4,282 matches
-
nu se mai săpuni cu îndârjire. Se săpuni absentă, privindu-se în oglindă și studiindu-se cu atenție, încercând să descopere în trăsăturile femeii pe care o contempla ceva, oricât de puțin, din fata care fusese. Zări pentru o clipă o siluetă subțire, în canadiană neagră, care se hârjonise cu colega ei în ninsoare, trăgând cu coada ochiu lui la o făptură neclară care se mișca în depărtare și aruncân du-se apoi în zăpadă, cu ochii închiși, declarându-și fericirea și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trăinicia. La scurt timp după scena din zăpadă, petrecută în curtea liceului, se dusese la aniversarea Georgianei. Câte pregătiri, Dum nezeule! Câte discuții interminabile! Câte emoții! Clara Ionescu rămăsese cu mâinile în apa rece, privindu-se cu intensitate în oglindă. Silueta subțire dispăruse. Nu apucase să-i zărească deloc chipul. Zărea acum, din nou, un chip cu care se obișnuise. Obraji catifelați, pomeți ascuțiți, frunte înaltă, privire neagră serioasă și ușor încețoșată în lipsa ochelarilor, buzele arcuite și încă (slavă Domnului!) neînsoțite
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai contenească. Așa plouase și în ziua aceea, de după aniversarea Georgianei, când am fost la un examen... Ba nu, la o olimpiadă, își aminti Clara, văzând pe neașteptate în minte o bancă la geam într-o sală de clasă. O siluetă de fată în bancă. Era la o olimpiadă de limba română. Se așeză înapoi în fotoliu, continuând să fumeze, surescitată. Era tot iarna. Da, stătea într-o bancă la geam. Asta își adu cea aminte limpede. Scrisese o compunere de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o ață, la un portret care o fascinase și prima dată când îl văzuse. Din tablou o priveau niște ochi imenși, care ieșeau pregnant în evidență. Severi și în același timp curioși. Iar fruntea - întreaga frunte - era populată cu imagini: siluete de oameni, pânze de păianjen aducând a valuri de mare și multe semne de întrebare. Restul trăsăturilor feței erau mai mult schițate, din linii și puncte verzui aproape străvezii, la fel ca în celelalte portrete. Clara se întoarse cu privirea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chibrit cu care aprinsese ochiul aragazului. îi urmări flacăra mică și îndărătnică semețindu-se în aer și consumând bățul aproape în întregime, până când îi arse buricele degetului. Nu simți durerea arsurii. Revăzu, în schimb, în pâlpâirea temerară a flăcării, o siluetă subțire într-o pijama roz, cu elefanți verzi. Desfăcu oftând pachetul cu prăjituri și privi concentrată la norul de zahăr pudră care se înălță de îndată, așteptând parcă un semn de la el. Dintr-odată simți în nări mirosul uitat al
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi să vii acuma lângă mine, Edo! își spuse ea în gând, desfăcându-și pleoapele în mirarea gândului care îi venise. Să mă ții de mână și să știu că plutesc cu tine printre nori... Atunci trecu pe lângă ea o siluetă în negru care îi atinse pă relnic brațul și dispăru undeva, în față, probabil în cabina echi pajului. Clara închise iarăși ochii, de data aceasta cu un of tat de ușurare, simțindu-se cuprinsă de liniște, și ațipi. La Cluj
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Oare vei mai pluti prin aer vreodată cu mine și vei mai poposi cu mine pe spinarea unui nor cu trup de inorog? Sau nu-mi vei mai îngădui să plutesc prin aer cu tine?“ Tresări observând din senin o siluetă subțire care trecu pe lângă ea atingându-i părelnic brațul. Mergea cu poalele paltonului lung și negru fluturându-i pe lângă corp și se mișca atât de ușor, de parcă tălpile îi pășeau prin aer. Clara se ridică de pe scaun și o porni
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe lângă ea atingându-i părelnic brațul. Mergea cu poalele paltonului lung și negru fluturându-i pe lângă corp și se mișca atât de ușor, de parcă tălpile îi pășeau prin aer. Clara se ridică de pe scaun și o porni somnambulic pe urmele siluetei familiare. Mergea pe coridor, printre oameni adormiți, cu ochii aninați de si lueta subțire, iar coridorul parcă nu se mai termina. Când își aruncă privirea mirată împrejur, văzu că urca pe o potecă jilavă de munte. Crengile copacilor o loveau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în tot corpul. Pășea din ce în ce mai anevoios și mai nesigur. Urca simțind cum aerul se rarefiază în jurul ei. Răsufla din ce în ce mai adânc, inspirând cu nesaț. Ce rul era jos și apăsător. Clara îi simțea apăsarea pe umeri, insuportabilă. La un moment dat, silueta se opri lângă o buturugă, apoi dispăru printre copaci. Clara încercă să strige, dar nu avea glas. Se opri și ea și se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
