3,323 matches
-
instanței legiuitoare în numele dogmei, a ecclesiei. Transferând semnificațiile muntelui din mitologiile păgâne asupra construcției și asupra arhitecturii suple a turlelor, religia creștină adună în acest topos atât simbolul maternității (biserica−trupul Mariei), cât și pe cel al masculinității (purificarea prin ruga înălțată către cer și prin sensul descendent al gestului îngenunchierii). Desenul amplu al crucii (vertical și orizontal) și închinarea în fața "suveranului-mag" (simbolism filtrat de Vechiul Testament) urmăresc obținerea purificării și a mântuirii, pentru (re)armonizarea spiritualului cu natura umană (precum în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
asemenea povară, o scutură mânioși. Covorul auriu ce împodobește pământul gol format de frunze bătrâne e poleit cu aur, menit parcă să încălzească solul în nopți reci. Cu aur scrie toamna antologia țării, declară cu mândrie poetul V.Voiculescu, iar ruga Anei Blandiana pentru ca toamna să-i lase copacii verzi îți ajunge direct la inimă. Un joc de culori fantastic : un violet închis, un galben auriu, un roșu ca sângele și rar, chiar foarte rar, verdele. Păsările, stăpânele cerului, au luat
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Mare duc cu ele veșnicia!... Vrăjit de muzica lor fermecată am hotărât deodată să cred în stele, imaginându-mă un mag călător printre ele și am rostit aproape inconștient formula vrăjită: «-Opriți planeta, vreau să cobor!...»’’ Cineva mi-a ascultat ruga și iată-mă poposind răzleț printre stele. Cerul pare una cu marea, iar ele, stelele sunt pretutindeni, ca un omagiu adus mie, muritorului care s-a dezis de planeta lui, decis să locuiască printre aștri. Le numeam încetișor în gând
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de numeroase superstiții care persistă încă: în toată Moldova se pune o mătură lângă copilul sugar pentru a-l păzi de duhuri, dar și pentru a nu i se "lega" mintea; în Bucovina există un descântec devenit cu timpul o rugă pentru sănătate: "Sfinte Augustine, Și tu Sfinte Trifoane, luați tulburarea cugetului, din creștetul capului, dinăuntrul creierului, din gâtlejul gâtului"14. În același scop, în Moldova, în special în regiunile riverane Prutului, este sărbătorit Sfântul Trifon, "Trif cel Nebun", a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
limita sfîșierea cuvintelor, cu care vrea să sperie moartea, păstrându-și vigoarea și tinerețea. Are conștiința destinului („tigrii albi”) și a artei sale, ca o pedeapsă pe altarul unui „poem sacrificial”, de unde nu există cale de întoarcere, și își întoarce ruga către Dumnezeu, „principiul principiilor”, știind că va fi primită în grădina unde bat zilnic la poartă poeme însângerate. În placheta Ecoul clipei (2003) este experimentat și laconismul poeziei haiku. Câteva cărți de versuri pentru copii vin să întregească profilul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
atunci când - precum într-o baladă cvasionirică și de apăsată atmosferă dantescă, Balada lui Silviar și Globu - poetul, prins în „vorbirea despre otrăvi și moarte”, nu va reuși să răpună un „dulău” funest, devorator, prin vremi, al inimilor („ce-s pentru rugi păstrate” - inima, locul transmutației umanului în divin), efortul conjugat al întregii umanități, reprezentată, alegoric, de Globu, poate alunga obsesia neantului și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului de realul sacru. Dincolo de enunțul, deseori abstrus (el a dus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
propriile Sale cuvinte că El este mai degrabă cu doi sau trei care se roagă uniți în același cuget, decât cu mai mulți, dar dezbinați, și că se poate obține mai mult prin rugăciunea unită a celor puțini, decât prin ruga gâlcevitoare a multora”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XII, în PSB, vol. 3, p. 443) „Unul este Dumnezeu, unul Hristos, una este Biserica, una e credința și poporul este unul, formând prin înțelegere un singur corp unit și puternic
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în aceea că în buddhism e suficientă urmarea căii propuse de Buddha, în timp ce în creștinism, dincolo de conformarea cu învățătura hristică, e necesară intervenția personală, harică, a lui Dumnezeu. Cu privire la acest aspect, N. Steinhardt preciza: „Lui Buddha nu i te poți ruga; nu-l poți implora. Buddha nu mai e; e în Nirvăṇa. În schimb, Hristos care s-a rugat mereu, așteaptă mereu ruga noastră. E cu ochii și cu urechile la noi, mereu la ușă. El nu e în Nirvăṇa, la
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
