3,927 matches
-
franceza valonă) în regiunea de vest și de sud a Belgiei, adică Valonia, și izolat în nordul Franței, vestul Luxemburgului și în Wisconsin (Statele Unite ale Americii), acolo unde valonii au emigrat de-a lungul timpului. Aparține unui subgrup al limbilor romanice de vest, numit al limbilor "oïl", dintre care franceza este cea mai cunoscută, răspândită și vorbită. Dintre toate limbile romanice "oïl", valona a suferit influența cea mai mare în pronunție, vocabular și aparență din partea limbilor germanice înconjurătoare. Uneori, în mod
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
și în Wisconsin (Statele Unite ale Americii), acolo unde valonii au emigrat de-a lungul timpului. Aparține unui subgrup al limbilor romanice de vest, numit al limbilor "oïl", dintre care franceza este cea mai cunoscută, răspândită și vorbită. Dintre toate limbile romanice "oïl", valona a suferit influența cea mai mare în pronunție, vocabular și aparență din partea limbilor germanice înconjurătoare. Uneori, în mod eronat, valona este considerată un dialect francez. Valona nu trebuie, de asemenea, confundată cu franceza belgiană, care diferă de franceza
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
de franceza vorbită în Franța doar în anumite "zone" minore ale vocabularului și pronunției. mai este vorbită și în următoarele locuri: Alte limbi regionale sunt vorbite în Valonia, la marginea domeniului valon: Valona face parte din sub-grupa limbilor "oïl" (limbi romanice de nord-vest), dintre care cea mai cunoscută este franceza). Valona se deosebește de celelalte limbi "oïl" îndeosebi datorită unui important împrumut germanic (în fonetică, vocabular și gramatică), dar și - din contră - printr-un conservatorism fonetic semnificativ (valona a rămas destul de
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
vocabular și gramatică), dar și - din contră - printr-un conservatorism fonetic semnificativ (valona a rămas destul de apropiată de evoluțiile ce au avut loc în evul mediu târziu). Dintr-un alt punct de vedere strict geografic, al extinderii continentale a limbilor romanice vorbite azi, este interesant de observat că valona și româna sunt simultan limbi romanice "extrem nordice", dar și extreme longitudinal în Europa, valona fiind extrem vestică și simultan nordică, respectiv româna fiind extrem estică și simultan nordică. O foarte posibilă
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
rămas destul de apropiată de evoluțiile ce au avut loc în evul mediu târziu). Dintr-un alt punct de vedere strict geografic, al extinderii continentale a limbilor romanice vorbite azi, este interesant de observat că valona și româna sunt simultan limbi romanice "extrem nordice", dar și extreme longitudinal în Europa, valona fiind extrem vestică și simultan nordică, respectiv româna fiind extrem estică și simultan nordică. O foarte posibilă "punte" de legătură, în cazul unui studiu profund și exhaustiv de lingvistică comparată între
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
fiind extrem vestică și simultan nordică, respectiv româna fiind extrem estică și simultan nordică. O foarte posibilă "punte" de legătură, în cazul unui studiu profund și exhaustiv de lingvistică comparată între valonă și română, ar putea fi cele trei limbi romanice retice (sau rețiane), retoromana, ladina și friulana, aranjate aici stric geografic, de la nord la sud. Este demn de remarcat, că cele cinci limbi menționate moștenesc, pe de o parte, vocabularul latinei vulgare (vezi latina vulgaris) de nord și, respectiv, elemente
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