legate? Ori vapoare din alea, care merg, precum vidrele, pe sub apă?). Însă, în felul acesta, scăpa de alte năpaste! Fiindcă, în Goldana, într-o noapte, s-au prelins, lăbărțându-se, ca umbrele provenite de la o lampă, plimbată în odaia vecină, siluete de șepcari, lați în spate și cu plumburii chipuri lombroziene care, sub acoperământul beznei, se adunară în casele părăsite ale dispăruților fruntași din Goldana și, mai apoi, la sediul Sfatului popular și al Miliției poporului muncitor. A doua zi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
orașul nou, anunțat de un unic blocturn, erectil și zvelt, alb ca și coaja proaspătă a unui ou recent și jilav. Asfințitul, cu efectele sale cromatice, coclește văzduhul și departe, trecători fără grabă, se lasă vaporizați în distanță. Prezența îndepărtatelor siluete en passant nu-i conferă lui Mircea, însă, nici un simțământ de ocrotire sau de solidaritate, fiindcă cine ce are să caute pe aici? se întreabă el. Doar solitari suspecți, prin însăși nepăsarea cu care se aventurează în acest tărâm al dărâmăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de mire năvăli, asudat și confuz, în lărgimea de lespezi a curții fostei Primării urbane, lărgime vrâstată de pieile șerpilor năpârliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
milițian, în haine de doc albastru, se îndreaptă spre el, controlându-și din mers corectitudinea ținutei, tocul pistolului de la centură și potrivindu-și cât mai la îndemână bastonul negru de cauciuc. De undeva, din mulțime, din arrière-plan, se decupară câteva siluete civile, marcând, în deplasarea lor, aceeași direcție cu a omului în uniformă, care-și manevra bastonul negru de cauciuc. -Se vede că s-o fi dat alarma la Școala de reeducare! își explică Mircea atitudinea maselor, care se grupează în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cărămidă, părând o roșcată mască de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care, agili și cafenii, se strecurau printre siluete ce nu le sesizau prezența, depărtându-se, până dispărură după colț. Precis că s-a dat alarma la Școala de reeducare! își întări, pentru sine, explicația, față de vâlva dimprejur. Milițianul și masele vigilente dispărură, de lângă el, de îndată ce Mircea se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pornească, chiar din noaptea respectivă, pe drumul Cadrilaterului, către Istanbul. Jeepul lui Calaican-junior porni huruind înfundat prin stratul imaculat de zăpadă albă, sfâșiind întunericul cu faza lungă a farurilor, până ce, în fascicolul lor, printre stejarii șoselei Cadrilaterului, se văzură două siluete de pelerini, ce se îndreptau mereu către sfânta lor țintă din Țările Calde. Ceată de bețivani nebuni! urlă la ei Anibal. Unde ați luat-o la picior pe vremea asta de iarnă!? Nae Calaican, care mergea în somn, mărșăluind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu mâinile întinse înainte, pe poteci înecate în zăpadă, între siluete imprecise de piatră. Într-o locație în care simți, sub pași, moliciunea unui troian de frunze moarte, adunate din toamnă, în virtutea unei bizare dinamici a curenților de aer, descoperi un spațiu rămas tăinuit de ascuțișurile crivățului. Căută cu priceperea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a lui Euler și cu pătrunzătoarea intuiție a lui Einstein. Recapitulă imagini pe care ochii-i le recoltau din culcușul dintre lespezi al căror prizonier începuse să fie de la începuturi îndepărtate: fațade cu lei înaripați, cu vulturi și cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și alte decorațiuni orientale... Și, peste tot, albul cuprinzător, albul orbitor, albul răspândit cu generozitate: marmura rece, marmura încremenită, marmura dură, acaparatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ieșit din comun În seara aceea, nici nu știam câtă dreptate aveam să mă aștept la ceva inedit. Pe