3,370 matches
-
a fost un afemeiat notoriu, care trecea femeile curtenilor săi odată ce se sătura de ele. Enervânduse odată pe un braconier, l-a forțat să înghită un iepure întreg, cu tot cu blană; pe un bărbat l-a ținut de viu într-un sicriu, Pe un preot care i-a prezis o domnie scură l-a pedespsit prin a muri de foame. Acest lucru i-a făcut mulți dușmani în Milano. Cu cea de-a doua soție, Bona de Savoia, Sforza a avut patru
Galeazzo Maria Sforza () [Corola-website/Science/330898_a_332227]
-
de dolari, desi sute de mii de oameni sufereau din pricina foametei care afecta țară la vremea respectivă. Unele surse apreciază costurile la 900 de milioane de dolari. În interiorul palatului se află trupul îmbălsămat al lui Kim Il-sung așezat într-un sicriu de sticlă transparență. Capul său este așezat pe o pernă în stil coreean iar trupul său este învelit în steagul Partidului Muncitoresc al Coreii de Nord. Există planuri că trupul lui Kim Jong-il, care a decedat în 2011, să fie
Palatul Soarelui Kumsusan () [Corola-website/Science/330194_a_331523]
-
toate capitalele , Alfred devenise o instituție internațională. La 43 iulie 1887, regele tunurilor a decedat în urma unui atac de cord. Alfred stabilise cu amănunte planul funeraliilor sale și Essenul a respectat riguros toate instrucțiunile date. Pe un afet de tun, sicriul a fost transportat spre locul de veci al familiei din cimitirul de la poarta Kettwig. Cimitirul a trebuit să fie demolat pentru a construi o stație de cale ferată. În 1956 a fost însă așezat într-un cavou permanent de către strănepotul
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
și încearcă să o convingă să facă avort. Relația dintre Andrei și Alberta se destramă. După ce a fost eliberată din închisoare, Alberta se duce la locuința ofițerului Mureșan și află că acesta a fost găsit spânzurat și adus acasă în sicriu închis, după ce trăise ultimele luni într-o stare de spaimă patologică ca urmare a unor amenințări primite de la persoane necunoscute. Asistenta se duce apoi în cimitirul unde fuseseră înmormântați eroii Revoluției pentru a-i aduce un omagiu tânărului ucis la
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
Marcin Blechowski este din secolul al XVII-lea. Peste altarul principal se află un baldachin înalt de marmură neagră susținut de patru piloni, concepuți de către Giovanni Battista Trevano și Matteo Castelli între 1626 și 1629. Sub boltă este plasat un sicriu de argint al protectorul național, sfântul Stanislau (Stanisław), creat între 1669-1671, după ce cel anterior (donat în 1512 de către regele Sigismund I cel Bătrân), a fost furat de suedezi în 1655. Cel mai remarcabil obiect din catedrală este probabil Crucifixul lui
Catedrala Wawel () [Corola-website/Science/329181_a_330510]
-
În anul 1893 revine în Polonia unde rămâne până în anul 1895 cu scopul declarat de a aplica pentru un post de profesor al Academiei de Arte Frumoase din Cracovia. Acest imbold îl stimulează în arta picturii, realizând noi pânze, ca „"Sicriul țăranului"” (). În ultimii ani ai vieții, Gierymski rămâne în Italia unde pictează Bazilica San Marco din Veneția, Piazza del Popolo din Roma sau perspective din Verona. Dezamăgirile sale sunt afișate pe autoportretul pictat cu un an înaintea morții sale. El
Aleksander Gierymski () [Corola-website/Science/329304_a_330633]
-
posibilitatea de a achiziționa propriile criptele de familie. Veniturile obținute din aceste vânzări au fost folosite pentru a menține cripta. Aristocrații puteau ajunge în criptele lor de familie prin dale de marmură marcate cu blazoanele lor aflate în podeaua bisericii. Sicriul unui membru decedat al familiei putea fi apoi coborât direct în criptă prin aceste dale de marmură. Din cauza condițiilor climatice speciale și a temperaturii constante din criptă, mai mult de 4000 de cadavre au fost bine conservate. Sute de cadavre
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
prin aceste dale de marmură. Din cauza condițiilor climatice speciale și a temperaturii constante din criptă, mai mult de 4000 de cadavre au fost bine conservate. Sute de cadavre mumificate, unele având încă cu podoabe sau peruci, sunt prezentate, unele în sicrie deschise, împodobite cu flori sau cranii, altele decorate cu picturi baroce sau cu simboluri ale vanității. Cel mai renumit dintre cei înmormântați aici este Pietro Metastasio (1698-1782), cel mai celebru autor de librete de operă din epoca barocului. Săpăturile arheologice