stric geografic, de la nord la sud. Este demn de remarcat, că cele cinci limbi menționate moștenesc, pe de o parte, vocabularul latinei vulgare (vezi latina vulgaris) de nord și, respectiv, elemente gramaticale și fonemice care sunt străine tuturor celorlalte limbi romanice. Nu este tocmai potrivit să se vorbească despre o "dată de naștere" a limbii valone, în primul rînd pentru că o limbă nu se naște peste noapte, iar în al doilea rând pentru că momentul nașterii depinde de punctul de vedere adoptat
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
în înțelesul lingvistic de azi ne vine de la începutul secolului al XVI-lea: în 1510 sau 1511, Jean Lemaire de Belges face trecerea de la "rommand" la "vualon": Cuvântul "walon" primește astfel un înțeles mai apropiat celui de astăzi: cuprinsul părții romanice a Țărilor-de-Jos a provinciei Liège. Putem socoti că perioada când se stabilește hegemonia unificatoare în Valonia este un moment de vârf al istoriei lingvistice a valonei. Cristalizarea unei anumite identități valone, ca opus față de regiunile flamande din Țările-de-Jos, consacră cuvântul
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
amator, grupuri de scriitori, comitete de pomovare a valonei în școală. Există cincisprezece reviste cu apariție regulată. Nu în ultimul rând, trebuie amintită Societatea de limbă și literatură valonă (înființată în 1856), care promovează literatura valonă și studierea limbilor regionale romanice din Valonia (mai ales dialectologia, etimologia, ș.a.m.d.). Cuvintele românești Bărăbanț, Brabant, "vălean" au la origine toponimii valone (cum, de pildă, numele Cătălan, Tăutu, etc. vin de la alte toponimii sau etnonimii). Însuși cuvîntul ""wallon"" are aceeași etimologie cu cuvintele
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
Cătălan, Tăutu, etc. vin de la alte toponimii sau etnonimii). Însuși cuvîntul ""wallon"" are aceeași etimologie cu cuvintele "vlah" / "valah", "vlaș" (arhaism utilizat de limbile nordice în Evul Mediu timpuriu pentru "italian"), "velș" (locuitor din Țara Galilor), etc. Aceasta arată însăși originea romanică a diferitelor neamuri. Din punct de vedere gramatical, există multe asemănări între limbile română și valonă, există caracteristici comune, ce lipsesc în alte limbi romanice. Printre altele, timpurile supracompuse, atât de mult folosite în Ardeal. Formele verbale folosite în subordonata
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
în Evul Mediu timpuriu pentru "italian"), "velș" (locuitor din Țara Galilor), etc. Aceasta arată însăși originea romanică a diferitelor neamuri. Din punct de vedere gramatical, există multe asemănări între limbile română și valonă, există caracteristici comune, ce lipsesc în alte limbi romanice. Printre altele, timpurile supracompuse, atât de mult folosite în Ardeal. Formele verbale folosite în subordonata condițională introdusă prin conjuncția "si" sunt întocmai ca în limba română. De exemplu: Din punct de vedere fonetic, există câteva caracteristici. Cei doi diftongi ori
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
care și-a avut reședința aici. Pe unul dintre clopote se află o inscripție în limba slavonă: "Io Ștefan, voievodul Țării Moldovei", putând data din vremea lui Ștefan I (1394-1399). În interior, biserica se prezintă ca o sinteză a elementelor romanice, bizantine și gotice. Ea are o navă centrală și două laterale, despărțite între ele prin șase stâlpi masivi în dreptul cărora bolta navei centrale este întărită cu arcuri dublouri. Navele laterale au aceeași înălțime cu nava centrală în dreptul pronaosului și sunt
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
