3,866 matches
-
sus și cerul verde-pal al serii. Aveam obiceiul să rămân În urmă, târându-mi picioarele și alunecând un pic pe pardoseala lină de piatră a holului, silind mâna blândă așezată pe scobitura spatelui meu să-mi propulseze cu ghionturi mici scheletul recalcitrant. Odată În dreptul scării, mai aveam obiceiul de a ajunge la trepte strecurându-mă pe sub balustrada dintre coloana din mijloc, care susținea scara, și primul grilaj al scării. Pe măsură ce mai trecea o vară, mă strecuram tot mai greu; acum cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
denumirea de pădure, de vreme ce acolo se aruncau tot felul de vechituri și era mult mai plin de gunoaie decât străzile lucitoare ale orașului alăturat, mai conștiente de faptul că sunt observate. În acest Grünewald se petreceau lucruri ciudate. Vederea unui schelet de pat din fier care-și expunea anatomia arcurilor În mijlocul unei poienițe sau prezența unui manechin de croitorie negru, lungit sub un gherghin Înflorit, te făceau să te Întrebi cine oare se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
făcuse apariția la cîțiva centimentri deasupra liniei de plutire, cînd bărbatul care-l ținea Îl lăsă să cadă, pierzîndu-și puterile și cunoștința din pricina fumului care pătrundea prin toate crăpăturile punții. Cei patruzeci de bărbați muriră asfixiați cu mult Înainte ca scheletul navei să Înceapă să dea semne că avea de gînd să cedeze. Barca ajunse pe uscat. Oberlus Îl Îmbrînci pe căpitan pînă-l culcă pe nisip, jalnic și ridicol, Înfășurat În murdarul lui cămeșoi alb, plîngînd și tremurînd de frică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
au aer. Masca îi ucide." Ionescu își mușcă buzele. Aveau un gust sărat. Spatele și genunchii răniți îi sângerau. " O să murim aici și nici dracu' n-o să ne găsească! Un sicriu rotund de ciment. Peste ani de zile, demolând... Două schelete cu două măști..." Mâna îi tremura îngrozitor. Căruntul ridică încet, pe furiș, degetul de pe trăgaci. Ținea capul pe spate. Pânza de pe ochiul rănit devenise opacă. " Probabil n-am fost niciodată atât de aproape de moarte... Șoferul... Un tip curajos, totuși... Păcat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
al babei. - Am scăpat - zise fata. - Am scăpat - zise calul cel cu șapte inimi. - Stăpâne - adăogi calul - tu ai izbit miază-noaptea, de a căzut la pământ cu două ceasuri înainte de vreme, și eu simt sub picioarele mele răscolindu-se năsipul. Scheletele înmormîntate de volburele năsipului arzător al pustiilor au să se scoale spre a se sui în lună la benchetele lor. E primejdios ca să umbli acuma. Aerul cel înveninat și rece al sufletelor lor moarte v-ar pute omorî. Ci mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tremura strălucită... cu palate nalte albe... cu mii de ferestre trandafirii; și din lună se scobora la pământ un drum împărătesc acoperit cu prund de argint și bătut cu pulbere de raze. Iară din întinsele pustii se răscoleau din năsip schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oase... învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetății din lună, prin a cărora ferești se auzea o muzică lunatecă... o muzică de vis
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
veac de cînd nu le-a mai atins cineva și este practic sigur că nimeni nu se va mai apropia de ele vreodată. Decid totuși să le păstrez, să fie acolo... Cînd toate cărțile au fost selectate, sînt înconjurat de scheletul bibliotecii pe care am proiectat-o pentru biroul meu cu peste treizeci de ani în urmă. Alt strat geologic. Simt mirosul de lemn de atunci și gustul de început de viață nouă. A durat doisprezece ani ca să terminăm casa, astfel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Trăiești ca să scrii, ori scrii ca să trăiești ? Accesul la cultură depinde de dorința maselor de a se mișca spre elite. Romanul actual poate experimenta orice tehnică. Dar salvarea lui se numește tot poveste. Și în artă, labirintul e plin de schelete. Artiștii produc emoții estetice dar și foarte multă bârfă. Literatura este o boală cu transmitere ... textuală. Marii scriitori sunt năvalnici precum uriașa orgă de ape a