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
câteva zeci de mineri murind pe loc; presa internațională a vremii vorbește și despre 200 de răniți, care și pe patul de spital fiind, sunt păziți de armată, care respinge cu baionetele miile de mineri adunate afară. Pe 9 august sicriele celor decedați sunt purtate de căruțe de cărat bălegar spre cimitir, armata forțând cortegiul funebru să grăbească pasul. Mulțimea imensă lângă cimitir a fost îndepărtată la mai multe sute de metri, iar la patru ore după înmormântări o companie de
Greva de la Lupeni, 1929 () [Corola-website/Science/328703_a_330032]
-
Baia de Criș, l-a găzduit și ajutat de nenumărate ori pe marele tribun Avram Iancu. A luat parte la înmormântarea acestuia la Țebea, în ziua de 13 septembrie 1872, în fruntea intelectualilor români din Baia de Criș, depunând pe sicriu o coroană cu panglică tricoloră românească. A trăit până la trecerea la cele veșnice la Budapesta, unde casa sa a devenit un focar al românismului, o mică insulă românească în mijlocul celei mai șovine și antiromânești metropole, Capitala Ungariei. De două ori
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
1918. A reușit să supraviețuiască terorii revoluției bolșevice ungare și s-a stins din viață împreună cu soția la Budapesta în vara anului 1919. Prin grija fiului său Iuliu I. Mezei Câmpeanu, odată cu retragerea Armatei Române din Budapesta au fost repatriate sicriele ambilor părinți și ale fratelui mai mare Eugen, decedat în același an, tot în Ungaria. Au fost înmormântați în parcela rezervată membrilor familiei Rațiu din cimitirul Bisericii Rățeștilor din Turda Veche (Cimitirul Central).
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
Ruz în 1948. A fost nevoie de patru ani pentru a șterge molozul de la scară care duce în jos la mormântul lui Pakal, dar a fost în cele din urmă descoperit în anul 1952 . Rămășițele sale scheletice încă zac în sicriu, purtând o mască de jad și coliere cu șiraguri de mărgele, înconjurat de sculpturi și reliefuri care descriu trecerea domnitorului la divinitate și cifrele din mitologia Maya. Urme de pigment arată că aceste culoare au fost odată pictate. Faptul că
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
limita efectele acestui lucru, în sat s-a format un grup de croitorese care folosea bucăți de piele pentru a "întări" zonele cele mai sensibile la presiunea oaselor: articulațiile, creșteștul capului, burta. Morții au fost îngropați la marginea orașului în sicrie metalice, deoarece lemnul se dovedea prea fragil la presiunea oaselor care creșteau și după moarte. În cele din urmă a apărut salvatorul, în persoana preotului Don Bartolomeo Da Xanto. În cadrul unor ritualuri sângeroase, acesta a sacrificat sute de câini, tăindu
Doctorul Schelet () [Corola-website/Science/328845_a_330174]
-
În prezent este de asemenea membru al Uniunii scriitorilor din România, filiala Cluj. Printre iubirile altora (povestiri, Editura Dacia, 1997) O decapitare nocturnă (român, Editura Anthropos, 2000) Rană albastră (versuri bilingv român-francez, Editura Casă Cărții de Știință, 2001) Revelion cu sicriu, (român, Editura Casă Cărții de Știință, 2002) Un câine legat la poarta raiului (versuri bilingv, Editura Casă Cărții de Știință, 2003) Chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars (Editură Casă Cărții de Știință, 2004 (ediția I) 2006 (ediția ÎI
Alexandru Jurcan () [Corola-website/Science/329369_a_330698]
-
camere, în stil neoclasic. Cei doi soți au avut împreună trei copii, care s-au născut în conacul de la Popești: Olga (1884-1971), Maria (1885-1976) și George (1887-1907). Principele Alexandru Gh. Mavrocordat a murit la Paris, la 18 martie 1907, iar sicriul cu rămășițele sale pământești au fost depuse în temelia Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" din Miroslava, pe latura de sud, sub o placă de marmură. Patru luni mai târziu, a decedat și fiul său, Gheorghe Al. Mavrocordat, care a fost înmormântat
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
spune chiar că,atunci când a murit o cadână era însărcinată cu pruncul lui,dar acesta nu s-a născut. Suleyman a rămas rănit pe viață din cauza morții lui Mehmet.Ca să-și arate dragostea față de el a pus un tron pe sicriul lui Mehmet și a construit o giamie, în amintirea prințului(Moscheea Șehzade),existentă și azi.