Folosesc atât alfabetul chirilic, cât și cel latin, datorită influentelor atât estice, cât și vestice. Mânăstirile din Șerbia, construite, în special, în Evul Mediu, sunt poate cea mai bună dovadă a influenței bizantine și ortodoxe, dar și a Europei vestice (romanice). Majoritatea reginelor din istoria Șerbiei au avut o origine străină, incluzându-le pe Hélène d'Anjou (verișoară a lui Carol I al Siciliei), Anna Dondolo (fiica dogelui Veneției, Enrico Dandolo), Caterina a Ungariei, si Simonida a Bizanțului. Șerbia are opt
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
sud-dunăreană a acestora. Textele istroromâne folosite de Miklošič în a treia sa lucrare îi sunt furnizate de către romaniștii Antonio Ive și Theodor Gartner. După apariția primei lucrări a lui Miklošič, Hermann Ignaz Bidermann, într-o carte consacrată populațiilor de origine romanică din Austro-Ungaria, apărută în 1877, se ocupă și de istroromâni, plasând prezența lor în Istria începând cu secolul al XV-lea sau al XVI-lea. La rândul său, istoricul croat Franjo Rački consacră și el 11 pagini istroromânilor într-o
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
o istorie a orașului Triest apărută în 1698, îi menționează pe "i nostri Chichi", despre care precizează că aceștia își zic pe limba lor „rumeri”. Într-adevăr, acest cuvânt reflectă schimbări fonetice produse în evoluția de la limba latină la limbile romanice de est în general ([o] neaccentuat > [u], [a] accentuat urmat de [n] + vocală > [ɨ], redată în italiană prin e) și una specifică istroromânei: [n] intervocalic simplu > [r]. Autorul dă și 13 substantive singure, 8 substantive cu determinant și 2 propoziții
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
vorbit de istroromâni este un dialect al limbii române, celelalte fiind cel dacoromân, cel aromân și cel meglenoromân, după Radu Flora este un grup de graiuri dacoromâne, iar după câțiva lingviști (Petar Skok, Alexandru Graur, Ion Coteanu) este o limbă romanică de est aparte. Din cauza împrejurărilor istorice, în contextul asimilării treptate a istroromânilor cu populația majoritară croată, instroromâna a fost din ce în ce mai mult influențată de limba acesteia, ajungând să fie considerată de Coteanu o „limbă mixtă”, cu multe împrumuturi lexicale, inclusiv cuvinte
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Limbile lumii. Mică enciclopedie", redactată de către și Ioana Vintilă-Rădulescu (Editura Stiințifică și Enciclopedică, București, 1981), între cele 2.171 de limbi, dialecte și graiuri, vorbite și astăzi sau dispărute, de pe cinci continente, „limba moldovenească” nu este menționată. În "Enciclopedia limbilor romanice", redactată de un colectiv, sub coordonarea lui Marius Sala (Editura Stiințifică și Enciclopedică, București, 1989), în care s. v. "moldovean" putem citi: „sub[dialect] rom[ânesc] (d[aco-român]) considerat de unii lingviști sovietici (M. S. Serghievski, V. F. Sișmarev, N. G.
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
Enciclopedică, București, 1989), în care s. v. "moldovean" putem citi: „sub[dialect] rom[ânesc] (d[aco-român]) considerat de unii lingviști sovietici (M. S. Serghievski, V. F. Sișmarev, N. G. Corlăteanu), după criterii extralingvistice, l[imba] autonomă din gr[upul] l[imbilor] romanice orientale”. Sunt înșirate apoi teritoriile din interiorul granițelor României unde se vorbește acest grai, precum și cele din „URSS (RSS Moldovenească integral și RSS Ucraineană parțial, enclave, și în RSFS Rusă, RSS Kirghiză și RSSA Abhază)” (p. 201). De-abia după
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
de lume. Ca argument lingvistic se aduce influența lexicală neoslav-ă (rusă și ucraineană), uitându-se că esențială rămâne structura morfosintactică a unei limbi, iar „modele” lingvistice sunt trecătoare (barbarismele anglo-saxone de astăzi, din vorbirea unora, nu afectează cu nimic caracterul romanic și statutul limbii române!). Masivele împrumuturi din rusă, impunerea formelor regionale și arhaice ca normă, calcurile lingvistice după limbi slave pot crea monștri lingvistici din care reproducem o mostră: „Rivoluția din Octiabri a făcut-o pi fimei slobodî. Amu fimeea