intervenția personală, harică, a lui Dumnezeu. Cu privire la acest aspect, N. Steinhardt preciza: „Lui Buddha nu i te poți ruga; nu-l poți implora. Buddha nu mai e; e în Nirvăṇa. În schimb, Hristos care s-a rugat mereu, așteaptă mereu ruga noastră. E cu ochii și cu urechile la noi, mereu la ușă. El nu e în Nirvăṇa, la odihnă, la deconectare, ci e pe șantier și pune umărul”. La ora actuală, lumea buddhistă este foarte divizată. Ea nu are o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de meșteșugar al versului e vizibilă în șlefuirea cu migală a sonetului (Cântarea dragostei), în înlănțuirile și variațiile motivelor (Simfonia rustică). Dacă Lucian Blaga îi apărea drept un fenomen unic prin asimilarea metafizică a folclorului, B., care reia figurația blagiană (Ruga profetului, Moartea lui Zamolxe, Cântă Pan), rămâne, cu lumea lui „de ciobani și doine”, în orizontul, mai mult plastic, al sămănătorismului. Căutarea armoniei muzicale, mirajul purității conferă rezonanțe proprii unui limbaj poetic ce sună adesea ca o reminiscență (Simfonia rustică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
eforturilor, el nefiind o fire voluntară. Urmează inevitabil evaziunea în natură și istorie. Repudiind forfota Parisului (În atelier), transilvăneanul evocă „vremi patriarhale”. Trudit de mecanismul existenței citadine, el se adresează orizontului: „O, natură, împrumută-mi/ din odihna ta o clipă” (Rugă). Refractar „glasului urii”, „copil cuminte al naturii”, crede, împreună cu alții, în forța regeneratoare a pădurilor. Germinația universală, în primăvară, atenuează fiorul morții, făcându-l să privească filosofic „iarba ce crește pe morminte”. Sublimul nu e departe: „Ah, de ce n-am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
pentru a explicită caracterul permanent al acestei acțiuni divine. Semnificație de bază: răspunde favorabil rugăciunii. 2.1.13.8. Șam‘: SOI „cel ce aude” (34, 49: 14, 41)/„asculți” (3, 33); ASM „Cel care aude”; GG „Auzitorul”/„Cel ce aude” (rugile); Marr „auditor (deprecationis)”; RB „audient” (34, 49)/„Celui qui entend (la prière)”; DM „celui qui entend” (34, 50)/„celui qui exauce (la prière); Arb „Allhearing”/„hears (the petition)”. La v. 34, 50/49, pe care tocmai l-am citat, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
da‘" Zakariyy" Rabba-hu, q"la Rabb hab l :uriyya ”ayyiba ’inna-ka Șam‘ al-du‘" (3, 38/33): „Atunci Zaharia îl chema pe Domnul sau și spuse: «Domnul meu! Dăruiește-mi mie, de la Tine, o seminție bună! Tu ești Cel ce aude rugile.»” (GG) Al-≤amdu li All"h all": wahaba l ‘al" al-kibari ’Ism"‘l wa ‘Is≤"q ’inna Rabb la-Sam‘ al-du‘"’ (14, 39/41): „Mărire lui Dumnezeu, care mi-a dăruit la bătrânețele mele pe Ismael și pe Isaac; Domnul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ar (merge) caș(dulce) c-aș (avea) cea (cuminte) / cea Roibule! ce-a (făcut) cei (patru) ce-i (pasă ?) cel (mic) ce-l (doare ?) cor (de copii ) c-or (veni) (să) dea (mâna) de-a (noastră) om (laș) l-aș (ruga) mai (repede) / (luna) mai m-ai (strigat ?) mia (de lei) (a oii) mi-a (povestit) sar (coarda) s-ar (putea) ție (îți dau) ți-e (frig) va (învinge) v-a (căutat) dune (de nisip) du-ne (acasă) noi (haine) (cu
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
frumoasa metropolă de pe una dintre cele mai Înalte coline dimprejur, special amenajată. Un văl străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperea imensitatea solemnă a nesfârșitului, și imnul tăcerii netulburate se Înălță de pretutindeni, ca o rugă de mulțumire, către ziditorul puternic a toată făptura... Numai greierul păgân tulbura În răstimpuri cu șuier pătrunzător, ceasul măreț de rugăciune și un șoim, ca o 226 săgeată neagră și iute, spinteca văzduhurile largi cu croncănitul ascuțit și flămând... Pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și fiorul rațiunii Îmi cuprinse mădularele. Ce se poate Întâmpla? Ce urmează? Invoc În gând, cu disperare și mânie, zei cunoscuți și necunoscuți din calendarul creștin, budist, hinduist, panteist, Forța Absolută, ca și cum Cerurile, transformate În infernuri arzânde, aveau timp de ruga fiecărei gângănii, pulbere măruntă bătută de vârtejurile soartei!!! Mașina Înainta cu prudență, prin micile localități rurale, unde oamenii Își continuau munca ca și cum nimic nu i-ar fi perturbat. Totul părea o „joacă” macabră a zeilor cu care erau obișnuiți. Doar
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
