) modelul sintactic adoptat (stabilirea relațiilor dintre trăsăturile sintactice prin procesul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
este rezervată prezentării caracteristicilor sintactice ale gramaticii V2 a limbilor romanice vechi; vom extrage principalele diagnostice sintactice care justifică includerea limbilor romanice vechi în categoria limbilor cu gramatică V2, pentru ca în secțiunile următoare (§3.2) să extindem aceste diagnostice asupra românei vechi; în §3.3 examinăm, pe scurt, contribuția latinei dunărene la apariția unei gramatici V2 în română; statistica va arăta că gramatica V2 a românei vechi este opțiunea reziduală, marcată din punctul de vedere al frecvenței, în comparație cu gramatica V-la-I, opțiune

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]