Niagarei. Unele avangardisme sunt, pur și simplu, perversiuni ... stilistice. Scrisul este spovedania care poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nord-est, ceea ce însemna că venise din sud-vest, deoarece cămilele, când mor de sete, își îndreaptă privirea, într-o ultimă speranță, spre locul unde ar trebui să ajungă. Nu știa dacă să se bucure sau să se întristeze. Era doar un schelet de mehari, ceva ce rupea monotonia peisajului care-i însoțea de atâtea zile, dar dacă sfârșise acolo însemna că în spatele lui, nu exista vreo urmă de apă. Cămila șchioapă avea să moară curând acolo, la mai puțin de un kilometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
moare din cauza asta sau de sete, se gândi. Și dacă o suportă, va putea merge mai departe.“ Se întinse, hotărât să adoarmă, dar de data asta somnul nu veni imediat, ca de obicei după oboseala unui drum lung. îl obseda scheletul cămilei moarte, teribil de singur acolo, în mijlocul pustiului, și încercă să și-l imagineze pe nebunul targuí care sfidase Tikdabra, plecând din Gao sau Tombuctu în căutarea oazelor din nord. Mehari-ul rămăsese înșeuat, dar își pierduse călărețul și încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pompierii să îndrăznească să stingă focul, știind că în întunecimea pădurilor din apropiere se ascundeau franctirorii naționaliști hotărâți să doboare, la lumina focului, pe oricine ar fi comis imprudența de a se apropia. Așa că se transformase, cu timpul, într-un schelet înnegrit și prăfuit, adăpost pentru șobolani și șopârle, pe care chiar și vagabonzii îl ocoleau superstițioși de când unul dintre ei murise, într-un mod foarte misterios, în noaptea când, din întâmplare, se împlineau zece ani de la distrugerea sa. Marea navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
condamnat să rătăcească pe vecie prin „pământurile pustii“ și i se făcu o milă fără margini pentru sufletul lui care, poate, avea să sfârșească întâlnindu-se cu cele ale călătorilor „Marii Caravane“. Apoi o visă și văzu cămilele mumificate și scheletele învelite în zdrențe reîncepându-și marșul pe întinderea tăcută și, mai târziu, străbătând gara și pătrunzând în orașul adormit; clătină din cap în semn de refuz, izbindu-se de pereți, fiindcă avea convingerea că veneau după el și că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că doar n-o să stau aici ca prostul satului, lângă un licurici prăpădit, să mă rog ca la icoana făcătoare de minuni, ca să-mi șoptești ce știe tot cartierul, tu-ți grijania și adormirea cui te ocrotește, ca să-ți plimbi scheletul prin lume... E drept că nu pricepeam prea multe din ce spuneau, mă felicitam că voi avea ocazia să caut înțelesul unor vorbe noi pramatie, occidental, zăbreliști, ciumă, îmbârligat dar aveam și inima cât un purice la gândul că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Z, acesta-i individul?"... Îhî... Aprob de parcă insul ar fi cel puțin Don Juan... Te mai întreb încă o dată, acesta-i omul pentru care-mi mănânci paralele de-atâta amar de vreme?... Îhî... Z, dar ăsta-i un puțoi, un schelet care abia face față vânticelului de primăvară, o umbră cu ochelari. E papagalul clasei, un nevinovat îndrăgostit de vrăbii, protectorul gâzelor, neînțărcatul mamei, naivul, papă-lapte al școlii... Îhî... Dar e frumos să-mi mănânci atâția bani, să-mi umpli sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
De fiecare dată, barca se întorcea cu pietroaie grele, care erau așezate pe fundul vasului. Din când în când, vântul se întețea, iar primele frunze de palmier începuseră deja să zboare prin aer. Cand din Marara nu mai rămase decât scheletul, așa cum ieșise din mâinile lui Tevé Salmón, Miti Matái dădu ordin că acesta să fie umplut cu apă. În câteva minute, imensul catamaran dispăru de la suprafața lagunei, pentru a se odihni pe patul sau de nisip. Deși ar putea părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de fructe de Genia, pe care ei o numeau „huito“, înfășurate în frunze de palmier. Obținură astfel un lichid negru ca tușul chinezesc, cu care începură să-și picteze cu grijă trupurile unii altora, desenând cu o ciudată perfecțiune oasele scheletului pe