-i de-mplinit, Dragi fii, s-a' voastre; cari, spre-a le-ntări, Ăsta coroană va împart. KENT: Regale Lear, Pe care te-am cinstit că pe-al meu Domn, Iubit că tata, ca stăpîn urmat, Si ca patronu-mi pomenit în rugi... LEAR: The bow is bent and drawn; make from the shaft. KENT: Let it fall rather though the fork invade The region of my heart. Be Kent unmannerly When Lear is mad. What wouldst thou do, old man? Think'st
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
dă pildă și dovezi De cerșetori nebuni, care mugind, Isi vîră-n goale brațe degerate Ace și așchii, cuie, rozmarin, Si cu-ăst spectacol groaznic, la săteni, Sărace sate, stîni, si pe la mori, Cînd cu blesteme de nebuni, și cînd cu rugi, Storc milă. Biet Turlygod, biet Tom! Mai sînt ceva: că Edgar, nu-s nimic. (Iese) SCENĂ 4 (În fața castelului lui Gloucester. Kent în butuci. Intra Lear, Bufonul, Un curtean.) LEAR: Ciudat, să fi plecat de-acasă-așa, Far' să-mi trimită-ndărăt
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
conduce. (Intra un sol) SOLUL: Doamna, vești: Oastea britană vine-n marș aici. CORDELIA: Știam deja. Și sîntem pregătiți Ca să-i primim. O, tata drag, Eu pentru interesul tău fac tot. Și de aceea marea Franța De jalea-mi, de rugi plînse s-a-ndurat. Nu-umflată-ambiție armele ne-incită, Ci dragostea și-al tatălui meu drept. De l-aș putea vedea și-auzi curînd! (Ies) SCENĂ 5 (O încăpere în castelul lui Gloucester. Intra Regan și Oswald) REGAN: Oastea cumnatului e-n cîmp
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
fel sau altul, toate degetele mâinii (mai ales ale celei stângi). Primele trei degete participau la acte simbolice cu un caracter predominant sacru și benefic. Dovadă în acest sens este faptul că tocmai ele intră în alcătuirea crucii, folosită în rugile majorității creștinilor, care reprezintă un străvechi gest ritual-religios precreștin. Dacă astăzi semnificația crucii, formată cu cele trei degete, este Sfânta treime, la popoarele vechi, împreunarea lor simboliza o interacțiune și o îngemănare activă a trei principii: degetul mare (policele) - Venus
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
soartă bună tot ce e spaimă, singurătate și întuneric. AG. Emerson spunea că viețile multora sunt pline de disperare mută. Viața lui Jack McLeishe este așa. Thaw e disperat doar în finalul părții a doua, iar Lanark nu disperă deloc ruga lui e împlinită. Dacă un Desperado e o ființă locuită de disperare, s-ar putea să fiu și eu unul, fiindcă arta mea e un mod de a o ocoli. Nu-mi displace eticheta, cu toate că mai toți mă consideră mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate: „Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de minuni” (Destinul meșterului de poeme). În câteva poeme transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al treilea (Moine, 1944), pun în lumină o maturizare a expresiei poetice, într-o transcriere sugestivă a tablourilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
și tot acolo ar fi apărut primul om Adam. Tăblițele găsite de arheologi în aceste locuri confirmă cea mai veche scriere din lume (3300 î.H.). În spiritualitatea sumeriană, Inanna este simbolul planetei Venus, ocrotitoarea dragostei, feminității, procreării, maternității. Pentru ca rugile de fertilitate a naturii și de fecunditate a oamenilor să fie ascultate, se celebrau ritualuri ce înscenau căsătoria sacră a regelui Sumerului cu câte una dintre preotesele zeiței. În templele închinate ei se practica și prostituția sacră. Inanna este și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
va pieri regele lui Israel!" (Osea, 10: 7, 8, 14). Cu toate acestea, milos, iubitor și iertător, Jahve îl îndeamnă pe popor la pocăință: "Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale! Găsiți rugi de pocăință, întoarceți-vă către Domnul și ziceți Lui: "Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta și să aducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre." (Osea, 14: 2, 3). Întors la credință, prin îndurarea lui Jahve, Israel va
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
este magistral exprimată de autorul anonim prin relatarea felului În care personajul reacționează după fiecare crimă. La Început se manifestă doar prin oftat și prin cuvintele adresate divinității (,,Brâncoveanu greu ofta/Și din gură cuvânta"/), apoi cuvintele capătă accent de ruga disperată, ca În momentul ultimei crime cuvintele sale să fie Învesmântate În lacrimile durerii nereținute (,,greu ofta/ Și cu lacrimi cuvânta"). De fiecare dată Însă cuvintele adresate sunt aceleași, evidențiind credință nestrămutata În Dumnezeu și În puterea lui: ,,Doamne, fie
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]