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
continuitate ᗰi creaᘰie românească, Ed. Episcopiei Ortodoxe Române, Albă Iulia, 1987, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj- Napoca, XXIX, 1988-1989, p. 614-618. · Costanza Segre Montel, Fulvio Zuliani, La pittura nell’Abazia di Nonantola. Un refettorio affrescato di età romanica, Comune di Nonantola, Assessorato alla Cultură, 1991, 192 p., în Ars Transsilvaniae, ÎI, p. 214. 10 · B. Muradin Katalin, Faragott köszoszékek Erdélyben, Ed. Metem-Polis, Budapesta-Cluj Napoca, 1994, în Ars Transsilvaniae, V, 1995, p. 195. · Ioan Godea, Biserici de lemn din
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
cărți tipărite de ieromonahul Macarie (1508-1512)", în "Liturghierul lui Macarie 1508/2008. Studii introductive și traducere", Arhiepiscopia Târgoviștei - Biblioteca Academiei Române, 2008, Târgoviște, "175-185" (†Dr. Nifon Mihăiță, Arhiepiscopul și Mitropolitul Târgoviștei, "Cuvânt înainte", "5-13"). Tr.: R. A. Budagov, " Problemele studierii limbilor literare romanice". București, 1962; S. B. Bernstein, "Gramatica comparată a limbilor slave", București, 1965, "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie". Text ales și stabilit de Florica Moisil și Dan Zamfirescu. Cu o nouă traducere a originalului slavon de G. Mihăilă
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
psihologiei. Licențiat in Limbă și Literatură Română și Limbă și Literatură Portugheză, la Facultatea de Litere a Universității din București, în 1978. Doctor în Psihologie, Universitatea din București. 1975, 1976 - Institutul de Lingvistică al Universității din București, Departamentul de Lingvistică Romanică 1976 - Institutul de Critică și Teorie Literară «George Călinescu», București Din 1990 devine jurnalist acreditat, absolvind cursul de jurnalism orientat de ziariști de la ziarul "The Guardian", Marea Britanie. Între 1998 și 2002, a participat la diverse cursuri de specialitate în Lisabona
Dan Caragea () [Corola-website/Science/308610_a_309939]
-
care au identificat acești "daci" cu românii, dar și istorici care au văzut în ei alte popoare, ei fiind identificați de autorul unei traduceri cu maghiarii. Anna a făcut referiri și la "vlahi" (exonim folosit pentru populațiile vorbitoare de limbi romanice de la sud și nord de Dunăre). Cartea lui Grumeza despre dacii din Alexiada: http://books.google.ro/books?id=DTxu6RxdecUC&pg=PP2&lpg=PP2&dq=ion+grumeza,+the+roots,+preview&source=bl&ots=GWiILT2XvT&sig=1QPAkj94rQpiYnp1AQO7y3X3Xq0&hl=en&sa=X
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
perfecțiunea Fecioarei. Mai departe se succed douăzeci și cinci de miracole realizate de Fecioara Maria pentru cei care au demonstrat a avea multă credință în ea. Berceo nu inventează, ci doar modifică povestiri care circulaseră deja și le transpune într-o limbă romanica. Principalele caracteristici ale „minunilor” sunt : „Minunile” se pot clasifică în trei grupe :
Gonzalo de Berceo () [Corola-website/Science/307990_a_309319]
-
a scris, în anul 1826, "„Grammatica Daco-Romana sive Valachica”", lucrare care era foarte răspândită în mediul învățaților timpului. Filologul englez Bruce Whyte a demonstrat, sprijinindu-se pe această lucrare a lui Ioan Alexi, romanitatea limbii române și a celorlalte limbi romanice surori. În anul 1825, a fost hirotonit preot de către episcopul Samuil Vulcan. Acesta l-a numit preot la parohia Borozel. În anul 1831 Ioan Alexi a trecut arhivar episcopal, iar în anul 1835, preot paroh la Oradea-Olosig, apoi a primit
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]