3,775 matches
-
oamenii mei o făceau într-o săptămână. E drept că se și dărâma după o săptămână, râde el spre Vaniușka, punându-l pe acesta în mare încurcătură: să râdă, să nu râdă? Ce zici? Vaniușka nu răspunde. Lionel încearcă o scăpare: — Cu contracte de muncă? — Ce contracte, ai înnebunit? Cine a auzit de contracte de muncă în construcții? În afară de ăia care au dat faliment. Îmi plătești douăzeci de euro de căciulă la sfârșitul fiecărei zile. Dacă vine un control, i-am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
meu: vreau dansul care mi s-ar fi cuvenit. — V-aș servi cu plăcere, dar n-am radiocasetofon. S-a stricat. — Putem sări peste dans. — N-am nici pat. — Ce, ăla de la hotelul gării era pat? Lionel nu mai are scăpare. Dă drumul hainelor și se bucură că a păstrat măcar salteaua. E ora 17.40. Lionel, întins pe saltea, cască leneș. Se gândește la câte partide de amor a ratat în cei cinci ani de abstinență cvasitotală, irosiți în așteptarea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un pas și încă unul. Lăbărțat, clătinându-se ca rața. Liber, hei! ce liber sunt... ce-mi pasă, cotu’ și pișcotu’. Niciodată, niciodată ocupat, monșer. Liber, musiu, doar nu ne lăsăm haliți. Păi, păi, o sfeclim, bineînțeles, doar n-avem scăpare, dar nu ne pasă. Cotu’ și pișcotu’, plictis piruete pandalii, nu? Call me, ciau, dă-i în mă-sa, ciau, curând, oricând, sigur, sigur, oricând nicicând, bineînțeles. Dar ochiul veghează. Apos, fără culoare. Dintr-odată, verde cenușiu albastru. Genele clipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta-i. Privirea în gol, bateria descărcată, spulberat cheful de ghidușii și ocoluri. Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare. Trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu 3 ani,în noaptea aceea limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
blestemul diurn și static. Spulberat el însuși, grăbit să se spulbere cât mai repede, fără urmă. În noaptea care se spulbera, în zorii care îl înghițeau, spulberându-l. Înainta în ora gri, ora agresiunii iminente. Simțea frisonul epileptic. Incercuit, fără scăpare. Noapte, pustiu. Se aud, în apropiere, macaralele lucrând sub jetul reflectoarelor la PALATUL ALB al viitorului, sediul circului exemplar și surdomut, unde va trona Președintele exemplar al Asociației Exemplare. Strada scrâșnește, frântă sub șenilele transportatoarelor nocturne. Se transportă pereți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aer, fără ghidon, și bonomul Marga, și pensionarii Gafton, și argentinianul Mircea Claudiu, cu sticloasa sa Astrid, și subteranul Octavian Cușa, zis Tavi, fotograful surdomuților, toți, toți. Și bătrânul filozof Marcu Vancea dispăruse, până și el. „De ce râzi? Nu există scăpare, nu-i așa? Degeaba complicăm comedia, nu-i așa? Râzi de prudența noastră speriată. Nu există decât trufia plăcerii în care strălucești? Plinul acestei uitări, în care hohotește, satisfăcută, târfa lacomă, Moartea? Elixirul uitării, tu, picioarele tale fosforescente și buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau soneria sau ceasul deșteptător. Vecinii, poștașul, administratorul. Reîncepea, așadar, începutul, vocea altei zile. Doar un pas îi despărțea, dar pierduse Giganta. Nu se mai poate face nimic, ziua îl trăgea spre țărmul ei colțuros. Se dezmeticea, nu mai era scăpare. „Colaboratoarea noastră“ așa o prezentase slujbașul Toma. O va regăsi, așadar. Îi va regăsi pe toți, pe toți, doar să fie atent, să-i recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nostru găurit ca un șvaițer, cică așa spunea. Ne ascundem, atât am învățat, ne micșorăm într-atât că nici noi nu ne mai putem găsi, așa vorbea Limbutul. Nu era glumă, vorbea de-adevăratelea, parcă plângea. N-avem găuri de scăpare, toate orificiile sunt capcane, toate orificiile, Tudore, toate, așa vorbea. Murim împreună, Tudore, că suntem unul și am murit deja, asta-i. Nu mai sunt guri de incendiu, doar de canalizare și moarte, așa recita, înnebunită, coana Veturia, parcă învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de peste 1.000 de ori În România (vai, am montat-o și eu prin 1988, la Baia Mare!), devenea, la Teatrul Delavrancea din Capitală, un pretext de-a-l studia pe Dem Rădulescu În ipostaza de gagman infatigabil, dar și necontrolabil, cu scăpări impardonabile, la nivelul bunului-gust. Dacă Frați și surori, spectacol-etalon al teatrului contemporan, se va juca Încă 18 ani, el nu se va degrada, nici cu o cîtime. Fiindcă Dodin este un magician recunoscut, care pune-n plămada reprezentațiilor sale germenele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