o altă canapea, Leac părea să aștepte și el ceva, de fapt era doar contemplativ, urmărea evoluția la bară a unei siluete familiare, o știa de pe plajă, de anul trecut, de pe când căuta locuri În care să-și amenajeze clubul. Sorbea un pahar de whisky, mesteca Încet cuburile de gheață, Își Încleșta fălcile, aveau să-l doară a doua zi, așa pățeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gândul la el, chinuindu-se să deslușească o cât de mică certitudine legată de soarta lui. Înainte mereu se amuzase copios atunci când una sau alta dintre prietenele ei îi povestea cu ochi încrezători că își văzuseră alesul sub forma unei siluete vag așternută pe fundul sau pereții unei cești de cafea. Gâsculițe credule și stupiditate primitivă, concluzionase ea atunci scurt, dar permanenta așteptare încordată și coșmarul nopților nedormite au făcut uitate acele comentarii, acum căutând aproape zilnic răspunsuri în stratul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
privirii puritatea lui naturală. Își trage cu eleganță ciorapii, apoi furoul de mătase neagră. Atent până atunci la nodul cravatei vârâtă pe sub gulerul cămășii, Marius face o pauză și privește către Smaranda. Rochia de seară, pur și simplu îi flatează silueta desăvârșită a trupului. Un lănțișor din aur, tip choker 33, accentuează frumusețea gâtului lung și subțire. Minunată! Cine? Eu sau toaleta mea? Face o piruetă cu o căutătură glumeață pe față. Amândouă, pentru că una pune în valoare pe cealaltă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mulțumesc, șoptește el și cu o însuflețire tandră duce la buze mâna micuță ce temură înfiorată. Ne vedem mâine, da? La zece. Bine? Abia aștept. Noapte bună. Ușa automobilului pocnește sec în urma lui. Vehiculul demarează și Marius petrece din priviri silueta întunecată până dispare după primul colț. Se întoarce și pornește către intrarea blocului. Din șirul lung al automobilelor parcate la marginea trotuarului, o mașină demarează în scrâșnet de roți găurind cu farurile întunericul nopții. Limuzina se lansează în stradă, trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în iarba înaltă. Întins pe burtă, cu auzul la pândă, cercetează cu atenție cerul. Departe, observă o fortăreață zburătoare 78, prinsă într-o vrie mortală, ce percutează violent solul, explodând cu putere. Balansându-se sub cupola albă a parașutelor două siluete minuscule planează ușor către pământ. Un P 51 Mustang 79 zboară foarte jos, vizând cu țevile armamentului de bord cea mai mică mișcare. Probabil că pilotul dorește să răzbune moartea camarazilor săi, înverșunându-se împotriva lor. Face un ocol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nimic? Omul de mâine va fi un individ pentru care toate regulile moralei vor fi înlocuite cu cinicul "fac doar ce vreau eu"? În sfârșit, ajunge în fața blocului. Cu gândurile ce zboară deja către plăcerea voluptoasă a dușului, nu observă silueta măruntă care se strecoară silențios în umbra uriașilor castani de pe partea cealaltă a străzii, parcă legată cu un fir invizibil de el. Peste un sfert de oră, relaxat și răcorit, iese din baie fluierând bine dispus, înfășurat într-un halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fluid dens și concentrat până la ultima fibră. Un singur lucru o întristează. Pustiul din jur. Singurătatea. Se uită undeva departe în zare, fără să caute cu privirea ceva anume, fără să se gândească la nimic. La un moment dat, o silueta întunecată se profilează în zare. Își dă seama că nu mai este singură și bucuroasă grăbește pasul spre orizontul care pare că se îndepărtează mereu cu toate eforturile ei. Întețește goana. Observă mirată că și cel din față nu lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îngust și sinuos este degajat de traficul zilei, dar camuflajul îl face foarte întunecos. Din când în când trec pe lângă sate mici și neluminate, mai mult bănuite în beznă după lătrăturile câinilor. Lumina palidă a farurilor de camuflaj surprinde uneori siluetele vagi ale unor căprioare, grăbite să dispară în desișul gros, ocrotitor, al pădurii. Smaranda privește mâinile lui Marius, comod așezate pe volan. Fine, cu degete lungi, subțiri, mult mai potrivite să stea pe marginea filelor unei cărți, sau să mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]