4,646 matches
-
trupul. Desigur, amănuntul fu remarcat foarte bine de „femeia aceasta“. — Înțelegeți totul... dar vă prefaceți cu bună știință că nu înțelegeți, spuse Aglaia aproape în șoaptă, privind în pământ cu un aer posomorât. — De ce m-aș preface? întrebă Nastasia Filippovna, schițând un zâmbet. — Vreți să profitați de situația... că mă aflu în casa dumneavoastră, continuă Aglaia într-un mod caraghios și stângaci. — Vinovată de situație sunteți dumneavoastră, nu eu! explodă deodată Nastasia Filippovna. Nu eu v-am invitat, ci dumneavoastră ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bolnavilor era un amestec de superstiție, magie, misticism și proceduri empirice, În jurul acestor centre se va Înfiripa treptat asistența medicală pentru bolnavi, formarea profesională a celor ce vor lucra cu suferinzii, de asemenea vor deveni centre În jurul cărora se va schița În cele din urmă nucleul asistenței medicale spitalicești și publice. Dimensiunea spiritual creștină a actului medical se va păstra de-a lungul istoriei medicinii, Încât și astăzi cele două idei majore care s-au conturat odată cu libertatea de cult dată
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
totalitate niciodată, oricât de multe speculații se fac astăzi pe aceste teme. Vorbeam mai sus de strigătul de alarmă În ceea ce privește incapacitatea științei de a pătrunde În intimitatea ființei umane la nivelul ei bazal, instinctiv. În câteva cuvinte aș vrea să schițez ce a reușit știința În domeniul biologiei și mai ales În domeniul medicinii, Îndeosebi În domeniul neurofiziologiei. Se cunosc astăzi cu destulă precizie mecanismele de reglare intimă a proceselor metabolice În special la nivel neuroendocrin, relația anatomică și funcțională cortico-subcorticală
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
din totdeauna ființa, sunt În cel mai bun caz persiflate, bagatelizate dacă nu complet ignorate. A trăi În virtute, armonie și echilibru nu mai este dezideratul omului modern. Fecioriei trupului și sufletului, chipului angelic și harismatic prin har divin, care schițau chipul frumuseții clasice, li s-au substituit artificiile extravagante ale vieții moderne, diversiunile intelectualiste În spiritul postmodernismului și a „corectitudinii politice” care distrug entitățile și bulversează valorile consacrate, declasificând astfel noțiunea de frumos și sfințenie. S-a trecut astfel la
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
existența posibilităților de dezvoltate a lor, prin procedee specifice pe care societatea trebuie să le asigure. Capitolul al II-lea al cărții Întitulat „Copilul cu dizabilități - ce este diferit?” Încearcă de o manieră reușită să pătrundă În lumea copilului deficient, schițând chiar din titlu, prin interogație, ce anume Îl face diferit de ceilalți. Întrebare retorică până la urmă, deoarece pentru a Înțelege este necesar să cunoști mai Întâi normalitatea, ceea ce trebuie din start acceptat că este extrem de dificil. Pentru că până la urmă este
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
excesele Senatorului McCarthy în cruciada sa anticomunistă (vezi MCCARTYISM). Murrow a fost la fel de memorabil și prin contribuția sa la dezvoltarea reportajului radio în perioada ascensiunii naziste și a celui de-al Doilea Război Mondial, episoade mai puțin legate de cadrul schițat în acest volum, dar care arată dezvoltări semnificative pentru restul carierei sale și a jurnalismului american în general. A transmis din Europa pentru CBS, pentru care a lucrat în toată cariera sa, reportaje dramatice despre anexarea Austriei, acordul de la München
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cu care ar vrea să se căsătorească, diferența de statut și de atitudini culturale ducând la probleme serioase în calea tinerilor îndrăgostiți. Roth cunoaște bine calitățile și defectele oamenilor din comunitatea evreiască în care a copilărit, și își permite să schițeze o satiră în care materialismul, aroganța și obtuzitatea câtorva personaje nu au plăcut unora dintre cititorii de aceeași etnie. Titlurile povestirilor sunt și ele la fel de semnificative și de provocatoare pentru unii, având o clară tentă auto- ironică. "Apărătorul credinței" este
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
definiție a poeziei descoperă câteva momente relativ individualizate, prin raportarea la istoria însăși a mișcării românești de avangardă. La 75 H.P., foarte tânărul poet aflat în faza primelor, entuziasmante revelații ale ideilor înnoitoare, se aliniază, încă impersonal, la programul constructivist schițat de Contimporanul, nu fără a reține însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, în negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată a doctrinei constructiviste, scoțând în relief ceea ce s-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe care o regăsim și în Gramatica lui Voronca: „Nu licență, ci liberă înșiruire a cuvintelor” (s.n.). Ea are însă la el mai mult înțelesul de eliberare din ordinea convențională a discursului conceptual-abstract, căci, altminteri, în același text programatic se schițează proiectul unei „poetici” corespondente doctrinei constructiviste, cu exigențele sale de „ordine”, rigoare și stringență a structurării textului, eliberat de ingerințele turbulente ale eului, vizând o anume „obiectivitate” asigurată de supravegherea unei conștiințe lucide: constructivismul e definit ca „armonie abstractă cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
