4,125 matches
-
sub pseudonimul de „conte de Lautreamont”), care anticipează suprarealismul european în celebrele Cânturi ale lui Maldoror; scriitorul român are conștiința acută a faptului că sistemul de convenții al literaturii a intrat în criză și propune o altă reprezentare a actului scriiturii: „Algazy este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rară și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurubat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată...”(Algazy & Grummer); „Fuchs nu a fost făcut de mama sa... La început, când a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naștere a preferat să iasă prin una din urechile bunicei sale, mama sa neavând deloc ureche muzicală...”(Fuchsiada. Poem eroico-erotic și muzical, în proză). Metoda scriiturii urmuziene este a dicteului automat care asociază termeni aparținând unor câmpuri semantice aparent incompatibile, de aici o anticipare a literaturii absurdului. Filonul literaturii absurdului, considerându l pe Urmuz unul dintre precursorii „tragediei limbajului", a fost explorat postum. Mai aproape poate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sale - Romanul lui Mirel, O moarte care nu dovedește nimic, Parada dascălilor, Ioana, Jocurile Daniei - atestă un autoanalist care insistă pe disecarea stărilor sufletești și un romantic prin obsesia singurătății și prin vocația neîmplinirii. Anton Holban este modern la nivelul scriiturii și compoziției cât și prin cultul autenticității și prin tehnica analizei psihologice. Structuri narative 1. Preferința pentru nuvele În procesul epic se adaugă pe lângă acțiunea din prim-plan introducerea personajului. Conform lui W. Kayser, „povestitorul are o viziune deplină nu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
folosite nu ca niște reproduceri mecanice, ci sunt ridicate la înălțimea ficțiunii prin cultul autenticității care îi conferă lui Holban o notă de modernitate. Deși prin obsesia singurătății, a morții și prin vocația nefericirii, scriitorul este un romantic, la nivelul scriiturii și al compoziției, prin autenticitate și prin tehnica analizei psihologice, el este un mdern. Uneori, însă, elementul autobiografic este atât de marcat, încât e greu să numim nuvele ceea ce pare ma curând că ține de jurnal, memorii sau note de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
astfel teoria lui I. Al. Brătescu Voinești cu sprijinul lui André Gide.” <footnt\ote G. Călinescu, op. cit., p. 875 footnote> Dincolo de efectul comic involuntar, rezultat din alăturarea celor doi scriitori de valori deloc apropiate, este de remarcat fondul gidian al scriiturii lui Anton Holban. Al. Călinescu dă o explicație parțială acestei fragmentări. Sandu oscilează în ceea ce o privește pe Ioana între o adorație totală și o atitudine meschină și diprețuitoare. De aici rezultă o admirație totală și o Ioana construită din
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
complexe. Iar monotonia temelor din care cel puțin două revin obsesiv: gelozia și moartea, afectează construcția muzicală a romanelor sale, variațiuni infinite pe aceleași câteva teme. Anton Holban mărturisește în Pseudojurnal ideile sale referitoare la stilul propriu și la motivul scriiturii ce determină și forma. „Cred că chinurile sufletești trebuiesc exprimate cât mai mult și imaginile sunt uneori o profanare. Și ca să revin la modestele mele încercări: țipătul care fixează axa întregului roman O moarte [care nu dovedește nimic] trebuia să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pitoresc, dezvăluind o stare ciudată, dureros întoarsă spre sine, veșnic neliniștită, în permanentă schimbare de umoare, sunt procesele-verbale ale unor îndelungi dezbateri interioare, foile cotidiene <<cazului>> Holban”.<footnote Ibidem., p. XIX footnote> Opusă artificialității excesive, autenticitatea se manifestă la nivelul scriiturii, ca reacție anticalofică, fără a îmbrățișa însă, excesele nihiliste de tip avangardist, ceea ce presupune, în ordinea discursului literar, “oroarea de stil și fraze, de estetism prețios, bombastic și gongoric, de ecritură și meserie. - Autenticitatea este eminamente spontană. Ea nu studiază
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
În tot ce am scris, se observă o colecție de fragmente care la un moment dat trebuie să facă atmosferă, dar care se pot cunoaște și separat. Căci fiecare brodează pe o altă nuanță sufletească.” Interesul pentru detalii și pentru scriitură apare ca o tentativă de a găsi coerența subtextuală a semnificațiilor întregului. 7. Modernitate prin psihologism. Introspecție și analiză Personajul lui Holban e hipersensibil, protagonistul își impune o stare de maximă receptivitate, e cu toate simțurile treze, gata să primească
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