Prințul Mehmed () [Corola-website/Science/335006_a_336335]
-
Senson revine să-și încheie socotelile cu apropiații rămași în viață. Un om găsește în propria curte o plantă rădăcinoasă care prezintă similitudini cu morcovul și cartoful. Interesat de evoluția ei la culturile din jur, protagonistul o transferă într-un sicriu pe care-l avea în gospodărie. Dar efectele negative ale plantei încep să se extindă la animalele și oamenii din jur, iar încercarea de a o distruge dă greș. Povestirea a fost premiată de "Gazeta SF" în 2013 și a
Rămășițele viselor () [Corola-website/Science/334997_a_336326]
-
Moldova și Dobrogea. În "Seyahatnâme", Evliya Çelebi pretinde că Sarı Saltuk le-ar fi spus oamenilor săi: "Ölünce Neni yıkayıp yedi tabut hazırlayın, çünkü enim için yedi kral cenk etmeli!"(După ce mor să mă spălați și să îmi pregătiți șapte sicrie, căci pentru mine trebuie să se lupte șapte regi!) Sarı Saltuk a fost un personaj influent, mai ales în cazul zonei balcanice. Astfel, musulmanii din Albania, Macedonia, Tracia și Dobrogea l-au îndrăgit și respectat foarte mult, ba chiar mai
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
de Castilia: tatăl ei, ca regent, a scris la toate curțile Europei, lamentându-se de nebunia fiicei sale, cauzată de moartea bruscă a iubitului soț. Astfel a apărut legenda, sporită și răspândită, despre comportamentul ciudat al Ioanei, văduvă inconsolabilă, asupra sicriului soțului său. Ioana decisese să mute trupul lui Filip de la Burgos unde murise, pentru a respecta dorința lui Filip de a fi înmormântat la Granada, cu excepția inimii care a fost purtată la Bruxelles. Însoțită de un alai de nobili, soldați
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
pe timp de noapte, deoarece Ioana era de părere că un alai cu un catafalc pe străzile orașelor, nu era un spectacol prea plăcut la vedere. Timp de opt luni cât a durat călătoria, ea nu s-a despărțit de sicriul soțului. Nobilii din cortegiu erau nemulțumiți și s-au înmulțit bârfele despre nebunia reginei. În orașul Torquemada la 14 ianuarie 1507, Ioana a dat naștere ultimului copil, Caterina. Ioana devenise o văduvă râvnită, moștenitoarea unei coroane prestigioase. Fiul și moștenitorul
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
și încă este, singura dovadă a căsătoriei. Legenda spune că el a exhumat trupul lui Inês și a forțat întreaga curte să jure credință noii lor regine sărutând mâna cadavrului. Mai târziu ea a fost înmormântată la Mănăstirea Alcobaça unde sicriul ei se mai poate vedea, vizavi de cel al lui Petru astfel încât, potrivit legendei, la Judecata de Apoi, Petru și Inês se pot uita unul la altul, deoarece se ridică din mormintele lor. Ambele sicrie din marmură sunt sculptate cu
Inês de Castro () [Corola-website/Science/333507_a_334836]
-
înmormântată la Mănăstirea Alcobaça unde sicriul ei se mai poate vedea, vizavi de cel al lui Petru astfel încât, potrivit legendei, la Judecata de Apoi, Petru și Inês se pot uita unul la altul, deoarece se ridică din mormintele lor. Ambele sicrie din marmură sunt sculptate cu scene din viața lor și o promisiune a lui Peter că vor fi împreună até ao fim do mundo (până la sfârșitul lumii). Inês de Castro și Petru I au avut următorii copii:
Inês de Castro () [Corola-website/Science/333507_a_334836]
-
Ygor (Béla Lugosi), un fierar dement, care a supraviețuit unei tentative de spânzurare și are gâtul deformat din această cauză. Wolf găsește corpul aflat în comă al Monstrului în cripta în care bunicul și tatăl său au fost îngropați. Pe sicriul de piatră al tatălui său este scris cu creta "Henrich von Frankenstein: Creator de Monștri". El decide să reînvie Monstrul pentru a dovedi lumii că tatăl său a avut dreptate și pentru a reface onoarea familiei sale. Wolf, cu ajutorul unei
Fiul lui Frankenstein () [Corola-website/Science/331288_a_332617]
-
este scris cu creta "Henrich von Frankenstein: Creator de Monștri". El decide să reînvie Monstrul pentru a dovedi lumii că tatăl său a avut dreptate și pentru a reface onoarea familiei sale. Wolf, cu ajutorul unei torțe, șterge cuvântul "Monștri" de pe sicriu și scrie "Oameni" în locul său. După ce Monstrul (Boris Karloff) este reînviat, acesta răspunde doar la comenzile lui Ygor și comite o serie de crime la comanda lui, victimele fiind jurații din procesul care a dus la spânzurarea lui Ygor. Wolf
Fiul lui Frankenstein () [Corola-website/Science/331288_a_332617]
-
8 din 15 absolvenți, dintre care generalul de divizie Constantin Brătianu și generalii artileriști Alexandru Tell și Nicolae Stoika. La înmormântarea lui, corpul neînsuflețit al generalului a fost transportat la Cimitirul Bellu pe un tun tras de șase cai. În jurul sicriului și pe două platforme erau așezate mulțime de coroane din partea Regelui Carol I, fiului regal Ferdinand, Corpurilor 2 și 3 Armată, Regimentului 2 Artilerie, Școlilor militare, Revistei Artileriei, Revistei Armatei, camarazilor de arme, prietenilor și rudelor. Afetul mortuar a fost
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]