facere, cum spun și filosofii diferenței. Prezentul iubirii este, într-adevăr, etern, după intuiția lui Eminescu, dar omul nu-l are decât murind și învingând moartea: Înseamnă a învinge moartea prin moarte"44. În Așteptându-l pe Godot, Samuel Beckett schițează un om încremenit într-un prezent al nimicului, al dialogului fals, închis în monologul singurătății în doi. Personajele așteaptă un "dumnezeu" care nu vine. Părintele Stăniloae a văzut bine: în realitate, Dumnezeu îl așteaptă pe om. Mai mult, îi iese
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prim] a vietii morale - motivațiile generale care conduc spre ea și care îi ofer] direcția de bâz] - la care este inc] nevoie de o prelucrare inteligent] și mai ales de discurs pentru a-i da o form] organizat]? Darwin a schițat aceast] sugestie într-un pasaj remarcabil care preia idei centrale de la Aristotel, Hume și Kant (Darwin, 1859, vol. I, partea I, Capitolul 3; aceast] discuție a fost puțin abordat] pan] acum, deoarece versiuni ale zgomotosului mit pseudodarwinist au fost acceptate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ritual de jertfire care implic] și un animal. Dac] zeii sunt nedrept]titi, ordinea nu mai poate fi menținut]: ce ar trebui s] fac]? (Kane, 1969, I.1) Iat] o situație care ne introduce într-o discuție etic]. Ceea ce am schițat mai sus ilustreaz] pe scurt perioadă foarte veche (cca 1500-800 î.Hr.) în care s-a dezvoltat și a înflorit când tradiția brahman]. De asemenea, traseaz] liniile generale pentru a putea observa modul în care conștiința moral], diversele concepte etice și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
critic] cu ț]rie aceast] versiune care depinde de ceea ce el numește „argumentul facult]ții pervertite”, argument pe care îl consider] absurd (Finnis, 1980, p. 48). Versiunea este totuși una popular] și este adesea considerat] esență teoriei dreptului natural. Vom schița în urm]toarele rânduri natură și punctele slabe ale acestei versiuni. Viziunea în cauz] consider] anumite acțiuni greșite doar pentru c] sunt nenaturale. Deși exist] mai multe variante ale acestei versiuni, toate se bazeaz] pe ideea c] nenaturalul const] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și 2) relațiile apropiate se pot dezvolta doar în cadrul unei societ]ți care recunoaște interesele tuturor membrilor s]i. În consecinț], aceste dou] aspecte trebuie s] fie parte a unei imagini morale mai ample. Probabil c] acea imagine poate fi schițat] astfel: dac] morală imparțial] ar cere un tratament imparțial pentru toți, atunci nu am putea dezvolta cunoașterea sau motivația care ne dau posibilitatea de a acționa moral. Deci, imparțialitatea nu poate pretinde acest lucru. Ea trebuie s] permit] cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
p. 21). Din aceast] perspectiv] standard, soldații care lupt] pentru o cauz] dreapt] și cei care lupt] pentru o cauz] nedreapt] sunt supuși acelorași constrângeri în ceea ce privește folosirea violenței. Dac] privim ins] lucrurile din perspectiva pe care am incercat s] o schițez, acest fel de a gândi lucrurile este o greșeal]. Soldații care lupt] pentru o cauz] dreapt] au justificarea de a folosi violență în anumite limite. Dar soldații care lupt] pentru o cauz] nedreapt] nu beneficiaz] de justificarea moral] de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de acest lucru (la care vom mai reveni), r]spunsurile vin prompt. Mai mult, dac] accept]m latura biologic], chiar și de dragul discuției, probabil c] ele nu sunt foarte surprinz]toare. Speciile de animale a c]ror evoluție a fost schițat] vor fi animale care lucreaz] împreun], în mod sigur într-un scop biologic ultim, dar nu neap]rât pentru un câștig conștient imediat. Vor fi, măi degrab], animale care își pun forță la comun, din care își trag, apoi, seva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cardaș examinează studierea literaturii în universitate și cărți mai vechi ori mai noi, Emanoil Ciomac dă un studiu despre „miturile wagneriene”, Ioan I. Cantacuzino se ocupă de pictura modernă, arhitectul G. Balș se oprește asupra artei vechi românești, Liviu Marian schițează o biografie a lui Ciprian Porumbescu ș.a.m.d. Spațiul acordat prozei și poeziei e mai redus. Alături de câțiva colaboratori vechi se ivesc alții, printre care Ion Agârbiceanu, Eugen Boureanul, Sandu Teleajen, Sărmanul Klopștock, G.M. Vlădescu (cu proză), Volbură Poiană-Năsturaș