sunt apropiate, căci și Sandu din Ioana trăiește o continuă dedublare, subzistând același analist profund, „tovarășul meu interior”, cel care declanșează orgia lucidității. Efectul mării, muzicii, dar mai ales nisipului îi accentuează reveriile analitice. Acestea ucid lecturile potențiale și chiar scriitura: Iau câte o carte, creion și hârtie, dar nu pot citi decât câteva rânduri fără importanță. Curând cartea și caietul se pierd pe jos, se acoperă cu nisip.” Pasajul conține o metaforă a morții literaturii, tot mediul înconjurător inducând o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
-se în stațiunile alpine din Tirol, sau în hotelurile luxoase din Nisa. După ce este anunțată o temă, ea este lăsată să dispară, topindu-se în tema următoare, fără semne clare de demarcație. Astfel bărbatului care scrie i se adaugă tema „scriiturii femine”: „Dania are plicuri și scrisori foarte elegante, aduse desigur din străinătate de la magazinul cel mai la modă și cel mai scump. Hârtia este prețioasă, poartă un nume rar pe care nu-l mai țin minte, iar inițialele (trei căci
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
domnul respectiv era un cunoscător al muzicii bune. Protagoniștii simt că nu au timp, între ei se creează încă de la prima întâlnire fire invizibile, iar Dania preia cu grație controlul întregii operațiuni. În fața acestei situații, naratorul se apară cu armele scriiturii. Folosind chiar stiloul primit în dar de la Dania, el scrie senzații noi, impresii, fragmente de tot felul, chiar sunete care se aglomerează într-o structură circulară și muzicală. Când Dania călătorește la Brașov, Sandu ascultă la Ateneu orchestra simfonică “diafană
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
va bisa într-un cocert la București tocmai acest lied, iar el și Dania vor asculta în scaunele sălii de concert imnul lor, ar fi trebuit sa-i lege pentru totdeauna, potrivit afirmației naratorului. Din punctul de vedere al muzicalității scriiturii și al varietății temelor care vor fi permanent reluate, romanul acesta ascunde o mică bijuterie muzicală. Paroxismul delirului pe motive muzicale e atins atunci când în nuvela Halucinații eroul își imaginează înmormântarea, într-o variantă modernă a elegiei emisciene”, după observația
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
distincției între romanul dinamic și cel static al experiențelor interioare, cu adeziunea declarată pentru cel de-al doilea. Capitolul „Structuri narative” urmărește caracteristicile narațiunii holbaniene, începând cu preferința declarată a naratorului pentru nuvele, autoficțiunea din proză, și terminând cu stilul scriiturii. Anton Holban mărturisește că preferă nuvelele dintr-un viciu temperamental și consideră că tot ce a scris mai valoros e reprezentat de nuvelele Icoane la mormântul Irinei, Halucinații, Preludiu sentimental, Scatiul și stăpânul său și, mai ales, Conversații cu o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
conține visul stabilește o schimbare sintactică într-o formă de discurs dialogic și conține un element polemic intern, un dialogism ce modifică printr-o comunicare stilistică relația dintre microtext și întregul acestuia. Opusă artificialității excesive, autenticitatea se manifestă la nivelul scriiturii, ca reacție anticalofică, naratorul renunțând la orice ornamente agreabile. Autorul mărturisește că a scris dintr-o mulțime de sentimente, dintre care nu lipsea decât sentimentul estetic, căci peste tot există un motiv personal pe care s-a chinuit să-l
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Și, foarte cinstit, de reacția lui mi-a fost cel mai mult frică. Prin urmare, nu m-am așteptat la o primire atât de generoasă din partea criticii, ci la cronicile obișnuite, politicoase, alb-negru, mai mult cenușii. Aveam apoi sentimentul că scriitura este „altceva”. Nu mai întâlnisem, cum ți-am spus, pe la noi acest mod de a scrie și chiar de a gândi. Am scris și destul de ușor, eram și intimidat de confruntarea care se petrecea în mine. Mizasem enorm și îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ai voie. E ceva care îmi dă și o anumită siguranță, că n-o să rămân fără subiecte, iar dacă rămân, am totuși unul. Poate că ar fi fost o eroare să continuu, nu cred că m-ar fi pasionat ca scriitură și psihologii. Era totul vechi în mine. Mă interesa ideea de performanță. Performanță vizavi de mine, vizavi de ceea ce am scris. Voiam adică să străbat un drum nou, care să-mi solicite toată energia. Și astfel am ajuns la Orgolii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