trist, nefericit și bolnav dramaturg Îți lasă un dublu regret: față de subiectul preferat al memorialistului (iubirile-i punitive), și față de eludarea adevăratelor subiecte interesante - Întîlnirile-i, celebre, cu lumea teatrului. VI. SPECTACOLE / FESTIVALURI / TEATRE ... Într-o carte despre teatru găsesc o scăpare: celebrilor frați Marx (i-ați văzut În filme savuroase - O noapte la operă sau Supă de rață) li se zice Max. Eroarea Îmi aduce aminte de o premieră a mea cu un spectacol de gaguri, la un teatru din Moldova
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
realizează că e vorba de o Încurcătură ! O montare generos comentată de critică a fost, firește, Noaptea lui Mihai Măniuțiu de la Odeon, din 1998 ; pe lîngă propunerea regizorală personală - se demonstra că-n Caragialia domnește vidul, unul imens și fără scăpare - au existat și « surprize » În distribuirea rolurilor feminine : Veta era Oana Pellea (care avea renumele unei interprete de dramă, și care aici iubea « cu frisoane și tremurături »), iar Zița era mai vîrstnica Dorina Lazăr (« cu grație de Miss Piggy » aprecia
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
îl mângâie drăgăstos, el se foiește nedumerit, apoi simte cum degetele ei de vițe și odgoane vegetale strâng gâtul lui Stelică, îl încolăcesc tot mai apăsat, tot mai strâns, el abia mai răsuflă, horcăie, se zbate dar nu mai este scăpare, se sfârșește sub sugrumarea ei, târzie sugrumare, așa cum dăduse să o facă de demult, de când îl prinsese cu securista aia de Aspasia chiar la el în garsoniera de la primărie, îl trimisesră primar aici, după ce îl scoseseră din minister, rotația cadrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în halul ăsta Stelică, să umblu să te pedepsesc până și în mormânt... Începu să țipe îngrozită, un nu deznădăjduit, urlet al neputinței de a te mai opri din prăbușire, urletul groazei de a te vedea cum te cufunzi fără scăpare în bulboane de fum și pucioase, deznădejdea de a privi cum îngerul trimis spre tine își schimbă dintr-o dată înfățișarea, cu chipul schimonosit în rânjet devorator. - Am venit eu la tine, mai devreme, strigă Adina din hol, chinuindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care-i alunga, eram prădătura ălora, eram groapa neumplută de toată colcăiala ălora și moartă eram de-atâta colcăială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gemeni. Mă uit la Davey și mă așez la biroul meu. Îmi întoarce privirea. Nu prea l-am văzut de când am fost la întâlnirea Alcoolicilor Anonimi. În chestiunea Finn și Barney suntem de aceeași parte a baricadei. Pare să fie scăparea noastră. Conflictele dintre Finn și Barney ne dau șansa întâlnirii pe teren neutru, ca unii părinți nevoiți să colaboreze, exasperați fiind de obrăzniciile progeniturilor. Mă îndrept spre expresorul minune și îmi torn niște cafea. Finn și Barney își răsfață angajații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îți place? Jake nu poate răspunde la această întrebare, așa că tace. Schimbă tactica și mă atacă. — Știi, continuă el prefăcut, întotdeauna m-a îngrijorat gândul că poate nu l-ai uitat încă pe Patrick. Tresar și întrezăresc o cale de scăpare din acest labirint oribil. Să fie acesta motivul atât de inexplicabilei schimbări a sentimentelor lui? Oare vrea, de fapt, anumite confirmări sau infirmări din partea mea? Eu cred că m-am vindecat de Patrick, susțin eu în șoaptă. Sunt sigură. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de puternic la asemenea stimulente emoționale. Dar îmi aduc aminte cum îmi spunea Jake să nu-mi fac probleme cu privire la reveniri, pentru că toată lumea trece prin ele și că dispar cu timpul, așa că îmi spun că seara asta a fost o scăpare de moment. Cred că Jake a avut dreptate, până la urmă: el a fost doar o treaptă pentru mine, și nu destinația mea. O experiență de deconectare și nu dragoste adevărată. E straniu că, în ciuda tuturor tâmpeniilor și jocurilor absurde, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și încă respiră, cineva deschizând-o, intrigat de a fi citit următoarele: N-am știut niciodată de ce tavanul cerului era placat cu cărți. Cu coperți cartonate, materii pentru educația școlară a tuturor elevilor trecuți, prezenți și viitori. Nu mai aveam scăpare! Și Dumnezeu era profesor! Dacă și acum învăț la chimie, înseamnă că mâine sau în oricare altă zi voi avea examen. Extemporalul era ceva la ordinea zilei. Luni, la biologie, marți la istorie, miercuri scriam versuri, joi terminam primul volum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
colegii noștri sunt mai bine echipați. Cu toate astea, suntem într-o mare încurcătură. Încurcătură în care ne-am băgat eu. Îți amintesc că ești responsabil pentru ceea ce se întâmplă acum și că TU trebuie să găsești o cale de scăpare, nu eu. Eu nu te pot ajuta în această materie. Îmi pare rău, Bozove! Știam că nu o făcea cu intenții rele. Pur și simplu nu putea să mă ajute. Decât să-mi facă un rău, ea prefera să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
minții mele. Tăcerea mă înconjură în acest nou spațiu ca un giulgiu și începeam să mă complac în starea în care mă aflam. Moartea, care părea să mă înconjoare, n-o vedeam ca o amenințare, ci ca o mântuire. O scăpare din starea în care mă aflam! Era ciudat spațiul în care mă găseam. Gravitația nu avea nici o putere aici. Eu, cel puțin, nu-i simțeam efectele. Totul era negru în jurul meu. Nici o lumină, nici o adiere de vânt, nici o șoaptă! Izolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ei au nevoie mai mult de resurse și materiale decât noi. Se opri câteva minute și se uită absent la fulgii care dansau în aer. Știm deja că nu putem sta aici o veșnicie... vom avea nevoie de căi de scăpare. Trebuie să ajungem în Leverif! Ce posibilități vezi? Hm... pe ușile principale nu putem ieși din cauze evidente... prin subteran, pe unde ați intrat, e un pic periculos. Trupele Armatei ar putea găsi acele tuneluri și atunci ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vine vremea, aș vrea să-i conduci pe toți acolo... jos. Mi se pare o construcție diferită față de cea a colegiului și, dacă acesta e copleșit de forțe, tunelul de intrare poate fi ușor prăbușit. Ar fi o șansă de scăpare, după spusele lui Altanovici. Eu? Tu unde ai să fii? Mă gândesc la ceva... Aha... Referitor la aseară... Da? Ar trebui să știi când să te folosești de legătura noastră și când să te moderezi. Am și eu nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rând, știați cu toții că se poate termina rău când ați acceptat să rămâneți și să luați parte la această revoluție... "Și presupun că e și un al doilea rând?" În al doilea rând, continuă el calm, avem o cale de scăpare. Toți tăcură în așteptare. Nu e una sigură, dar cert e o cale de scăpare. "Și unde e?" Toate la timpul lor! Schimbă canalul. Vladimir, ia-l pe Perir și pe care mai vrei și condu-i pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
luați parte la această revoluție... "Și presupun că e și un al doilea rând?" În al doilea rând, continuă el calm, avem o cale de scăpare. Toți tăcură în așteptare. Nu e una sigură, dar cert e o cale de scăpare. "Și unde e?" Toate la timpul lor! Schimbă canalul. Vladimir, ia-l pe Perir și pe care mai vrei și condu-i pe toți cei care stau degeaba în sălile de clasă în al doilea nivel al subsolului. Scoală-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gândit vreodată că femeile înșală ca sinucigașii? Cum adică? Adică ele nu înșală ca bărbații, pac, o gaură și gata, ele caută motiv, adică insatisfacție sexuală, lipsă de comunicare, spaima că timpul trece... Un sinucigaș lasă totdeauna o portiță de scăpare, ușa deschisă, spre exemplu, alta dă un telefon mamei, surorii, că a luat pastilele, că și-a tăiat venele... Femeia care înșală lasă totdeauna o portiță de scăpare, așteaptă până în ultima clipă să facă greșeala, îl tot amână pe ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]