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Horia Bottea („portrete străine” și „românești”, sub pseudonimul Elena Protopopescu), Ștefan Nenițescu, Dragoș Protopopescu, Mircea Eliade (Martin Eden, un interviu cu Giovanni Papini, Arturo Farinelli sau De eruditia), Petru Comarnescu ș.a. O veritabilă istorie a mișcării cultural-politice românești din Transilvania schițează Ion Băilă în „Cronici ardelene”, în timp ce Leon Baidaf readuce la lumină întâmplări și personaje interesante îndeosebi din epoca fanariotă. Principiul „concentrării” e urmărit și în ce privește literatura propriu-zisă. Cu versuri colaborează relativ frecvent Ion Pillat, Aron Cotruș, Artur Enășescu, Mihail Celarianu
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Matematică și pe cele ale Facultății de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București și, în același interval de timp, tipărește în „Chemarea”, revista editata în octombrie 1915 împreună cu Ion Vinea, versuri care marchează mai clar desprinderea de simbolism și schițează direcția ulterioară a poeziei sale, semnată de data aceasta Tristan Tzara. În noiembrie 1915 pleacă în Elveția, se stabilește la Zürich, unde se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, dar renunța la studii și se consacră în întregime vieții
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Motivele curente ale simbolismului (pietrele prețioase, călătoria pe mare, cifra trei) vor fi prezente și în textele compuse în 1913-1914 (Glas, Inserează, La marginea orașului, Furtună și cântecul dezertorului). Versurile apărute în „Chemarea” și în „Nouă revista română” încep să schițeze teritoriul și fenomenul poetic ce îi va consacră numele. Ț. experimentează acum, în poligon românesc, „mină” literară care, în faza ei de perfecționare, se va numi Dada. Recuzita simbolista utilizată anterior cu școlareasca docilitate și sârguința ia forma unor ținte
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
externă”, „Cronica politică”, „Cronica literară”, „Cronica sportivă”, „Însemnări”. Versuri scriu Al. Iacobescu (Oană, poem în paisprezece părți), Dem. Bassarabeanu (Peisaj, Pastel provincial), G. Roiban (Popa Ștefan, Moș Mitrache), Lucian Costin (La moara cea adormită). Proză semnează Oprea Gh. Petre (Smărăndița, schiță). Se profilează un interesant sector critic, în care Al. Iacobescu și M. D. Ramură fac portretele poeților D. Nanu și Traian Demetrescu. Bogată este pagina de recenzii despre cărți ale unor autori olteni: Amintiri de C. S. Nicolăescu-Plopșor, Belfer îndrăgostit
VIAŢA OLTEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290514_a_291843]
-
Sergiu Grosu, George A. Petre, Virgil Șotropa, Lucian Valea, Eugenia Mureșan, D. Gherghinescu-Vania, V. Copilu-Cheatră, Valentin Raus. Proză semnează Victor Papilian (nuvela Din alte timpuri, schița Cântec de cătană), Victor Ion Popa (fragmentul memorialistic Moș Calistrat Hogaș glumește cu tâlc, schița Cravata), Ion Agârbiceanu (nuvela Reformat), Cella Delavrancea (Amintiri), Ștefana Velisar Teodoreanu (povestirea Niță Berbecul), Al. Lascarov-Moldovanu, A. Nanu, Eugen Dobrotă, Coriolan Bărbat. La secțiunea de traduceri Axente Banciu selectează versuri de Peto´´fi Sándor, Francisc Păcurariu transpune o baladă de
VIAŢA ILUSTRATA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290521_a_291850]
-
limba și literatura română, absolvită în 1958. Lucrează ca redactor la „Gazeta literară” (1958-1964), la Studioul Cinematografic București, Secția scenarii (1964-1966) și în redacția „Luceafărului” (1966-1987). Debutează în 1957 cu un reportaj în „Viața studențească”, iar prima scriere în proză, schița Poarta, îi apare în 1958 în „Gazeta literară”; volumul omonim, ce reunește schițele și nuvelele semnate în răstimp în reviste literare, se tipărește în 1960, în colecția „Luceafărul”. Publică în cincisprezece ani nouă cărți (câteva pentru copii), fără să ajungă
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
va reuni contribuțiile în Banatul de altădată), „Din trecutul Banatului” (unde se reproduc pagini de istorie de Traian Birăescu ș.a.) sau cu informații despre geografia regiunii (rubricile „Priveliști bănățene”, „Din viața urbelor bănățene” ș.a.). Un profil spiritual al zonei va schița în 1930 G. Călinescu în Opinii fugare și libere despre Banat. Alături de articole de orientare estetică și de educație artistică (se reproduc, de pildă, texte de Lucian Blaga din volumele Ferestre colorate și Fețele unui veac), apar și editoriale culturale
VESTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290509_a_291838]
-
și aceea a „spațiului gol”, destinat unei noi creații, devin repere la care poeta face apel de cele mai multe ori. Dincolo de alb (1972) menține, în linii mari, aceeași tematică, precum și stilul pictural. Se observă aici un erotism delicat, percepții senzoriale vagi, schițate într-un decor înghețat, de un alb absolut, o oglindă în care lumina se reflectă pentru a da naștere unor spații noi. Poemele din volumul Risipa unei veri (1978), pus sub un moto din Paul Valéry, tind să oculteze sensurile
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]