piele, astfel încât, atunci când își încheiară sarcina, puteau fi luați drept adevărate schelete în viață. — Ce fac...? José Correcaminos venise din nou alături de el și se așeză pe o pirogă răsturnată cu fundul în sus pe mal. — Se deghizează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de palmier. Obținură astfel un lichid negru ca tușul chinezesc, cu care începură să-și picteze cu grijă trupurile unii altora, desenând cu o ciudată perfecțiune oasele scheletului pe piele, astfel încât, atunci când își încheiară sarcina, puteau fi luați drept adevărate schelete în viață. — Ce fac...? José Correcaminos venise din nou alături de el și se așeză pe o pirogă răsturnată cu fundul în sus pe mal. — Se deghizează în schelete, răspunse el. Azi e o zi cumplită. Ziua în care capetele vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe piele, astfel încât, atunci când își încheiară sarcina, puteau fi luați drept adevărate schelete în viață. — Ce fac...? José Correcaminos venise din nou alături de el și se așeză pe o pirogă răsturnată cu fundul în sus pe mal. — Se deghizează în schelete, răspunse el. Azi e o zi cumplită. Ziua în care capetele vor fi într-adevăr micșorate și când spiritele morților rătăcesc prin sat, încercând să-i prindă pe învingătorii lor. Văzând scheletele care umblă, ele cred că și aceia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fundul în sus pe mal. — Se deghizează în schelete, răspunse el. Azi e o zi cumplită. Ziua în care capetele vor fi într-adevăr micșorate și când spiritele morților rătăcesc prin sat, încercând să-i prindă pe învingătorii lor. Văzând scheletele care umblă, ele cred că și aceia sunt morți, că sunt spirite ca și ei și îi lasă în pace fără să fie atente la ce fac. Nu spuse nimic, atent la manevrele celor patru războinici care începeau să umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu alaiul lui de bacante și se aprinde lumina. Babord și tribord. Teză și antiteză. Cenușă și diamante. Mai de mult Îmi plăcea Boris Vian, acum Îmi place Valentin Rasputin. CÎnd mă gîndesc la viitor e ca și cum mi-aș contempla scheletul. El Îmi ascultă elucubrațiile. Stă turcește În fotoliu, Își ia bețele, cu care se juca În copilărie, și le mișcă ritmic În perfectă armonie cu aerul din Încăpere. Simt cum alungă spiritele rele. El e cel mai bun om din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În mine, nemaiîncăpînd - neputința evacuării, neputința nașterii - un plod moare lent În viscerele Înfundate și gura care se cască să apuce aerul Înghite cu nesaț doza letală strecurată perfid În lingurița de viață. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Zidurile, schelăria, turnurile metalice, șinele, treptele Înguste, jgheaburile de tablă, totul pare o alcătuire de oase calcinate - vertebre și femure, clavicule, maxilare uriașe, risipite de-a valma, părăsite Într-o deplină Împietrire peste care se cerne continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și sfidător, milioane de ani de cînd se macină absent și răbdător În rădăcinile unui oraș prefăcîndu-i arborii și iarba, câmpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii de cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă regulam o biserică“ „CÎt ai ceasu, cucoană?“ „Iote-l și p-ăla cu cracii-n vine!“ Dinți albi, rînjiți. Scheletul e vesel În dimineața asta: rîde, rîgÎie, scuipă, cîntă: „Magdaleno, să-mi spui drept, cine te-a mușcat de piept“ „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii...“ Mașinăria se pune În mișcare, șirul de vagonete se Întinde, se lungește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apa țiuie nebăgată În seamă“ Și gîndul meu fixînd deodată imaginea ca un instantaneu, gîndul meu de atunci, o precauțiune a memoriei strîngătoare: „băieții ăștia slabi care seamănă cu mine, bărbatul meu și vînzătorul de lămîi și muzicantul și șoferul, scheletele astea frumoase cu flori la Încheieturi prăbușite sub povara lebedelor care le cîntă În cîrcă“ Și În clipa aceea pînă și Burschi, băiatul rotofei, jongleur și prestigitator de Înaltă clasă, s-a așezat În patru labe și a Început a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]