să ajung. Am o imagine foarte clară despre unde vreau să ajung, o imagine foarte clară a romanelor pe care le voi scrie. Știu cum ar trebui să fie scrise cărțile viitoare, nu mă refer numai la subiect, ci la scriitură. Adică, dacă aș reuși să pun în practică măcar o parte din schema mea mentală, probabil că aș avea o părere bună despre mine. Îmi doresc un timp care să treacă mai încet, mai puțin încărcat de evenimente, în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de lume, dar cerea imperativ răspunsul fiecăruia dintre noi. Și, se știe, erau multe răspunsuri la acel inevitabil „încotro?” Iar fiecare răspuns/tendință putea fi ilustrat(ă) de numeroase exemple, unele convingătoare. Nu puțini confrați se pierduseră în exerciții formale - scriitura mai presus de orice - reactivând sau imitând tendințe eșuate în Occident; alții puteau să trăiască liniștiți în afara istoriei, comentând vremea și făcând piruete de intelectuali fini: azi am citit două versuri din Virgiliuetc., după cum cei mai mulți își dădeau cezarului „obolul”, nemeritat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de-a Dumnezeu/ Playing God (traducere Olimpia Iacob), poeme, 2002, Editura Limes, Cluj-Napoca; Duminica din trăsnet, poeme, 2002, Editura Cartea Românească, București; Povestiri din Cumania, proză, 2004, Editura Timpul, Iași; Ambigua (antologie, prefață de Gheorghe Grigurcu), 2005, Colecția "Dictatură și scriitură", Editura Junimea, Iași; Variaținile Goldberg, poeme, 2008, Editura Priceps Edit, Iași; Ceremoniile nimicului, poeme, 2011, Editura Brumar, Colecția "Poeți români contemporani", Timișoara; Născuți din pânda timpului (dialoguri elective), interviuri, 2012, Editura Opera Magna, (Colecția Continent), Iași; Fericit cel care înmulțește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
relativ frapantă în contextul poeziei contemporane, e un amestec bizar de poezie umoristică, notații pătrunzătoare despre viciile lumii moderne, alegorii, fabule, inserții parodice și fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într-o scriitură narativă, cu subtilități semantice și fonetice, cu desfășurări hiperlogice / / în fine cu umor insinuant "ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună în această carte-tezaur (Calistrat Costin, Și totuși... nu se mișcă!, prefață de Ioan Prăjișteanu, Bacău, editura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
insectelor, la lucruri. Natura umple voluptuos alveolele lirice cu pasta sa pururi proaspătă fiind sempiternă. E atîta transparență în imagini încît ele par culese de-a dreptul din mediul înconjurător cum fructele dintr-un pom... De reținut acuratețea și eleganța scriiturii lui Arcadie Suceveanu. Astfel încît, depășind stîngăciile prezente încă la unii confrați basarabeni, d-sa se poate alinia fără grijă poeților celor mai bine cotați din literele românești actuale." Gheorghe Grigurcu " Mai întâi de toate, simulând destul de măiestru tertipurile textualiste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
citindu-l, constatăm cât de prezent este în cuvintele spuse/scrise. Să-l cităm: "Cristian SIMIONESCU, Ținutul bufonilor, antologie, Iași, editura Junimea, 2002. În ipostază de inspirat director de editură, poetul Cezar Ivănescu a inițiat și coordonează colecția "Dictatură și scriitură", proiect amplu, pe termen lung. Prezența lui Cristian Simionescu, în acest context, nu surprinde. Poetul botoșănean, stabilit în Bîrlad, este un nume bine așezat în tabelul valoric al poeziei românești contemporane. Discret, retras, cult, Cristian Simionescu este, prin excelență, inconfundabilul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nu prezintă o teorie unificatoare originală, ci liniile generale ale unui demers abolut eclectic. Mai restrînsă din punct de vedere al disciplinelor de referință, La construction du texte (1998) de J. Gardes Tamine și M.-A. Pelliza rămîne centrată pe scriitura literară, fapt confirmat de exemplele studiate și de subtitlul ales: "De la grammaire au style". Spre deosebire de cele două manuale, paginile pe care le vom citi pornesc de la o critică de fond, și aspiră totodată să aducă răspunsuri la cererea de propuneri
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
30). H. Meschsonnic este unul dintre rarii lingviști care vorbesc despre cea de a treia dimensiune a semnificației pentru a-și înscrie poetica în rîndul "translingvisticii operelor" (1997: 323-324): Pornind de la Benveniste, putem distinge mai ușor opoziția și interacțiunea între scriitură și literatură. Căci scriitura este mai aproape de semantică decît de semiotică, dar ea creează la rîndul ei semiotică, producînd ceva ce devine literatură, ceea ce ea n-a fost întotdeauna. Domeniul care se deschide spre cunoașterea scriiturii este unul specific, "translingvistic
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unul dintre rarii lingviști care vorbesc despre cea de a treia dimensiune a semnificației pentru a-și înscrie poetica în rîndul "translingvisticii operelor" (1997: 323-324): Pornind de la Benveniste, putem distinge mai ușor opoziția și interacțiunea între scriitură și literatură. Căci scriitura este mai aproape de semantică decît de semiotică, dar ea creează la rîndul ei semiotică, producînd ceva ce devine literatură, ceea ce ea n-a fost întotdeauna. Domeniul care se deschide spre cunoașterea scriiturii este unul specific, "translingvistic", care s-a ivit
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]